Sonetul consolării

Potrivnicul destin te ia la trântă,
Dar poţi să laşi o urmă-n infinit,
Precum o lasă melcul negreşit,
Pe lujerul ce-n soare se avântă.

Cu visul libertăţii răstignit,
În vârful care inima-ţi încântă,
Să fugi din turma proastă şi înfrântă
De biciul şuierând necontenit.

Priveşte cu speranţă spre zenit,
Iar soarta, în final, dacă îţi curmă
Urcuşul către vârful însorit,

Împacă-te cu gândul de pe urmă
Că-n viaţă cel puţin ai dovedit
Voinţa evadării dintr-o turmă!

sonet de Pavel Lică din Râsete în cer şi pe pământ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi

Se'nalţă, născute din liniştea nopţii,
în valuri de vise, în pace deplină,
ca fulgi de speranţă în zbor spre lumină,
balanţe de gânduri ce par echinocţii.

Se 'nalţă spre ceruri în rugă lăptoasă,
amestec de ceţuri şi nori cenuşii,
de doruri pierdute pe ţărmuri pustii,
umbrite de aripi ce-n urmă le lasă.

Sunt clipele zilei când anul se curmă,
iar linii de ceaţă apar din decoruri
pierdute-n siajele zilelor-stoluri,
dar toate o-aşteaptă pe cea de pe urmă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

floare,
în raze de soare crescută
petale ce se avântă
nemărginită câmpie

buruieni nesfârşite
singură stă, ascultă
în singurătatea care încântă
doar Ea

singura rămasă frumoasă
dar oare în folos?
timpul trece, Ea
rămânând fără rost

priveşte în jur
nimic să o facă să cânte
doar soarele înalt, voios
o încălzeşte pe frunte

timpul trece, se avântă
prin zile ce o încântă
însă repede trece
şi uită

viaţa nu este pururi mereu
ea se usucă
sorele păleşte într-un târziu
Ea
se stinge fără putinţă.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de inimă

Despre iubire
pot să scriu
numai cu vârful inimii
cuvinte,

luminile şi umbrele
urmelor mele.

Când înmuguresc
zboară în soare,
se avântă pe mări zbuciumate
sau călătoresc în infinit.

Pentru cineva străin
sunt simple
înşiruiri fără sens.

Numai tu,
Le-ai putea înţelege.

poezie de Mariana Dobrin (21 aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Un melc plăpând, dar plin de glorie,
Urcase-n vârful unui obelisc
Şi zise el: - Eu înfruntai un risc,
Că-am vrut să las o urmă... în istorie.

epigramă de Carlo Alberto Salustri din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie Matinală

Vin zânele nopţii, din visuri astrale,
să-şi lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărţi necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.

Îmi toarnă otravă din nori de cenuşă
când ziua grăbită îmi bate la uşă,
iar zânele nopţii, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vârful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniţi să se scalde în mare.

Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărţi să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alţii trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.

Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre uşă, îmi lasă doar şoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma când toate...

Acuma când toate spre viaţă s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-şi spre soare grăbitul ei zbor?

Te uită cum cerul privirea încântă,
Şi-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viaţă când toate s-avântă.
De ce-ţi este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Şi codrul tresare în şoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Şi zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viaţă s-avântă?

poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind în urmă... am învăţat că pustietatea face parte din peisajul credinţei şi ea este la fel de importantă precum vârful muntelui. Pe vârful muntelui suntem copleşiţi de prezenţa lui Dumnezeu. În pustie suntem copleşiţi de absenţta Lui. Ambele locuri ar trebui să ne facă să ne plecăm pe genunchi; primul cu deplină uimire; al doilea în deplină dependenţă de El.

citat din Dave Dravechy
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - infinit de suflete

Şi e pustiu, e rece...
În sufletu-mi de gheaţă
Şi strig mereu: Mai vreau o viaţă!
Încă o viaţă!
O viaţă simplă, dulce,
Cum şi-o închipuie oricare
O viaţă în care toţi ar fi iubiţi
De orişicine, de fiecare.
Om să fii şi să iubeşti,
Că... ai o singură dorinţă,
Ce-ţi poate fi îndeplinită
Din simpla ta voinţă.
Voinţa de a iubi,
Voinţa de a trăi,
Voinţa de a uita,
Voinţa de a ierta.

poezie de Ecaterina Mereuţă (21 iunie 2016)
Adăugat de KittyM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândirea ţăranului

Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Şi porumbu-i plin cu mure,
Un ţăran stă şi priveşte
Cu securea într-o mână.
El porumbul îşi păzeşte
De mistreţi ce vin în turmă.
Deodată ce zăreşte?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl striveşte,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute şi nevrute.
Însă porcu-i porc şi râmă
Şi nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârteşte
Şi-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea loveşte
Ce rănit, rămâne-n urmă.
Fuge turma grohăind,
Călcând totul în picioare.
Din pădure-n jos venind
Paznicul de vânătoare.
- Ce faci, bade, tu nu ştii
Că vânatu-i protejat?
Mâine-ţi spun ca tu să vii
Să plăteşti. Eşti amendat.
- Eu recolta mi-o păzesc.
În legitimă apărare,
Altă lege eu gândesc
L-această împrejurare.
- Altă lege nu există.
Poţi să cauţi cât voieşti,
Răsfoind orice revistă;
Pentru c-ai greşit, plăteşti.
Gândi el în sinea lui: astă lege
Nu de bravi parlamentari isteţi
A fost făcută – simplu, se-nţelege
De turma mare a porcilor mistreţi!

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

mă ridicam
în vârful picioarelor
şi-mi priveam sufletul
cum
tiptil fugea la marginea
patului părinţilor
privindu-le
iubirea profundă

acum
dor gleznele
dar

tot mă ridic în vârful
picioarelor
privesc viaţa cum
tiptil furişează
o rază de speranţă
printre cărbunii încinşi
ai disperării

îi gâdilă în arderea lor
şi
când vreau să-i colorez
îmi zâmbesc
şi iar devin negri

prind acel zâmbet
îl desenez cu el însuşi
într-un cuvânt
sau mai multe
legate între ele
cu mine însămi

cred că e singura reuşită
pentru că
durerea îmi stă la căpătâi
bucurându-se că nu o alung

vreau
nu reuşesc
decât

în fracţiuni de viaţă
în care

cuvântul îi ia locul
mergând

în vârful tălpilor imaginare
ale sufletului dornic de cer

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te întreb care este visul sau obiectivul tău, care este planul de acţiune şi câte etape are şi cât anume procentual din plan ai îndeplinit, ştii să îmi spui? Oamenii care reuşesc în viaţă ştiu ce înseamnă reuşita pentru ei. Cum ar putea să reuşească orbeşte şi cum ar putea şti că au ajuns la final dacă nu ştiu clar care e începutul, care e finalul şi care e drumul de parcurs? Care sunt şansele să te rătăceşti în timp ce faci o plimbare şi să ajungi pe vârful Everest, deşi nu acesta era un scop al tău? Ei bine, aceleaşi şanse le ai să reuşeşti în viaţă, la orice capitol, dacă nu ai intenţia clară. Oamenii care reuşesc în viaţă şi-au definit al dracului de bine ce înseamnă această reuşită pentru ei. Ceilalţi, rătăcesc şi plâng că nu ajung. "Unde anume vrei să ajungi?", iartă-mă că te întreb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul libertăţii

Cântecul de bucurie
Nu se naşte-n colivie;

Păsările după gratii
Nu-şi doresc o veşnicie;

De o floare dintr-o glastră,
Nu vor fluturii să ştie;

Soarele unde n-ajunge,
Noaptea are-mpărăţie;

Căsnicia e-nchisoare
Fără strop de poezie!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Alerg către soare, căutare mi-s zorii,
în chinul să văd, Pământul rotund îi,
lumina ce o caut îşi aşterne fiorii
şi urme mai caut, să-l văd sau să-l tuldui.
Tăinuitele-mi gânduri, îmi prind iarăşi viaţă,
un sânge curat, în inimi zvâcneşte,
mă doare tăcerea, numită speranţă
când lumea întreagă, care stă, cleveteşte.
Privesc către zări, nu te văd, în zadar,
îţi caut făptura, ea mă lasă şi pleacă,
copil rătăcit sunt, nici măcar n-am habar,
te întorci, sau mă laşi, încă o noapte să treacă.
E întuneric când sunt, dar când pleci e pustiu,
te caut în zări, prin colţul tăcerii
nu te pierd, nu te am, sunt cu tine, nu ştiu,
mă las pradă-n vis, din visul chemării.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful ne atrage, abisul ne sperie. Urcuşul e o aspiraţie, căderea, o ruşine.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Să nu te laşi pradă cercării mişele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Priveşte altarul, alt pas îţi prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îţi e harul!

Trezeşte-ţi privirea şi văzul din hău,
Şi poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îţi cere prezenţa, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primeşte-o! E scumpul tău dar!

De ce să te ţină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaşte cu foc!

Ridică privirea, la tine priveşte!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen de iubire

Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ţi-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit

Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prinţesă... spre lumină.

Pe buze... zâmbetu-nfloreşte
Şi ochi-ţi sunt ca o chemare
În care dragostea sclipeşte,
Iar pleoapele... îşi cer iertare.

Ţi-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aştepţi din noapte, să revin.

Şi-acolo-n nebunii de şoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.

Şi-n dimineţi ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranţelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!