M-am accidentat. Am căzut pe gânduri şi mi-am fracturat circumvoluţiunile. Caut atele!

calambur aforistic de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut...

Mă caut şi nu mă găsesc,
m-am uitat în trecut.
dar nu mai eram,
tocmai plecasem...
mă uit în prezent
dar nu mă găsesc...

unde sunt?

cred că m-am ascuns
în mine...

sper, însă, să mă regăsesc...
voi încerca şi... mâine...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile frânte nu se vindecă cu atele.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

s-a spulberat
gravitaţia
în mijloc de noapte
umbra ta s-a ascuns
între urse şi şoapte
în zadar
gânduri, ochi, mâini
au incercat
de dureri să o spele
îngerul
a pierdut din goarnă
bocetul
toamnei legata-n atele
- încrucişate atele -

m-am trezit dimineaţă
fără iubire
cu cine mă spăl
de acum înainte pe faţă?

poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia cu mintea odihnită

Vă scriu, profund îndurerat,
Povestea lui, în patru rânduri:
Sărmanul s-a accidentat,
Atunci când a căzut... pe gânduri.

epigramă de Ion Ruse din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

caut

alergând
între gând
şi pagina trecută, lipsă acum
dactilografiind mirarea, un «accent»
pregătit pentru un cuvânt anume, a căzut
şi-a fracturat mijlocul şi acum
caut un atelier
de reparat cuvinte şi accesorii. ştiţi cumva?!

între timp, gândul a plesnit, mirarea
s-a răsturnat –
tâmp
caut un bandaj, o atelă… îmi rup cămaşa
las’ că îl dreg eu, mi-l închipui pasăre
îi voi reda cândva zborul… veţi vedea!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din graţie a căzut în dizgraţie... şi acum da vina pe... gravitaţie!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi mai fie sete mâine

Prin noi trecutul trece gol şi absurd,
am devenit biserici fără sfinţi.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunţat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost şi ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorinţe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un şubred ruginit sau un ceas de remuşcare,
în închisoarea vieţii noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinţei,
mi-am fracturat un picior al minţii ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc şchiop şi merg fără mâini,
aşa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism înflăcărat

sar peste obstacole precum un atlet
în baie de raze topesc pesimismul
drumul speranţei porneşte din suflet
cu voinţă de putere dezvolt romantismul

am umplut cu poeme golurile vitale
cu spiritul ambiţios vizionar
avalanşa de gânduri se aşterne în cale
chem din depărtare visul meu hoinar

mă îngrijesc de flacăra iubirii mele
să ardă-n armonie suspinul mâhnirea
stoluri de dorinţe se avântă spre stele
în viaţă să-mi aducă succesul strălucirea

versific toamna asta cu mândre imortele
versul fracturat l-am legat cu atele

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama, prea târziu

Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viaţa am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Şi m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenuşă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viaţa nu mi-am mai pierdut
Şi-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învăţat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubeşti,
Fericire să-mi doreşti.
Viaţa vrei să ne unim
Şi-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma ştiu.
Mi-am dat seama, pre târziu.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalist accidentat

Cugeta un antrenor,
Cum se-ntreabă înţeleptul:
De era Săgetător
Nimerea cu stângu-n dreptul?

epigramă de Ionel Andraşoni din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina (deschide telefonul): Alo? Da, Gigel! (Către Mişu, încântată.) E Gigel... Şoferul de pe maşina Salvării!... (La telefon.) Serios? Aveţi un accidentat?... Sigur că da! O sută de euro! Cuvântul meu valorează mai mult decât un contract de prestări servicii!...
Mişu: O sută? Stai puţin... (Ia telefonul de la Nina.) Ascultă Gigele? Să fie clar! Am nevoie de un accident de muncă! Un accidentat în stare grav, fără discuţie! Poftim? Ai deja un client? A căzut de pe schele? (Pauză.) De la ce etaj? (Mirat.) Etajul patru?! E bine! E foarte bine... (Pauză.) Şi mai trăieşte?... (Pauză.) Înţeleg... Încă mai trăieşte... Aduceţi-l aici să-l investigăm... Redacţia e la parter... Strada Determinantului, numărul patru... (Închide telefonul.)
Nina: Înţelegi, Mişule? Omul acela a căzut de la etajul 4! A căzut liber şi gravitaţional. E democraţie! În ţara aceasta oricine e liber să cadă de la orice înălţime pofteşte!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căzut pe gânduri: m-am împiedicat de o idee!

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuşită

Mi-am propus să escaladez un munte.
Am pornit in viteză,
Dar m-am oprit la poalele lui.
Mi-a pierit curajul!
Am stat si m-am intrebat:
Merită oare?
Răspunsul a venit de la sine.
Am inceput să urc,
Dar am alunecat.
Am căzut!
Durerea a fost mare!
M-am odihnit puţin...
Am luat-o de la capăt.
Am ajuns în vârf!
Şi am rămas fără grai!

poezie de Magdalena Rus din Poezie.ro
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut o barcă

mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viaţa asta, o epavă ciudată
ce se târăşte prin agonica lume
nu mai aştept nimic
ce să mai sper
o viaţă de lacrimi
privesc în jur
şi mă cutremur
mă ucide suferinţa
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă aşteptă
caut o barcă
să trec Styxul
nu vii...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeţi mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică şi neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Şi aş fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrăţit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ţi-am văzut în praf de stele chipul,
Şi-n ziua când lucram un colţ de stea
Am hotărât să-ţi vizitez ţinutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Şi zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ţi văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţe, existăm

de când am pus oare mai ştiu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
şi-am strigat:
- tu, gând întunecat cu faţă mască, priveşte-mă
când am încercat să mă înţeleg
mi-am dat seama cât de departe şi de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii şi amăgire
alergând în imensitatea golului şi câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii şi întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înţelege-mă!
ochiul ciclopic priveşte toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agăţate de două lumi şi mi-am zis:
- trezeşte-te, suflete, abandoneză-te şi lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roşii, iubirea şi mila sunt blestem
suntem raiul şi iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb
când am înţeles că suntem o gramadă, dar singuri şi agăţaţi de nimic
am încercat să ascult înţelepciunea pământului, din groapa vieţii
viul omului deasupra pluteşte, drept cer
el uită neputinţa şi încercă zadarnic să zboare spre zări
apele au devenit diguri de gânduri şi păsări negre veghează tristeţea
gunoiul ne îndrumă, turma aleasă să-o proslăvim
gâturi lungi şi schiloade la minte cu miere-venin, ies din ecrane
ne spun vorbe cuie bătute în cap, de partea cui vor ei ca să fim
împărţiţi în ciudate feţe umane, îndrăznesc ce nu vrem noi
ne cred carcase fără gânduri, nefiinţe care nu existăm
apele cerului se despart, lumina-n gânduri vine

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig

M-am găsit într-un spaţiu gol
de gânduri
erau afară toţi
şi urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată

frigul golului minţii lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu faţa pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămaşa noastră
nepătată

poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de gânduri

lacrima a căzut pe pământ
şi s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer şi mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toţi şi de toate
şi cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viaţă, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roşii, roşul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalţ către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.O.R

m-am tot gândit dacă să te caut
instinctul mă ţinea însă strâns de mână
îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte
mă ademenea cu acadele şi vată de zahăr
am prins un moment când nu era atent
şi am fugit
m-am oprit după doi paşi
mi-am dat seama că nu am unde fugi
m-am uitat în urmă şi
erai acolo
lângă instinctul meu
îl ţineai strâns de mână

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am înşelat: mi-am surprins mintea făcându-şi de cap cu alte gânduri.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!