În loc pustiu a viețuit

În loc pustiu a viețuit,
Căci mulți o ocoleau
Și vorbe bune n-a primit,
Puțini doar o iubeau.

O violetă lâng-un stei
Pe care mușchiul crește -
O stea ce cu lumina ei
Pe boltă strălucește.

Câțiva aflară că s-a frânt
Și și-a pierdut esența,
Și-acum, când Lucy e-n mormânt,
Doar eu îi simt absența.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Favorite Poems Paperback" de William Wordsworth este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Citate similare

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Heinrich Heine

Ei se iubeau

Ei se iubeau, dar niciunul
Nu recunoștea acel amor:
Ca doi dușmani se uitau unul la altul,
Aproape-au murit acolo, în iubirea lor.

S-au despărțit și se mai vedeau
În vis doar, câteodată:
Au murit în urmă cu mulți, mulți ani,
Dar n-au știut asta niciodată.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Soarele și Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbește-n zori zambilei,
Strălucește și-ncălzește
Și la viață ne trezește.

Luna e regina nopții,
Și nu doar la echinopții;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Strălucește, dar e rece.

Luna palid strălucește,
Dar lumina-i ne vrăjește;
Chiar de-i rece, negreșit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de din Soarele și Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 august 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorina Rîndașu

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape și o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care strălucește ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeași bolnavă mintal
căci am iarăși
praf stelar pe buze și sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
și mă vor aștepta până când îmi voi mima căderea
de jos

în sus
în sus
în sus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

SE ZICE CĂ ATUNCI CÂND VEZI CĂZÂND O STEA, UN PĂMÂNTEAN SE STINGE
Se zice că atunci când vezi căzând o stea, un pământean se stinge
Și niciodată nu vei ști când oarecine la mormânt îl plânge,
Tu, treci atât de gânditor pe sub luminile din-nalta boltă
Uitând să-ți cauți steaua ta pe cer, căci teama inima ți-o strânge.

rubaiat de (2021)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căci noi suntem doar coaja, frunza doară

Căci noi suntem doar coaja, frunza doară.
Moartea cea mare, ce-i în orișicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l împresoară.

De dragul lui fetițe se ridică
și-apar ca un copac dintr-o lăută,
de dorul lui băieții se-nfiripă;
celor ce cresc, femeile le-ascultă
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va rămânea –
și-oricine-a plăsmuit sau a clădit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
și îngheță și se topi,
spre el își răsuci lumina toată.
Întreaga inimii căldură-i adunată
în el, și-a creierului albă pară.
Dar îngerii tăi trec în stoluri, iată,
și verzi fructele toate le aflară.

poezie de din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Inima-mi saltă [My heart leaps up]

Inima-mi saltă când privesc
Un curcubeu în cer:
Așa era când m-am născut;
Așa-i și-acum când am crescut;
Îl vreau și când îmbătrânesc,
Sau dacă nu, să pier!
Pruncul un Om va fi făcut;
Iar zilele, în mod pios,
Le-aș vrea legate cu folos.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbe de poveste

Un pustiu uitat sub gheață
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiață
vorbe care n-au nimic de spus.

Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
căutând vorbe în pagini.

Statornicia din noapte
chemările le îngheață,
o vorbă sculptată-n carte
ne căutăm pentru o viață.

Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultă sigur
punând pe destin culoare,
când m-așează într-un mugur.

poezie de (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Doar toamna...

Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...

Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...

Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...

poezie de (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lumina mea

Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.

poezie de (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihaela Banu

Timpul și-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai crește,
Doar soarele te-ncălzește.
Și tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.


Ai lumină acum la cruce,
Ți-o fi dor de ai tăi fii,
Ți-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poți întoare!
Aș vrea să te iau în brațe,
Să te țin o clipă iar,
Să îți dau o floare-n dar.

Lumina ce-ți strălucește
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ți moartea-ntreagă..
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie buna.
Ah, de-am fi iar împreună!


Ochii tăi, cei calzi și blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toți am vrea, dar nu se poate,
Să vezi ale tale nepoate,
Pe ai tăi fii și stranepoți,
Haide, vino!
Chiar nu poți?

poezie de (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria NeskiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai crește,
Doar soarele te-ncălzește.
Și tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.


Ai lumină acum la cruce?
Ți-o fi dor de ai tăi fii?
Ți-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poți întoarce!
Aș vrea să te iau în brațe,
Să te țin o clipă iar,
Să îți dau un crin în dar.


Lumina ce-ți strălucește
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ți moartea-ntreagă.
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie bună.
Ah, de-am fi iar împreună!

Ochii tăi, cei calzi și blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toți am vrea, dar nu se poate
Să vezi ale tale nepoate,
Pe-ai tăi fii și strănepoți,
Haide, vino!
Chiar nu poți?

poezie de (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria DoltuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Prince

Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.

Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.

Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.

Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmașului atât de talentat
și de iubit.

Acum, el vede ochii-ngrijorați
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui și, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre frați.
E foarte trist,

Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
și i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie și-l afectează mult.
Se simte-nvins.

Iar Lady, cum o știe el de mic,
e tristă și mai plânge-atunci când el
refuză și grăunțe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.

Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
și l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câștiga.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pășește înainte în lumina lucrurilor, lasă Natura să-ți fie profesor.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Eugenia Mihu

OCHII SOARELUI FIERBINȚI

Și-a pus soarele-n amiaz
Ochelari, și nu-l mai bate
Luna-n ochi, când șade treaz
Și în cerul lui se zbate.

Și-a pus chiar și-un clop de pai,
Căci pământul fierbe-n spuză,
Iar în loc de țol, sau strai
Și-a pus licurici pe buză.

Peste pieptul plin de dor,
Peste burta atârnândă
Și-a trecut un colț de nor
Cu o lacrimă plăpândă.

În picioare-i... descălțat
Și-acum lipăie prin ploaie
Și-a pornit la agățat
Cu bulendrele șiroaie.

Că și-a pus ochii fierbinți
Pe o stea ce-abia răsare
Și ar cere-o la părinți
Să i-o dea, de-i fată mare.

Căci s-a săturat de-un timp
Luna să o fugărească
Și să fie-n contratimp,
Ea să-l tot îmbrobodească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Sergiu Manolache

Tuturor sărbătoriților de astăzi, LA MULȚI ANI!

Ca mine-s fericiți puțini,
De simt că nu-mi încap în pene:
În jur am câțiva Constantini
Și-n suflet - câteva Elene!

madrigal de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blocat în timp

Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.

Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.

Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vara visului ars

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.

Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.

Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte

durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră

și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook