Melcul

Un melc plăpând, dar plin de glorie,
Urcase-n vârful unui obelisc
Şi zise el: - Eu înfruntai un risc,
Că-am vrut să las o urmă... în istorie.

epigramă de Carlo Alberto Salustri din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta unui student

Încă o dată-n plină glorie
Gîrjoabă a vrut să fie,
A vrut să intre în istorie,
Dar a intrat... la geografie.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (1 octombrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu

Pe vârful unui munte – un obelisc;
pe capul lui – un con de brad; în fruntea
acestuia – un ac; şi-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăţia clipei.
Nu-i nicio graniţă pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanţ de munţi sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafaţa
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâş, şi – detronat numai de mine,
uzurpator şi uzurpat deodată –
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a şti că ard, această voluptate
hrăneşte-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent – coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
trece prin ac, prin con, prin obelisc,
prin munte, şi – murind la voi în braţe –
nunteşte cu regina suprafeţei.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc, nu te du la Dunăre...

Doamne, ocroteşte pământenii!

melc melc codobelc
în săptămâna patimilor e plin
râul lacrimilor plâng neîncetat românii
că i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
scoate coarne boureşti şi te du la baltă şi bea apă
caldă nu te du la dunăre că apa-i prea tulbure apele
s-au umflat apele au turbat ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste
hotare unde cerul îţi dă ploi şi viaţa-i fără nevoi (!?) că
la noi în ţară vieţile-s ca aţa valurile-s ca gheaţa spală
digurile de te-apucă frigurile pomii sunt în floare
apa-i pe ogoare casele cad la pământ parcă-s
suflate de vânt plâng neîncetat românii că
i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste hotare...
melc melc codobelc.

poezie de Mihai Cucereavii (18 aprilie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii deschid cărările pe care vor umbla mai târziu înţelepţii.

citat din Carlo Alberto Pisani Dossi
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

iubesc
istoria
la ce bun
versurile
de ce să rămână
glorie deşartă
nu vreau să las
nimic
pentru că
într-o zi
voi fi
istorie

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici istorie fără glorie, nici glorie fără istorie.

aforism de David Boia (4 martie 2024)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

Nu m-ai iubit; eşti un Don Juan interesat de glorie;
Am suferit, dar mi-a trecut; te-anunţ că eşti "istorie"
Din răni adânci ce mi-ai făcut, mi-au curs lacrimi de sânge
Şi ai privit indiferent cum sufletul îmi plânge!

Ce ţi-ai dorit, încă nu ştiu; dar nu m-ai vrut pe mine,
Deşi credeam că pot orice, să-ţi fie ţie bine
M-ai învăţat gustul amar, gustul dat de acel macaz,
Ce-mi schimba mereu iubirea din agonie în extaz!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.

citat din Carlo Troya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful coarnelor de melc au ochi, pentru alţii camere de luat vederi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui umorist

Lăsat-a-n urmă c-un surâs
O glorie postumă.
Ne-a părăsit murind de râs
La propria lui glumă!

epitaf epigramatic de Paul Dumitrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai sveltă şi mândră siluetă de munte pe care am văzut-o este Cervinul! El se înalţă maiestuos sub forma unui obelisc piramidal ce pare modelat de dalta unui sculptor.

citat din Horace Benedict de Saussure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui crai bătrân

De iubite-i plin trecutul...
Chiar şi azi o "preafrumoasă"
A venit să-i dea sărutul...
Dar cu vârful de la coasă!

epigramă de Ioan Hodaş din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miza unui risc

se risipeşte vraja
ciclopul îşi ia partea
o mână la scadenţă
la toţi ne-nchide cartea

adună-mă cuminte
din mii de risipiri
prin carnea mea trec fragezi
cohorte de fachiri

de cele două lumi
silit sunt să iau act
frizând ademenirea
şi teama de impact

o teamă de mister
o geană de menisc
lumină şi-ntuneric
şi miza unui risc!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţie

ce-am păţit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
şi totuşi văd atâta negru peste tot şi, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune şi n-am vine...

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
şi, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
şi nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredinţă în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simţul foamei,
atâta de uşor rămas, fără dorinţi, un privitor de seameni...

sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai ştiu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiţii, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alţii, să prind rând.

Se vede, un pic, pe cer o dâră –dacă vrei s-o vezi-, un şir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt nişte umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în două versuri

Asemeni unui vierme prins în plisc
Stăteam în răsturnatul obelisc.

Murind, un sâmbure-n cotoare,
Pe "A" schimbându-l în "mă doare".

Ca să mai întocmesc un vers
O pasăre sta-n zbor invers.

Şi de pe stânca cea marină
O aşchie plângea, calină.

Pre când în urma depărtării
Se scuturau de gheaţă sorii.

Scriindu-mă muream, scriind
De-ndepărtatul hiacint.

Şi sufletu-mi pliat în patru colţuri
Aşteaptă doar umilele gablonţuri.

Iar peste baza obelisc acestui
Cădea o ploaie-n două versuri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc mereu la sfârşit ca la un început plin de neprevăzut.

aforism de Alberto Casiraghy din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul e ca şi timpul frumos: până la urmă aşa va fi.

citat din Alberto Bevilacqua
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şanse cu risc

Chiar de risc să-mi frâng piciorul
Sigur, îmi sporesc avutul..."
Eu l-am luat cu binişorul:
"Dacă rişti să-ţi frângi şi gâtul?

epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativa unor demnitari

Copleşiţi de glorie,
Vor intra-n istorie,
Cei ce n-or să-ncapă
Vor intra la... apă.

epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!