Sete de vis
Rouă de nu te pot uita
A rămas pe ceașca de cafea
Nori cu ochii tăi
Mă privesc după perdea
Sa intors și marea invers
Cerul sa ingropat
Totul este pe dos
Dubios, sunt ca un liliac atârnat
Orbit de ecouri pierdute
Scorbura dorului mă înghite
Visele mă hrănesc
Cu setea de te doresc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.