Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; muşcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
şi spun, de zor, că viaţa-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie şi nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aş adormi, uşor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
şi, draga mea, să mă accepţi nătâng;
ca braţul gropii să mă iei din toate.

sonet de Ionuţ Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firimituri

la umbra dorului nătâng
mă plâng durerile, mă plâng,
şi-n carnea faptului ucis,
îmi scormoneşte vechiul vis.

din toate fostele iubiri
rămân doar nişte amintiri,
acestea sunt firimituri
hrănind atâtea mii de guri.

din gura dorului infant,
scot versul meu de diamant,
şi vă hrănesc pe voi, cu-n nor,
din sufletul nemuritor.

şi vă hrănesc şi cu un zbor,
frumoşilor, preabunilor,
că orişicât ar fi de grea,
zadarnică nu-i truda mea...

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (6 septembrie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Nu vreau decât să te întorci, să reapari în viaţa mea,
Să mă alinţi cu-n zâmbet blând şi să mă ţin de mâna ta,
Nu-ţi cer decât o mângâiere şi să mă laşi să te iubesc
Când printre lacrimi de durere o lume-ntreaga-ţi dăruiesc
Cu toate astea eşti departe şi nici nu vrei să mă priveşti
Când eu ador povesti uitate, tu nici nu vrei să-ţi aminteşti
Şi pentru ţine-i doar un joc doar o dorinţă nebunească
Finalul trist şi echivoc ce e menit să mă rănească
Oare greşesc când te ador şi noaptea te găsesc în vise?
Din dorul meu nemuritor, rămân uşor doar vorbe stinse
TU nu mi-ai dat decât minciuni şi o iluzie falsă
Nu ţi-am cerut să readuni decât fărâme de speranţă!
Şi poate v-a veni o clipă când doar în gând te voi păstra
Tot construind o viaţă nouă când tu mereu vei regreta
Un zâmbet viu dar presărat cu dor şi cu credinţă
Când astăzi ştiu: N-am meritat atâta suferinţă!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de AndreeaPalasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De adio

Vreau să-ţi spun, azi, fostă iubire
-Fiindcă, de astăzi, fostă eşti –
C-o să te şterg din amintire
Şi dintr-ai ochilor fereşti.

Te scot din suflet cu răceală –
Tu rece-ai fost de la-nceput...
Spuneai "iubesc" cu plictiseală –
Şi plictiseala-ţi m-a durut.

Dar beat de dragoste de tine,
Eu mă minţeam că mă iubeşti...
Dar azi minciuna-ţi nu mai ţine,
Ghicit-am – tu cu altul eşti.

Lehamite îmi laşi, frumoaso,
În sufletu-mi – ce te-a iubit...
Şi tânguirea-ţi falsă las-o
Pentru celalt nefericit.

Căci fericită eşti, când crudă,
Senină, cu plăcere minţi...
Sufletu-ţi gol, de paparudă,
Suflete muşcă cu răi dinţi.

Veni-va vremea când iubită –
N-o să mai fii de nimenea
Când singură şi părăsită
Veninul va fi hrana ta.

Azi eşti pe val, cu îndrăzneală,
Îmi râzi în faţă, când eu plâng...
Şi mă priveşti cu plictiseală –
Şi mă socoţi doar un nătâng.

Nătângă tu vei fi, căci vamă,
Vremea îşi ia din orice trup...
Cu spaimă, vei băga de seamă,
Cum dinţii anilor te rup.

Deci, de azi, tu, fostă iubire,
Nefericeşte pe-alt nătâng...
Tu, suflet gol – searbădă fire –
Nu am deloc de ce să plâng...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă naivă

Naivă peste toate lelea
Căzu-n postura lui jerpelea
Crezând în cuiul lui Pepelea
Că poate să-i salveze pielea.

epigramă de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O simplă hologramă

Azi mi-a venit în gând o temă
Era aşa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n şiroaie
E realitate sau doar o hologramă?

Te-am aşteptat o săptămână
Să ne putem plimba de mână
Să pot să-ţi spun şoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Şi te iubesc în continuare

Să te sărut aş vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi să te strâng
Mă uit pe geam şi-ncep să plâng
Mă simt la fel ca un nătâng

Sunt trist, te caut neîncetat
Şi când mă uit mai bine
În faţă văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid şi disperat să o ating am încercat
 
Nu pot să cred, oare eşti tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puţin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist şi răvăşit
Dar liniştit, era o simplă hologramă

Trăim în viaţă cu speranţa că într-o zi
Iubirea vieţii în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viaţa fără ea este o dramă
Şi nu cum ar crede unii... o simplă hologramă
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,
scrâşnind din roţi,
încet murind
şi cer în mine prăvălind
către pustiu...

Tristeţea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea

Draga mea, fără cuvinte,
Doar din ochi pricepe toate.
Numai cât mă uit la dânsa
Şi-mi răspunde: Nu se poate!

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angst II (epilog)

de ce eşti vas când ancora te doare
şi nu poţi trece de povara ei?
de ce nu poţi muşca din remuşcare
sau bea din lacrimi când nu poţi să bei?
de ce atâtea voci îţi şterg bătaia
să nu poţi spune dacă eşti sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când şi ploaia
adoarme-n tine când adormi şi tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poţi ieşi din neagre pânze
chiar de îţi spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule şi confuze
şi multe patimi ce-au rămas pe buze...

poezie de Ionuţ Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi recunoşti ŢIE cine eşti şi ce îţi doreşti de la viaţă, când îţi accepţi şi îmbrăţişezi trecutul, cu toate perioadele sale negre şi cu toate alegerile făcute, atunci îţi va fi mult mai uşor să i te dăruieşti partenerului exact aşa cum eşti, "cu bune şi cu rele". Şi dacă eşti alături de omul potrivit, acesta nu doar că te va accepta cu tot bagajul tău, dar te va iubi exact pentru ceea ce eşti.

Raluca Rusu în Ghidul relaţiei de cuplu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri dezgolite de veşminte

Patul meu, te-aşteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veştminte.

Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Şi cuibar îţi fă din mine,
De-un sărut când eşti atinsă,
Peste sânul stâng, ştii bine.

Te topeşte-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.

Cad în aşternut, luceferi,
Aruncând scântei şi foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.

Şi în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a scurs o lacrimă pe geam
e-un strop de ploaie?
sau eram
aceea eu,
care plângeam
şi cu durere mă uitam
la cuibul gol rămas pe ram...
Şi cuibul meu e tot la fel.
Pustiu şi trist.
Iar eu în el
îmbătrânind ca-ntr-un castel
regina unui menestrel.
Pe geam se scurge-un şir nătâng
şi nici nu plouă.
Doar eu plâng.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gonind pe lacrimi...

Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica ţărâna

şi te pierdeai o clipă prin mulţime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
şi mă rugai să-ţi fredonez andante

al nostru cânt să uiţi de toate-acele
în veşnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, şi-am privit departe

la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.

sonet de Ionuţ Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

In porumb stau strâmb
Şi mă tot întreb
Încotro să mă îndrept???
Să nu rătăcesc nătâng

Eu cu braţul stâng mă orientez
Şi cu cel drept mă ghidez
După vânt mă informez
Pe ce cale să urmez

Căci dacă cutez să privesc
Către cele care strălucesc
Se prea poate să greşesc
Şi nu voi să mă rănesc

Mă hrănesc cu iubire
Îmi stă în a mea fire
Să ascult ale păsărelelor trile
Prin toate locurile

Şi chiar dacă plouă
Ce ne pasă nouă??
Mergem pe o cărare nouă
Poate dau de una sau două

Păşesc atent cu efect
Şi nu ştiu să dau eject
Celor lucruri care mi par suspect
Eu aştept,, aşa i corect
Nu există perfect
Decât un singur sentiment
Care uneşte precum un ciment
Perfect cu imperfect
La urmă, rezultă o operă perfect
Acest aspect voi să l reflect....

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ştii

că seara când mâna mea caldă
se aşază pe cearşaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinereţea ta
şi încerc să înţeleg
prin mintea căror femei
îţi adormi începuturile

vreau să ştii
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici şi priveşti verdele
unui cântec fără sfârşit

vreau să ştii
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peştii la mal

vreau să ştii
că ştiu cum prind viaţă
în pieptul tău
că aşa sunt poeţii
în nebunia lor
îşi amestecă zilele cu nopţile
gustând infinitul secundelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o

Şi totuşi când pe dânsa cu ţărână-a acoperit-o,

Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă

Şi aş fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]

Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă

Şi rătăcit la minte strigam unde eşti, mamă?

Priveam în fundul gropii şi lacrimi curgeau râu

Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti toată un zâmbet...

Eşti toată un zâmbet, în soare ori ploaie,
Ochii, în diamante, îţi strălucesc,
Iar trupul în mâini mi se frânge,
Când în sărutări adânci te topeşti...
Frumoaso, timpul cu tine parcă ar sta,
Iar viaţa – doar un cântec pe buze,
Eşti toată un zâmbet, ştiai?
Eşti ploaia ce-n soare bucuria îşi plânge!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng, ar fi ventuze.

Te vor... alunecând în mine
Şi zvârcolirea ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând, la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng ar fi ventuze.

Te vor alunecând în mine
Şi zvârcolirea... ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când între noi distanţa...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viaţa-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
şi am greşit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepseşte-mi gura ce tace-adânc şi minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd şi împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
şi mă învaţă-n taină să o-ndrăgesc când jur.

Să rupi din piele, muşcă, şi taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, şi libertatea moare,
când între noi distanţa arată a-nchisoare.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!