Requiem...
Nesfârșite șiruri de Suflete albe ca neaua
Urcă pe acea invizibilă scară
Pe care chiar la Poartă
Sfântul Petru le așteaptă,
La loc de verdeață le așează,
Aripi de îngeri pe când Cerul luminează,
Sufletele le îmbrățișează, Raiul intreg le arată,
Apoi cu Iubirea Domnului le îmbracă
Ca si ele să strălucească
Și, de acolo deznădejdea noastră
departe s-o gonească!!!
Dumnezeu, pe toți cei căzuți
in războiul cu Coroana cea neagră a morții
Cu mila Sa să îi primească și în Lumina Veșniciei
pe veci să-i odihnească....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anamaria Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.