Păstorii dormeau în colibă -, şi, ca un vis al lor, plin de imagini tulburi şi dureroase, Oltul pornea în lume.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dimineţi tulburi

Ioana Maria, sunt dimineţi tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obositi şi murdari acoperă cerul
şi păsările trec prin aer, umede.

Într-o astfel de dimineaţă, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâşiat de fulgere
şi eu de ghiare lăuntrice, ascuţite şi fără milă
am venit la tine şi ţi-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie să-l ştii
ca şi plânsul acestei dureroase dimineţi.

Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă şi tristă
şi plângeai încet
pentru acelaşi lucru.

Şi când am ieşit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul
murise în dimineaţa aceia atât de chinuită;
şi noi eram trişti şi plânşi, Iona Maria,
şi pentru prima oară prieteni;
mergeam pe străzi îmbrăcaţi în fulgarine
şi tu aveai în mână un buchet mare de liliac.

Era o dimineaţă de primăvară, Ioana Maria.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul întîlneşte acum cei mai frumoşi oameni ce s-au ivit vreodată pe malurile lui.

Geo Bogza în Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cel vechi al Oltului

Vine, tată, Oltul mare;
Malul stâng de-abia îl zăresc.
Las să vie Oltul mare,
Că, români de când trăiesc,
Oltul tot la piept ne are
Şi-i al nostru şi ne ştie
Şi nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, las să vie
Că ni-e sol dumnezeiesc.
Vine, tată, Oltul mare,
Brazi trăsniţi rostogolind.
Las să vie Oltul mare,
Căci tătarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cărare
Şi n-au inimă să-l treacă
Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,
Cu noi horă nu se prind.
Las să vie, că-i îneacă,
Neamul nostru mântuind.
Vine, tată, Oltul mare,
Şi cu sânge-amestecat.
Las să vie Oltul mare,
Că mulţimi de oşti tătare
El pe mal a apucat.
Lifte poartă, lifte duce,
Lifte, bată-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Las să vie să-i apuce
Că ni-e scut de Domnul dat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olt

Oltul nu este doar un râu, ci un simbol, un martor al celor mai importante evenimente istorice prin care a trecut poporul român.

definiţie celebră de Geo Bogza (1945)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul nu este doar un râu, ci un simbol, un martor al celor mai importante evenimente istorice prin care a trecut poporul român.

Geo Bogza în Despre cartea - Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de aceste culmi singuratice, pe toată întinderea Ardealului, şi mai departe încă, Oltul se pregăteşte să ia fiinţă.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
"Fiţi veseli" - îngerul le-a spus
"Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!"

Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Isus Christos.

El, Fiul Domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!...

poezie clasică de Ion Creangă
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o noapte...

Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Foşnea prin iarba caldă, tremurată
O adiere molcomă de vânt.
Dormeau adânc păstorii în câmpie
Şi-n flori de vis gemeau încetişor
Plutea-n văzduh parfum de iasomie
Şi stelele vegheau asupra lor.

Într-o colibă mică printre vite
Având lumina-un bulgare de seu
S-au împlinit cuvintele vestite
Şi S-a născut un Fiu de Dumnezeu.

Alai de îngeri I-au sfinţit venirea
Au coborât, s-au închinat la Cel
Sortit să ne aducă mântuirea,
Cristosul sfânt, iubit, Emanuel...

Trei crai veniţi pentru-un copil anume
Călăuziţi de steaua din apus
Sosiţi străini din margine de lume
Tămâie, aur, smirnă I-au adus.

Treziţi din somn se închinau pastorii
Şi îngerii cântau în jurul lor
Cu limbi de foc li se vestiră zorii:
Păstorii-aveau de-acuma un păstor...

Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Când s-a-mplinit făgăduinţa dată
Şi, Doamne, ni L-ai dat pe Fiul sfânt...

Amin!

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţa subţire a înserării, păstorii începură să adune vitele de pe întinderea, deodată tristă, a păşunilor. Cireada trecu pe lîngă stîlpul de fum, privind cu spaimă şi mugind. Din sumbra lui depărtare, enorm şi vînăt, Ceahlăul părea că îi răspunde, şi el un muget, de piatră, al pămîntului.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din acea nemaivăzută cetate, ce străluce de lumina eternităţii, Oltul coboară asupra cîmpiei şi a oamenilor, ca un călător temerar spre o foarte mare a lui aventură. Limpezi, apele vin vestindu-se printr-un murmur: cîntecul lor şi al drumului pe care au pornit, — şi mereu îl cîntă, în timp ce alunecă la vale, mai departe, o undă pentru fiece clipă a vremii.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deasupra lor, norii, "candide turme" de miei, cern ploaia mult aşteptată, sursa de materie a Oltului... Intrând în strâmtoarea dintre Făgăraş şi Parâng, Oltul lasă pentru totdeauna în urmă splendorile pământului ardelenesc, mergând de acum hotărât spre sud, unde va aduce cu şuvoaiele lui un dar nepreţuit... respiraţia istorică şi geografică a Ardealului.

Geo Bogza în Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi clădeşti o altă colibă, una nouă, asta ţi-e dorinţa?... O colibă nouă nu-ţi va aduce decât o nouă amărăciune.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu port cu mine o lume în imagini

Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare şi bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le şi scriu în pagini.

N-am să mă folosesc de aceleaşi imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.

Sunt faptele cu a lor experienţă
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezenţă,

Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existenţă
Au adunat eterne învăţăminte.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemişcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere şi nefiinţă, vîntul îşi ţine respiraţia, Oltul şi-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrşit şi neclintită. E un echilibru enorm, o linişte gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuşi, forţa unei geneze.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemişcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere şi nefiinţă, vîntul îşi ţine respiraţia, Oltul şi-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrşit şi neclintită. E un echilibru enorm, o linişte gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuşi, forţa unei geneze.

Geo Bogza în Cartea Olrului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul păstorilor

Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcaţi pe o rână,
Pe-aşternutul de pajişte deasă.

În sat lăsat-au masă şi casă,
Pe tatăl şi mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă.

Au povară pe spate şi-n mână,
Să pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.

Urcat-au păstorii la stână.

Sibiu, 27.07.20

rondel de Ioan Friciu din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Sud, unde minunea s-a topit, cîţiva nori albi şi spumoşi, închipuind nelămurite imagini, se destramă pe crestele munţilor, ca visul, de o clipă, al celor mai pure şi nostalgice piscuri.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi avizi, cu respiraţii fierbinţi, se sileau să-l înfăşoare pe tot, să-i ajungă mai repede la capăt. Limpede, subţire, Oltul pătrundea în ei, călăuzindu-i. Şi ei urcau.
Erau trei bărbaţi şi trei femei. Doar privirea le pîlpîia. Obrajii, crînceni, încremeniţi, păreau pietre abia rupte din măruntaiele pămîntului de un cataclism şi azvîrlite în înălţime, să se zdrobească de piscuri. Atît de cumplit urcau.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos era la Piatra Neamţ; aerul tare ca un poem de Geo Bogza şi munţii deranjaţi de ultima furtună...

Geo Bogza în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogza, Geo

Geo Bogza: un Sisif care şi-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!