durerile

până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproşuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat aşa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea

de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntaşă-i alta, căreia nu-i pot ţine
oglinda
vine ca o respiraţie limfa dorului
restu-i
ipohondrie parcă…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie? Ne-am făcut haine şi ne-a căzut blana, ne-am făcut căciuli şi ne-a căzut părul, ne-am făcut computere şi Dumnezeu ştie ce-o să ne mai cadă.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Şi tinereţea noastră a dispărut,
Şi tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.

Ca ceaţa ce prin ramuri stă fâşii,
Ca valurile mării mii şi mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârşitul va veni.
Dar orice am trăit şi am făcut,
Acum ne-am cam trecut.

poezie de Kevin N. Roberts, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile pe care le spun cineaştii noştri de ani de zile sunt acestea triste, însă ei n-au nicio vină. Eu stau şi mă întreb: câţi ani am stat şi ne-am uitat noi la filmele neorealismului italian, care nu erau dulci deloc? Dar ne-am uitat, pentru că erau ale altora.

citat din Luminiţa Gheorghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul comunitar

Dragii mei, se-ngroaşă gluma:
N-am ştiut în ce mă bag
Am vrut teatru şi acuma
Cânt şi joc cu mare drag!

La început a fost funny
Am cunoscut oameni noi
Mai vorbim şi englezeşte
Ce mai! Anturaj de soi!

Am făcut şi vocalize
Ne-am ascultat şi ecoul
Pân-au adus 3 valize
Şi atunci a-nceput show-ul!

Tobe, flaut, clopoţei
Ne-am ales câte-o jucărie
Şi ţopăind pe ritmul ei
Ne-am întors la copilărie!

De curând am dat de greu
Citim Shakespeare în română
Şi dansăm, pe cuvântul meu
Dans de epocă, de mână!

Nici asta nu-i rău, la o adică
Dar e rupere de oase
Sâmbătă şi duminică
Repetiţii 11-6!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne-am iubit cu lăcomie
pân-am făcut indigestie...
Nu credeam s-ajung
să spun asta vreodată...
Ni s-a făcut rău,
iar somnul
nu-i cea mai bună
variantă...
Aruncă totul afară!
Pentru asta
nu există antidot!
Uitarea nu poate fi pusă
în aplicare...
Ce alternativă avem?
Dac-am reuşi,
să ne privim,
o singură dată,
fără să ne-ncerce
vreun sentiment...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea

Te-aş invita la o cafea, iubire,
Dar nu ştiu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum şi doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.

Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăceşte astăzi, ca şi noi,
Tot neaflând un loc unde să-şi cearnă
Din ochii trişti, încă neplânse ploi.

Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi ştiind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.

De una şi de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.

Doar gândul, fără voie ne-ar zbura,
La fel ca frunzele purtate lin de vânt,
În vremea când privirea doar, vorbea,
Fără ca noi să spunem vreun cuvânt.

Banal, într-un final ne-am despărţi,
Plecând pe drumul nostru către seară,
În timp ce fiecare ne-am gândi,
Oare de ce, cafeaua e amară?

poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie testamentară

De multe generaţii urâm continuu
La noi ura ţine loc de icoane
Ne modelează şi ne împlineşte destinul
Ne ţine adesea de sete şi de foame.

Astfel ura a devenit un titlu de nobleţe
De aceea am început să urâm de plăcere
Cu ură noi ne dăm dimineaţa bineţe
Cu ură transformăm plăcerea în durere.

De aceea din ură ne-am născut
Să ducem ura pe mai departe
Din ură noi copii ne-am făcut
Ca moştenirea să nu se piardă-n parte.

Dacă noi nu am urî precum se crede
Ea s-ar împrăştia printre voi fără speranţă
Dozele noastre obişnuite de ură, v-ar ucide
Iar viaţa voastră nu ar mai fi viaţă.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghicitoare – din colecţia „Iluminaţii mioritici”

Cine dă cu mingea-n cruci
şi invers
Cine face o tumbă, un rânjet
şi-l dă zilnic proteve-ul
şi-l prea dă, ceea ce… nu-i gratis
Cine vrea să pară ceea ce nu E
şi prea vrea ceea ce… nu-i
gratis –
are voie dom’le să spere şi
de ce nu… ceea ce nu-i…
’tu-i ţara mamei lui de bâlci!
…acu’ las naibii ghicitoarea şi-o zic:
«circ avem, dar pâinea unde-i –
că tot ne tragem oareşcum la o
adică din romani!”

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firimituri

la umbra dorului nătâng
mă plâng durerile, mă plâng,
şi-n carnea faptului ucis,
îmi scormoneşte vechiul vis.

din toate fostele iubiri
rămân doar nişte amintiri,
acestea sunt firimituri
hrănind atâtea mii de guri.

din gura dorului infant,
scot versul meu de diamant,
şi vă hrănesc pe voi, cu-n nor,
din sufletul nemuritor.

şi vă hrănesc şi cu un zbor,
frumoşilor, preabunilor,
că orişicât ar fi de grea,
zadarnică nu-i truda mea...

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (6 septembrie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Cel ce ne-a făcut

Din stihuri şi din versuri, din dragoste de lume
Din aluaturi moi şi tot soiul de hume
Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare
O viaţă dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare.

Din poezie şi iubire, din dor de om şi duh
Din norii albi, din Lună plină, din soare şi văzduh
Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit şi blând
Cu sfânta-Ţi adiere pură golul din noi umplând.

Şi am uitat de noi şi am uitat de Tine
Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi şi suspine
Ne-am smuls din inimi, din gânduri şi din suflet
Un murmur preaînalt, cel mai gingaş răsunet.

Pierduţi, târâţi în jos, cu totul lepădaţi
De sinele din noi şi de căderi trădaţi
Ne-ntoarcem, în sfârşit, mereu la început
Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vin ierni

nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb – şi mai nervos
ochiul meu – nu ştiu care pentru că am
câţiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea – filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiţă melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziţi
şi mâine
zâmbesc, şi cu foarfeca plutind
– a înţeles –
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase şi-mi pun lanţuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diplomaţie

Spre UE când ne-am îndreptat
Credeam că mergem la ospăţ:
Ne-am dus cu geanta diplomat
Şi am rămas cu traista-n băţ!

epigramă de Gheorghe Leu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp in ceata

o să mă recunoască îmi spun
de parcă nu ne-am fi văzut niciodată
cu pădurile ascunse prin râuri
o să îmi prindă chipul de aer subţire
îmi va spune de anotimpul de ceaţă
în care se nasc iluzii

până atunci adun laolaltă amintiri pe sens interzis
încerc să aprind stele
de la o vreme îmi reuşeşte chestia asta tot mai des
de hârtie cu fitilul de gheaţă
adun cuminte literă lângă literă
s-ar putea să avem nevoie de toate cuvintele
tăcerea mea e cochetă se-mbracă în fir de mătase
culoarea albastră

nu vorbim despre fericire
case cu acoperişuri portocalii
surâsuri în plină lumină
cerul furat pe bucăţi

cu toate acestea, s-ar putea să mă recunoască
port cu mine toate semnele.

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un capăt

mi-ai umplut valizele cu flăcări
când din tălpi ţâşneau râuri rele, ţineai călcâiul
spre mine
iar surâsul creştea ameninţător
contorsionând astfel, ne-am lăsat

la un al treilea pol, iată-mă
îţi trimit de aici un fel de cioburi
din iertarea cândva întreagă… îngheţate şi
am aşezat deasupra ei… valizele

când mă vei chema
voi veni
nuditatea mea n-o pune pe seama
dorinţei
nu va fi niciun mister, nici lacăt
să-i modelezi chei, nici păreri de rău
cu o simplitate nouă
prin mine vei şti
că o vom lua de la capăt şi tu
va trebui să lepezi orice veşmânt
ca şi cum abia atunci ne-am naşte –
durerile facerii între noi vor fi împărţite!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţul părinţilor mei şi vremurile grele din şcoală, toate acestea la un loc m-au modelat, m-au făcut să mă maturizez mai repede şi mi-au dat imboldul să-mi realizez visurile, lucru care poate nu s-ar fi întâmplat altfel.

citat din Christina Aguilera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Timpul a stat o clipă-n loc şi plouă
În ochii noştrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri şi vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.

Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, paşii ni-i opream
În faţa clasei şi lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.

Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noştrii scânteiri...
Aveam speranţe, vise efemere...
Şi în minuni credeam... şi în iubiri...

Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiaşi paşi timizi ne-au însoţit
Şi-acelaşi crez ne-a înălţat sub soare
Şi în oglinda vieţii ne-am privit.

Aceiaşi vechi copii de altădată
Cu-acelaşi suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simţeam că-mbătrânisem mult...

Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Şi-n mii de ani s-a despicat lumina
Şi mi-a adus în suflet sărbătoare.

Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Şi mă întorc la ce am fost mereu.

Copilu-n mine încă mai trăieşte
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră preţioasă...
Copilăria- singurul meu vis...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ambivalentă

Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Şi moale cald, nu-i, de nu-i rocă!

Simţurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!

Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiţii,
De forţă stoarsă-n hăul minţii...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!

De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moşteni-n visări, debili!

N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!

Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veşnic duete,
Bărbaţi, băieţi, femei şi fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dacă nu vii

Dacă răzvrătirea
ar fi un gest cu uşurinţă oprit la
jumătate, când capcana dorului plesneşte…
Dacă aş putea măcar una
din obsesii să lepăd ca pe un pantof
prea strâmt ce-mi încurcă pasul
ar însemna că iubesc părelnic…

nu cere
să fie cuminţi atomii mei atârnaţi
în cârlige încinse pe sârma aşteptărilor
alungite, prea lungite…

răget, încolţire, scrâşnire, cerc de-un pas
acestea sunt porniri… iubirea nu-i aşa
este câinele nedeprins cu lanţ, dar…
nu-i adjectivarea emoţiei, ori flamă vineţie
ori «că aşa vreau eu»
este revoluţie, draga mea, revoluţie
şi dacă nu vii
din revolta aceasta precis
se va ajunge la anarhie, vraişte
vei găsi întreaga mea alcătuire
nu va mai reuşi Te iubesc – adică eu – să
rămână aşa, ar fi «eicubset» sau mai rău
«tbsceiue»

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!