Centrat politic

Atunci când este bun ciolanul
Să-l rozi frumos devine-o artă
De-aceea dreapta, dar şi stânga,
Se bat pe el ca să-l împartă.

E clară treaba, foamea-i mare,
Însă eu vreau să stau la centru;
Dacă împreună vor să-l roadă
Nu sunt nici contra, dar nici pentru.

poezie de Octavian Cocoş (10 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai dificilă artă este aceasta:
să creezi (trasezi) un cerc mare, mare
să te aşezi pe margine
şi să-l pui pe celălalt în centru.
Să-i faci loc şi să-i dai spaţiu.
Şi să asculţi, să asculţi tot ceea ce spune,
şi să-l asculţi chiar şi atunci când tace...

citat din Fabrizio Caramagna
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărţile dumneavoastră sunt greşite... Intraţi în port... Aşa! Acum viraţi tare la dreapta... Fără emoţii. Aveţi prioritate... Aşa... Dreapta! Dreapta am spus! Acceleraţi... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul de mort

Când o să dau examenul de mort
Şi o să-l iau, trecând în nefiinţă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ţii în loc nu-i cu putinţă.

Nu te mâhni, nu te schimba la faţă,
Că timpul înapoi nu poţi să-l dai,
Mergi înainte prin această viaţă
Şi bucură-te mult de tot ce ai.

Să nu verşi lacrimi calde şi amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naşte şi pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.

Şi dacă doru-n piept ţi se va zbate
Să nu îmi cauţi sufletul pe sus,
Nici prin articole şi doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.

poezie de Octavian Cocoş (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suferinţă

Ce poţi crede despre mine, nu contează,
Nu vezi când e întuneric şi nici eu nu privesc,
Dar la răsăritul soarelui când intunericul încetează
Şi toate stelele dispar, nu lumina este cea pe care-o doresc.

Să fie un strop de linişte esenţa universului, nu ştiu.
Nu ştiu nici motivul pentru care continuu să exist, mă sting.
Ştiu însă care este idealul pentru care merită să mori, să nu fii viu.
Îl ştiu, dar nu pot să-l pronunţ, nu pot să-l simt, nu pot să-l ating.

Ce poţi crede despre mine, nu contează,
Săgeata suferinţei este de mult plecată spre inima mea.
Rana pe care urmează să mi-o facă deja sângerează
Înainte de a cunoaşte începutul, am cunoscut durerea.

Încerc să evit să sufăr, nu pot continua,
Dar ce-mi rămâne astăzi mâine moare
Şi dacă mai pot să pierd atunci voi rezista.
Nu vreau să recunosc, dar ce trăieşte doare.

poezie de Dorian Dogeanu
Adăugat de Dorian Dogeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva să faci faţă unui întreg sistem corupt, să-l bagi în panică, să-l vezi cum, pentru a se salva, calcă în picioare toate principiile, toate normele morale, cum cuvântul dat cu câteva clipe în urmă nu mai are nici o valoare, cum şi-l schimbă la fel de uşor cum îţi întorci privirea în stânga şi-n dreapta, să vezi cum adevărul spus de tine este răstălmăcit şi schimonosit după chipul şi asemănarea lor... Chiar dacă te copleşesc prin numărul şi necinstea lor, merită să-i înfrunţi!

George Budoi în În Ţara lui Invers (1 februarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEL MAI FRUMOS NEBUN

Stau cu luna în poale şi Dumnezeu într-un colţ. Un
paparazzo mă urmăreşte pânâ-n talpa iadului. Unde mi-s
dracii, cuminte n-am cum să fiu. Moartea mi-e clară,
semnul lui, luminos. Am să-l găsesc, am să bat din picior
şi din oglindă o să apară, cu frezii în mână, cel mai
frumos nebun, în piele de şarpe:

Tace, stă culcat pe spate printre rochiile şi pălăriile
mele cu ochii închişi. Ştiu la ce se gândeşte atunci
când zâmbeşte ghiduş. Scrie despre iluminare, despre
un cap de mort. Sunt sigură, bărbatul acesta nu va ceda
niciodată nervos. Poate doar atunci când am să-l rog
să-mi scoată ciobul de sticlă din călcâi.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar inima...

Puteţi să-mi ardeţi trupul,
Adânc să-l îngropaţi,
Nu-mi pasă nici chiar dacă
Pe câmp îl aruncaţi,
În codri sau în râpe
De zace undeva,
Dar inima s-o puneţi
Vă rog... la Orşova.

poezie de Octavian Cocoş (1 iulie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aştepţi la modestie;
Nici cel puţin c-a înţeles
Că-i doar bun simţ... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deştept,
Să nu te-aştepţi la vreo favoare;
Nici cel puţin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aştepţi s-o demonstreze...
Nici cel puţin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aştepţi la argumente
Nici cel puţin... Nu-şi are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Şi cum nu-i singur, are adepţi;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza şi iarba-s, de inepţi!
Cert; poţi să te adresezi... oricui!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai-nainte de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

Petre Ispirescu în Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

INDIFERENT DE TOATE ACESTEA, HIPNOZA EI ESTE EXACT CEA CARE TE ŢINE ÎN SCLAVIE, pe mai departe, CU TOATE ACESTE ROLURI. Mintea îţi scrie scenariul bunătăţii universale şi tu poţi dormi ca Ghiţă sub hipnoza unei astfel de momeli toată viaţa, de ce? PENTRU CĂ DATORITĂ NAIVITĂŢII NU REALIZEZI CĂ NICI MĂCAR LA NIVELUL MAYEI, A ILUZIEI, A MINŢII, NU EXISTĂ YIN FĂRĂ YANG, SAU STÂNGA FĂRĂ DREAPTA, şi că ele sunt în egală măsură chiar şi atunci când nu par a fi la fel! Da, să trecem dincolo de mâna stângă care e egală cu cea dreaptă că altfel dacă dreapta - adică bunătatea ar fi mai "mare" nu ţi-ar plăcea – minţii, nu i-ar plăcea diformitatea. Aşadar, dacă trecem dincolo de asta, să zicem că mergi la serviciu dimineaţa şi ai 3 curbe la stânga şi 7 la dreapta şi eşti foarte bucuros că ai parcurs un drum predominant pozitiv, nu-i aşa? - ia uite câte curbe la dreapta am eu, ok? Dar când te întorci de la servici nu vei avea 7 curbe la stânga şi 3 la dreapta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţă

La Mănăstirea Putna, într-o pădure
În care fagu-i frate cu jugastrul,
Iar ursul umblă leneş după mure,
Este chilia lui Daniil Sihastrul.

Se bulucesc turiştii ca s-o vadă
E hărmălaie mare, căci sunt tineri
Se risipesc, apoi se strâng grămadă
Fac poze, strigă, râd fără reţineri.

La baza stâncii, pe o piatră lată,
Ca un străjer al sfântului decor,
Şade un om cu haina nespălată
Ce pare-a fi un jalnic cerşetor.

El însă de la nimeni nu cerşeşte,
Ci liniştit în sinea lui se încuie
Nici nu se mişcă, nici nu le vorbeşte,
Părând a fi o antică statuie.

Pleacă turiştii, fără să-l privească
Fiindcă sunt plini de vervă şi avânt,
Cum ar putea vreunul să ghicească
Că "cerşetorul" este un om sfânt.

poezie de Octavian Cocoş (30 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă după doi iepuri

Mulţi vor ciolanul de afară,
Dar grija mare îi apasă,
Ar vrea aleşii, bunăoară,
Să-l roadă şi pe cel de-acasă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta pentru ciolan

Că-s dulăi sau maidanezi
Uite-aşa, an după an,
După cum prea bine vezi
Ei se bat pentru ciolan.

Unii latră, vor să-l roadă,
Zi de zi se perpelesc,
Alţii dau uşor din coadă
Şi apoi îl şterpelesc.

Dac-ar fi ciolane multe
N-ar fi nicio tensiune,
Dar sunt oase seci, mărunte
Şi ciolanu-i bunăciune.

Aşadar, această viaţă
E o cursă infernală
Că lupta se dă pe faţă
Şi se cheamă ciolăneală.

poezie de Octavian Cocoş (13 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de creion

Brotăcelul, la fîntînă,
L-ai avea la îndemînă,
Ca să-l prinzi ( pe brotăcel )
Să te joci niţel cu el.

Însă nici nu poţi să-l vezi,
Verde dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A! că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mînjeşte - şi nu vrea -
Pielea lui de catifea.

Stă în pom pitit, pe cînd
Ţie ţi-a venit un gînd:
Printre mugurii crescuţi,
Să-l mîngîi şi să-l săruţi.

Dar ai vrea să ştii, acum,
Ce se fac, pe frig şi-n drum,
Cînd se scutură copacii,
Brotacelul şi brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,
Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii,
Brotăcelul şi brotacii.

N-avea grijă. Nu le pasă.
Şi-au gătit la cald o casă,
În pământ, pe sub tulpini,
În adînc şi-n rădăcini.
Şi-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinşi pe-o canapea.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice zid, chiar de beton, poţi să-l treci, să-l spargi, să-l escaladezi, să-l înconjori, dar zidurile pe care le pui in mintea ta sunt cel mai greu de trecut.

aforism de Mihaela Cd din volumul Uneori elefanţii zboară/Sometimes elefants are flying editura Globart Universum 2020
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru un politician

Te zbaţi întruna, cică pentru ţară,
Pentru popor şi ca s-o ducem bine
Şi ne implori, pentru a câta oară?
Să te votăm cu râvnă doar pe tine.

Căci toţi sunt hoţi, iar tu ne-aduci belşugul
Mai c-ai jura, dar Biblia nu-ţi place
Şi îţi ascunzi cu grijă vicleşugul,
Dar scopul scuză orişice mijloace.

Noi însă ştim că ţie nici nu-ţi pasă
De amărâţi, de oamenii de jos
Cu toate-acestea, te votăm în masă
Că dintre toţi, tu minţi cel mai frumos.

Însă odată ce ţi-ai luat mandatul
Te-apucă brusc o mare amnezie,
Iar noi vedem din nou cum candidatul
Ne-a spus aceeaşi veche poezie.

De-aceea îţi urăm cu bucurie
De sărbători, când cade neaua dalbă,
Pentru a noastră scumpă Românie
Să ne trăieşti ani mulţi! (la Poarta Albă).

poezie de Octavian Cocoş (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici inoportun

Bezna-i neagră, fata-i blondă,
Băiatul, cam păcălici
În loc să o ia în braţe
Îi arată un licurici.

Şi în loc să o surprindă
Sărutând-o în noaptea calmă
Licuriciul vrea să-l prindă
În căuşul de la palmă.

Ea priveşte gânditoare
Licuriciul lucitor
Aşteptând o îmbrăţişare
Sau o şoaptă de amor.

Chiar încearcă să-l provoace,
Însă el e prea timid
Orice-ar zice, orice-ar face
Se loveşte ca de-un zid.

Şi sătulă de-aşteptare,
Să se ducă acasă ar vrea,
Şi priveşte Carul Mare
Fiindcă boul e cu ea.

poezie de Octavian Cocoş (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa mea nu are valoare pentru prietenii mei, atunci nu are nici pentru mine. Merg ca mielul la tăiere, dar sunt senin ca o dimineaţă de vară. Nu vreau să-l supăr pe Dumnezeu sau pe oameni. Voi pieri nevinovat şi se va spune despre mine - a fost ucis cu sânge-rece.

citat din Joseph Smith Jr.
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi trebuia să-l urmărească pe Generalul Hoffmann..., să-l încercuiască, să-l asedieze, să-l hărţuiască şi, în cele din urmă, să-l pună cu spatele la zidul unei mănăstiri, al unei biserici sau al unui cimitir şi să-l împuşte. "Foc!" N-avea altă soluţie. Era regula jocului. Recursul la Metodă.

Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!