Firimituri

la umbra dorului nătâng
mă plâng durerile, mă plâng,
şi-n carnea faptului ucis,
îmi scormoneşte vechiul vis.

din toate fostele iubiri
rămân doar nişte amintiri,
acestea sunt firimituri
hrănind atâtea mii de guri.

din gura dorului infant,
scot versul meu de diamant,
şi vă hrănesc pe voi, cu-n nor,
din sufletul nemuritor.

şi vă hrănesc şi cu un zbor,
frumoşilor, preabunilor,
că orişicât ar fi de grea,
zadarnică nu-i truda mea...

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (6 septembrie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile se hrănesc cu resturi de umbre. Umbrele se hrănesc cu resturi de amintiri.

aforism de Ionuţ Caragea din În tranşeele visului (20 iulie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra dorului

Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopţii,
Scoate din singurătate
Sensul vieţii, rostul morţii.

Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Şi ne scaldă-n ceaţa deasă
A şoptitelor cuvinte.

Umbra dorului se-nalţă
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viaţă
Flacăra, de vis nestins.

Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoţeşte zi şi noapte.
Mă învăluie în şoapte
Cu iubirea ei maternă.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt toate acolo. Sunt acolo, în carnea mea, în durerea mea, în retina şi sângele meu. Rămân acolo. Dacă vor vrea să iasă vreodată, vor ieşi... Amintirile astea sunt ca nişte animale speriate... Le e frică să iasă la lumină... Stau acolo, în beznă, şi se hrănesc din mine.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioarele nu plâng

Lăcrămioarele nu plâng
Când petalele îşi frâng,
Doar suspină şi... atât
Şi rămân cu nodu-n gât.

Când petalele îşi frâng,
Lăcrămioarele îşi strâng
Frunzele, c-un gest nătâng,
Doar atât, ele nu plâng!

Doar suspină şi... atât
Şi privesc nehotărât
Cum, pe cer, trecând, un nor
Lăcrimează-n locul lor!

Şi rămân cu nodu-n gât...
Dar mai bine-aşa, decât,
Să se lamenteze când
Îşi văd florile zburând...

Lăcrămioarele nu plâng,
Se retrag sfioase-n crâng...
Cu mirosul lor dulceag,
Te aşteaptă, te atrag,

Albe, pure, renăscând,
An de an şi rând pe rând...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; muşcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
şi spun, de zor, că viaţa-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie şi nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aş adormi, uşor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
şi, draga mea, să mă accepţi nătâng;
ca braţul gropii să mă iei din toate.

sonet de Ionuţ Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copleşitoare amintiri

De la un timp am observat
Că mă hrănesc cu amintiri.
Salată de vise cu emoţii,
Desert în imagini cu sunete
Şi gust de sălbatice dorinţe,
Îmi hrănesc eul imaginar.

O mie şi una de motive
Cu parfum de frezie,
O mie de triste iluzii
Despre ce ar fi fost dacă
Se servesc câteodată,
Pe acelaşi platou... cu amintiri.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu jarul stelelor se hrănesc doar cei care pot merge desculţi pe jarul vieţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

durerile

până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproşuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat aşa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea

de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntaşă-i alta, căreia nu-i pot ţine
oglinda
vine ca o respiraţie limfa dorului
restu-i
ipohondrie parcă…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fauna dorului

Mă sinucid, că nu te am
De tot, cu toate că mă vrei,
Pe mine niciun leu nu dam,
Dar astăzi, unul dintre ei

Chiar eu mă simt, mă cheltuiesc
Pe o leoaică, din amor,
Şi-n cuşca dorului, regesc,
Mă rog să mor şi rag de dor.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,
scrâşnind din roţi,
încet murind
şi cer în mine prăvălind
către pustiu...

Tristeţea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este atât de crudă încât oamenii se hrănesc cu răbdări prăjite la focul inimii...

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt doar nişte monede de schimb aruncate de zei în palmele cerşetorilor mutilaţi de amintiri.

aforism de Ionuţ Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă vă rog să plâng

Să mă lăsaţi vă rog să plâng...

Să mă lăsaţi vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranţă,
Şi nu au nici o şansă de a reveni la viaţă.

Sa mă lăsaţi vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Şi doar un gând mă însoţeşte permanent,
Regretul ca trecând prin asta viaţă
Clipa de fericire să o simt n-am avut şansă...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă sicriu plâng fostele sale iubiri – îl lasă rece.

aforism de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra dorului

Ajung deodat' cu spatele la soare,
Iar umbra mea apare, şi-i doar ea,
Mă dau în stânga şi în dreapta, nu dispare,
S-a atasat de mine de parcă ştie ea ceva.

Pare că -i doar nuanţa ei predominantă,
Nimic să nu răsară de sub ea,
Eu stau şi plâng, şi nu se simte importantă,
De un' să ştie ea durerea mea?

O amintire mă sufocă, o amintire sumbră,
Tânjesc la ce-am iubit cândva în viaţa mea,
Şi parcă nu mai înţeleg nimic din umbră,
Când dorul se aşează peste ea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cred că îşi hrănesc sufletul, dacă îşi hrănesc viciile, dovedind că viciile au ajuns în suflet.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vicii (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

seceta m-a făcut
să nu mai ştiu
nimic de umbra mea

s-a uscat
în carnea aspră
şi sufletul captiv
între atâtea foşnete
de frunze

cuvintele ce le spuneam
ca să mai treacă vremea
într-un mod plăcut
nu mai au consistenţa
unei mângâieri

îmi vine să plâng
dar mi s-au terminat
apa şi sarea
din ochi

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui derbedeu

Cei harnici ştiu că se hrănesc
Din ce chiar ei agonisesc;
Dar sunt, ca tine, derbedei
Ce se hrănesc cu nervii mei.

epigramă de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării (16 martie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de vis

Rouă de nu te pot uita
A rămas pe ceaşca de cafea
Nori cu ochii tăi
Mă privesc după perdea

Sa intors şi marea invers
Cerul sa ingropat
Totul este pe dos
Dubios, sunt ca un liliac atârnat

Orbit de ecouri pierdute
Scorbura dorului mă înghite
Visele mă hrănesc
Cu setea de te doresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plâng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!