În loc pustiu a viețuit
În loc pustiu a viețuit,
Căci mulți o ocoleau
Și vorbe bune n-a primit,
Puțini doar o iubeau.
O violetă lâng-un stei
Pe care mușchiul crește -
O stea ce cu lumina ei
Pe boltă strălucește.
Câțiva aflară că s-a frânt
Și și-a pierdut esența,
Și-acum, când Lucy e-n mormânt,
Doar eu îi simt absența.
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre creștere sau poezii despre bunătate
Citate similare
Vorbe bune, vorbe rele
Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.
Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:
Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre sperieturi
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre păr

Ei se iubeau
Ei se iubeau, dar niciunul
Nu recunoștea acel amor:
Ca doi dușmani se uitau unul la altul,
Aproape-au murit acolo, în iubirea lor.
S-au despărțit și se mai vedeau
În vis doar, câteodată:
Au murit în urmă cu mulți, mulți ani,
Dar n-au știut asta niciodată.
poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, citate de Heinrich Heine despre iubire, poezii despre dușmănie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Soarele și Luna
Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbește-n zori zambilei,
Strălucește și-ncălzește
Și la viață ne trezește.
Luna e regina nopții,
Și nu doar la echinopții;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Strălucește, dar e rece.
Luna palid strălucește,
Dar lumina-i ne vrăjește;
Chiar de-i rece, negreșit
Ea ne-ndeamnă la iubit.
poezie de George Budoi din Soarele și Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zambile, poezii despre monarhie sau poezii despre Soare

Poem
poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape și o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care strălucește ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeași bolnavă mintal
căci am iarăși
praf stelar pe buze și sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
și mă vor aștepta până când îmi voi mima căderea
de jos
în sus
în sus
în sus
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre întuneric
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre minute
- poezii despre medicamente
- poezii despre lemn
SE ZICE CĂ ATUNCI CÂND VEZI CĂZÂND O STEA, UN PĂMÂNTEAN SE STINGE
Se zice că atunci când vezi căzând o stea, un pământean se stinge
Și niciodată nu vei ști când oarecine la mormânt îl plânge,
Tu, treci atât de gânditor pe sub luminile din-nalta boltă
Uitând să-ți cauți steaua ta pe cer, căci teama inima ți-o strânge.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns, citate despre lumină, citate despre inimă sau citate despre frică

Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre iarnă, poezii despre haiducie, poezii despre frunze sau poezii despre alb
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară.
Moartea cea mare, ce-i în orișicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l împresoară.
De dragul lui fetițe se ridică
și-apar ca un copac dintr-o lăută,
de dorul lui băieții se-nfiripă;
celor ce cresc, femeile le-ascultă
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va rămânea
și-oricine-a plăsmuit sau a clădit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
și îngheță și se topi,
spre el își răsuci lumina toată.
Întreaga inimii căldură-i adunată
în el, și-a creierului albă pară.
Dar îngerii tăi trec în stoluri, iată,
și verzi fructele toate le aflară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre spaimă, poezii despre inimă sau poezii despre fete
Inima-mi saltă [My heart leaps up]
Inima-mi saltă când privesc
Un curcubeu în cer:
Așa era când m-am născut;
Așa-i și-acum când am crescut;
Îl vreau și când îmbătrânesc,
Sau dacă nu, să pier!
Pruncul un Om va fi făcut;
Iar zilele, în mod pios,
Le-aș vrea legate cu folos.
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre naștere, poezii despre curcubeu, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Vorbe de poveste
Un pustiu uitat sub gheață
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiață
vorbe care n-au nimic de spus.
Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
căutând vorbe în pagini.
Statornicia din noapte
chemările le îngheață,
o vorbă sculptată-n carte
ne căutăm pentru o viață.
Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultă sigur
punând pe destin culoare,
când m-așează într-un mugur.
poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre portrete, citate de Constantin Rusu despre noapte, poezii despre muguri, citate de Constantin Rusu despre frunze sau poezii despre cărți
Doar toamna...
Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...
Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...
Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre amintiri sau poezii despre copaci
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre infinit

Timpul și-a pierdut compasul
Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.
Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.
Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre ceas sau poezii despre aripi
Dor de tine
Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai crește,
Doar soarele te-ncălzește.
Și tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.
Ai lumină acum la cruce,
Ți-o fi dor de ai tăi fii,
Ți-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poți întoare!
Aș vrea să te iau în brațe,
Să te țin o clipă iar,
Să îți dau o floare-n dar.
Lumina ce-ți strălucește
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ți moartea-ntreagă..
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie buna.
Ah, de-am fi iar împreună!
Ochii tăi, cei calzi și blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toți am vrea, dar nu se poate,
Să vezi ale tale nepoate,
Pe ai tăi fii și stranepoți,
Haide, vino!
Chiar nu poți?
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre flori sau poezii despre cruce
Dor de tine
Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai crește,
Doar soarele te-ncălzește.
Și tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.
Ai lumină acum la cruce?
Ți-o fi dor de ai tăi fii?
Ți-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poți întoarce!
Aș vrea să te iau în brațe,
Să te țin o clipă iar,
Să îți dau un crin în dar.
Lumina ce-ți strălucește
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ți moartea-ntreagă.
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie bună.
Ah, de-am fi iar împreună!
Ochii tăi, cei calzi și blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toți am vrea, dar nu se poate
Să vezi ale tale nepoate,
Pe-ai tăi fii și strănepoți,
Haide, vino!
Chiar nu poți?
poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini

Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmașului atât de talentat
și de iubit.
Acum, el vede ochii-ngrijorați
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui și, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre frați.
E foarte trist,
Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
și i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie și-l afectează mult.
Se simte-nvins.
Iar Lady, cum o știe el de mic,
e tristă și mai plânge-atunci când el
refuză și grăunțe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.
Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
și l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câștiga.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre boală, poezii despre început, poezii despre valoare, poezii despre talent, poezii despre sânge sau poezii despre sport
Pășește înainte în lumina lucrurilor, lasă Natura să-ți fie profesor.
citat din William Wordsworth
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre profesori, citate despre natură sau citate despre educație

OCHII SOARELUI FIERBINȚI
Și-a pus soarele-n amiaz
Ochelari, și nu-l mai bate
Luna-n ochi, când șade treaz
Și în cerul lui se zbate.
Și-a pus chiar și-un clop de pai,
Căci pământul fierbe-n spuză,
Iar în loc de țol, sau strai
Și-a pus licurici pe buză.
Peste pieptul plin de dor,
Peste burta atârnândă
Și-a trecut un colț de nor
Cu o lacrimă plăpândă.
În picioare-i... descălțat
Și-acum lipăie prin ploaie
Și-a pornit la agățat
Cu bulendrele șiroaie.
Că și-a pus ochii fierbinți
Pe o stea ce-abia răsare
Și ar cere-o la părinți
Să i-o dea, de-i fată mare.
Căci s-a săturat de-un timp
Luna să o fugărească
Și să fie-n contratimp,
Ea să-l tot îmbrobodească.
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre ploaie, poezii despre licurici sau poezii despre Pământ

Tuturor sărbătoriților de astăzi, LA MULȚI ANI!
Ca mine-s fericiți puțini,
De simt că nu-mi încap în pene:
În jur am câțiva Constantini
Și-n suflet - câteva Elene!
madrigal de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sărbători, epigrame despre suflet, epigrame despre prezent, epigrame despre fericire sau epigrame despre Grecia
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre hârtie sau poezii despre dor

Vara visului ars
Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.
Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.
Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte
durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră
și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre sărut