Naşterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
"Fiţi veseli" - îngerul le-a spus
"Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!"

Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Isus Christos.

El, Fiul Domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!...

poezie clasică de Ion Creangă
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste aduc din veşnicie

Trei păstori cu turme stau
Oile şi le păşteau
Într-un câmp deschis, afară
Stăteau strajă de cu seară
Cum stăteau lumină mare
Ei văzură că apare
Înger din cer a sosit
Slava lui a strălucit
Se înfricară atunci păstorii
Când să dea afară zorii
Îngerul însă a zis:
"Eu sunt îngerul trimis
NU vă înfricaţi aşa
Astăzi ştire vă voi da
Veste aduc din veşnicie
Va fi mare bucurie
Astăzi vouă vi s-a născut
Hristos fără început
Astăzi în acest popor
S-a născut Mântuitor
Azi la David în cetate
Sunt semnele arătate
Iată cum voi Îl veţi şti
Înfăşat Prunc veţi găsi
În scutece înfăşat
Într-o iesle e culcat
I-o casă de trecători
Şi la cei ce sunt păstori"
Deodată în lumină.
Oaste începu să vină
Mulţime, oaste cerească
Dumnezeu să preamărească
Oastea cerului cânta
Neîncetat ea lăuda
Lăuda pe Creator
C-a trimis Mântuitor
"Domnului slava să fie
Pace între oameni fie
Slavă-n locuri preaînalte
Orice inimă să salte"
După ce cor auziră
Spre cetate ei porniră
Ei să vadă ce s-a spus
Să găsească pe Isus
Grăbiţi s-au dus, aşa scrie
Ş-au găsit-o pe Marie
Pe Iosif şi Prunc culcat
Într-o iesle şi-nfăşat
După ce Prunc au privit
Atunci au mărturisit
Ce de prunc li se vorbise
Şi ce Dumnezeu promise.
Toţi acei ce acolo au stat
Mult ei tare s-au mirat
Ce păstorii ei spuneau
Pe Dumnezeu preamăreau.
Maria păstra cuvinte
Ce-auzise mai înainte
Se gândea-n inima ei
La Isus băiatul ei.
Păstorii apoi s-au dus
Lăudând Tatăl de sus
Pentru toate ce-au văzut
Şi să creadă i-a făcut.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce veste minunată!

O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.

Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaş, lângă acel oraş,
S-a născut Mesia.

Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, şi să crească,
Să ne mântuiască.

Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toţii se bucurau.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vedere minunată

Ce vedere minunată
Lângă Viflaem s-arată
Cerul strălucea,
Îngerul venea,
Pe-o rază curată [bis]

Păstorilor din câmpie
Le vesteşte-o bucurie
Că-ntr-un mic lăcaş
Din acel oraş
S-a născut Mesia [bis]

Păstorii cum auziră
Spre locaşul sfânt porniră
Unde au aflat
Pruncul luminat
Şi Îl preamăriră [bis]

E Isus, păstorul mare,
Turmă ca el nimeni n-are
Noi îl lăudăm
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare [bis]

În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fiul său cel sfânt
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască [bis]

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului

E linişte şi lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la păşunat
Dar, s-a-nserat şi noaptea o să vie.

Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă şi coboară
Ei merg şi vin şi cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară

Jos, într-o iesle mică şi săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Aşteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naşte, se gândesc...

Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniştită,
Curând va naşte, nu mai este mult.

O stea măreaţă totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,

Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toţi o-nconjoară
Şi aici, cu toţi, minunea au văzut.

Păstorii fug şi ei pe Prunc să-L vadă
Să se închine Prinţului Ceresc
Şi parcă nu le vine ca să creadă
Miraţi, cu toţi, la Cel născut privesc.

Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuţ şi fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut şi vinovat.

Păstorii cu mieluţi s-au arătat
Şi cei trei magi, veniţi din răsărit,
În faţa Lui cu toţi s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinţ mărit.

Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Şi în lumina sfântă şi cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuţ, cu bine să Se nască,

Pamânt şi Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toţi cei de faţă I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.

Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Şi-n Vestea Bună, cu toţii au crezut.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul minunat

Vremea e în fapt de seară
Totul este liniştit,
Doar păstorii cu mioare
Stau şi totu-i neclintit.

Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Aşteaptă să nască odată.

Singuri sunt, vin de departe
Şi abia s-au aşezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.

L-au găsit cu greutate
Fiindcă toţi i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.

Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilaşul său.

Liniştea şi pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.

S-a născut Cel aşteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.

Îngerii, roată au făcut
Şi-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.

Păstorii când au aflat
Grăbiţi au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă

Că atâta de aproape
S-a născut un Prinţ Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.

Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mieluşei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.

Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Şi de îngerii ce-I cântă.

Magii de la răsărit
Conduşi de o stea veneau
Şi cu toţi când L-au văzut
În faşa Lui se-nchinau.

Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.

Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.

Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăţie
Pruncul cel Sfânt a venit.

Cântă Cerul şi Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Şi de ea, toţi au aflat.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi prunci cu toţii

Veniţi prunci cu toţii, veniţi, alergaţi,
La Betleem grabnic în grajd v-adunaţi,
Vedeţi bucuria ce Tatăl de sus
În noaptea-asta sfântă la toţi ne-a adus.

Priviţi colo-n iesle, în paie ascuns,
La a stelei lumină ce-n grajd a pătruns,
Cum e strâns în faşă Copilul cel Sfânt,
Mai blând, mai frumos decât îngerii sunt.

Dar iată-L pe paie, Copilul Ceresc,
Iosif şi Maria cu drag Îl privesc,
Păstorii-nainte-I stau îngenunchiaţi,
Deasupra lor îngeri zbor înaripaţi.

Şi voi ca păstorii genunchiu-n pământ
Plecaţi-l-naintea Copilului Sfânt
Şi bucuroşi, cine nu s-ar bucura,
Începeţi cântarea spre lauda Sa.

Veniţi prunci cu toţii, cu drag s-alergăm,
Lui Mesia pruncul să ne închinăm;
Cântând împreună cu corul de sus:
Mărire, Ţie, Doamne, şi preabun Isus.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumină-n miez de noapte

E lumină-n miez de noapte,
Ce să fie oare? ce s-a întâmplat?
Păstoraşilor le bate inima de spaimă,
S-au înfricoşat.
Şi lumina vine, vine
Se coboară spre imaş.
Frinca-n piepturi le sporeşte
Bunilor păstoraşi.

În lumină văd un înger
De o frumuseţe de ne-nchipuit;
Are-un glas nespus de dulce
Cum ei niciodată n-au mai auzit:
Nu aveţi de ce vă teme,
Păstoraşilor iubiţi ;
Vestea mea o să vă facă
Fericiţi, fericiţi.

Căci eu sunt trimis de Domnul
Mare bucurie vouă vă vestesc,
Să tresalte mic şi mare
C-a venit în lume Fiu dumnezeiesc
Cel pe care voi de veacuri
Mult de tot l-aţi aşteptat,
E la Betleem în iesle
Înfăşat, înfăşat.

Lângă prunc se află mama,
Sfânta Născătoare a lui Dumnezeu;
Şi Iosif, în rugăciune
Umilit adoră pe Stăpânul său,
Şi-ntr-un grajd e fericire
Când acolo-i Domnul sfânt,
Căci cu el coboară raiul
Pe pământ, pe pământ.

Şi cu îngerul deodată
Mii şi mii de îngeri glasul şi-l unesc
Şi-ntonează o cântare,
Umple tot văzduhul corul îngeresc.
Întru cei de sus mărire
Fie Domnului preasfânt,
Şi-ntre oameni pace fie
Pe pământ, pe pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât-a, coborât

Coborât-a, coborât

Ziurel de ziuă

Îngerul Domnului sfânt
La păstori în Viflaem
Aproape de Rusalem.
Păstorii l-au întrebat
Ce veste aduci în sat:
"Veste bună voi vesti
De voi toţi veţi veseli.
Pe la cântători târziu
Maica Sfânt-a născut fiu,
L-a născut pe fân scat
Şi al lumii împărat"

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ceata

Toată ceata creştinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Şi strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască-n Viflaem
Precum prorocit avem
Şi sa-i facă mântuire
De la veşnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoţi.

Mântuirea se vesteşte
Precum steaua străluceşte,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s-a ivit.

Legea sfântă-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întunerec foarte

Iar la răsărit lumina
Sfânta lege, rădăcina,
Sădită de Dumnezeu
Prin cel iubit fiul său.

Astăzi Mesia cel sfânt
S-a născut jos, pe pământ
Şi asta ne-a dovedit
Trei crai de la răsărit.

Aur, smirnă şi tămâie
S-au adus cu bucurie
Şi cu smirnă s-a-nchinat
Cerescului împărat.

Păstorii ţin mărturie
C-au văzut ce va să fie
Şi-aleargă ca să vază
Ce s-arată atâta rază.

Şi-l aflară înfăşat,
Pruncu-n iesle îi culcat,
Iar Maica sa preacurată
Lângă El stă supărată

Căci în Viflaem oraş
Nu şi-a căpătat sălaş
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos, pe pământ

Irod marele-mpărat
Foarte rău s-a supărat
De vorba celor trei crai,
S-a făcut un mare vai.

Dar şi Iuda cel viclean
S-a făcut mare duşman
Vrând pe Hristos, fiul sfânt
Să-l piardă de pe pământ.

Pe toţi pruncii i-a tăiat
Ce împrejur a aflat,
Dar Tatăl sfânt minunat
Pe Hristos l-a apărat

Căci un înger a trimis
De-a spus lui Iosif în vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre Fiul lui Dumnezeu.

Şi de-acum prin vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Şi de-o mare veselie

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fură, uneori, trecutul

Mă fură, uneori, trecutul
Cu chemătoarea sa lumină
Şi mintea, biruindu-şi lutul,
Spre-a-nlătura necunoscutul,
Suspină-n dorul ei, suspină...
Şi sufletul, prin ani, aleargă
La ieslea unui prunc, în paie, —
Şi nu pot anii ca să şteargă
Făclia stelei, ce-o să meargă
Cu magii, în bogate straie.

Şi lacrima, din ochi, nu poate
Să micşoreze bucuria
Acelei nopţi, cum nu sunt toate,
Acelei nopţi înmiresmate
În care S-a născut Mesia...

Mă văd alături de părinţii
Plecaţi de-asupra ieslei sfinte,
Şi cânt în noaptea umilinţii
Cu îngerii din cer şi sfinţii,
Cânt jertfa Cerului, fierbinte;

Şi cânt, grămadă cu păstorii
Ce turmele îşi pasc în şoapte,
Cânt biruinţa Aurorii,
Cum la fereşti, colindătorii
Se-aud, cântând, în prag de noapte...

Cânt veacul nou al împăcării,
Cânt Betleemul şi Iubirea!
Salvat din mlaştina pierzării,
Cânt darul sfânt al Îndurării,
Cânt Naşterea şi Mântuirea!

Căci simt şi-n inima-mi cuprinsă
De vraja-aducerii aminte,
O, simt cum licăre, aprinsă,
Aceiaşi stea, mereu nestinsă,
Ca ieri, de-asupra ieslei sfinte...

Şi simt şi văd cum azi, în mine,
Te naşti pe-aceleaşi ude paie —
Şi-aştept, Isuse, în suspine,
Să-mbraci în slăvi de har, depline,
Un suflet cald ca o văpaie!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte
Şi-n părţile luminate
Precum şi la miazănoapte
Că s-a născut pe pământ
Astăzi Mesia cel sfânt.
Ei au alergat să vadă
De ce e atâta rază
Şi l-au aflat înfăşat
Pruncul în iesle culcat,
Iar Fecioara lăudată
Lângă el sta suparată
Căci în Viflaem oraş
Nu şi-o căpătat sălaş.
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos pe pământ.
Irod, marele-mpărat
Auzind s-a supărat,
Din vorba celor trei crai
S-a făcut un mare vai
El toţi pruncii i-a tăiat
Câţi imprejur au aflat.
Găndită cu tiranie
Fiind mare la mânie
Gândită fară folos
Să taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,
Tatăl sfânt l-a apărat
Căci un înger i-a trimis
De-a spus lui Iosif in vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre fiul lui Dumnezeu
Si-a zis către Maria
De s-a dus în Iudeia.
Până la Egipt s-aud dus
Cu dulcele prunc Isus.
Şi-a scăpat de moarte grea
Pe care Irod făcea.
Noi dorim ca să vă fie
La mulţi ani cu bucurie
La mulţi ani s-aveţi noroc
De naşterea lui Hristos.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul păstorilor

Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcaţi pe o rână,
Pe-aşternutul de pajişte deasă.

În sat lăsat-au masă şi casă,
Pe tatăl şi mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă.

Au povară pe spate şi-n mână,
Să pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.

Urcat-au păstorii la stână.

Sibiu, 27.07.20

rondel de Ioan Friciu din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o noapte...

Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Foşnea prin iarba caldă, tremurată
O adiere molcomă de vânt.
Dormeau adânc păstorii în câmpie
Şi-n flori de vis gemeau încetişor
Plutea-n văzduh parfum de iasomie
Şi stelele vegheau asupra lor.

Într-o colibă mică printre vite
Având lumina-un bulgare de seu
S-au împlinit cuvintele vestite
Şi S-a născut un Fiu de Dumnezeu.

Alai de îngeri I-au sfinţit venirea
Au coborât, s-au închinat la Cel
Sortit să ne aducă mântuirea,
Cristosul sfânt, iubit, Emanuel...

Trei crai veniţi pentru-un copil anume
Călăuziţi de steaua din apus
Sosiţi străini din margine de lume
Tămâie, aur, smirnă I-au adus.

Treziţi din somn se închinau pastorii
Şi îngerii cântau în jurul lor
Cu limbi de foc li se vestiră zorii:
Păstorii-aveau de-acuma un păstor...

Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Când s-a-mplinit făgăduinţa dată
Şi, Doamne, ni L-ai dat pe Fiul sfânt...

Amin!

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La naşterea lui Isus

În al său palat măreţ,
Irod stă, şi se gândeşte:
Cine-i acel îndrăzneţ
Ce cu gând rău, îl pândeşte?

Cine vrea locul să-i ia
Pe-al său jilţ, să se aşeze?
Cine cutează şi vrea
În al său loc să troneze?

Nimănui nu-i va permite
Locul lui ca să îl ia,
Orice ar fi, căci el, nu minte
Jură, că va fi aşa.

Cei trei magi care-au venit
Despre un Prunc l-au informat.
S-a speriat şi s-a gândit...
Totul îi părea ciudat.

I-a rugat să se întoarcă
Despre Prunc să îl vestească
Ca apoi şi el să poată
Să se ducă, să-L cunoască.

Magii l-au asigurat
Că-n curând îl vor vesti,
Ce-au găsit şi ce-au aflat
Despre Prunc, totul va şti.

Steaua cea strălucitoare
I-a condus spre Betleem
Pe cer, mare, călătoare,
Pentru ei, era un semn.

Aici, steaua s-a oprit
Lumina ei strălucea
Iar magii au poposit.
Pruncul Isus, Se năştea!

Îngeri tot mai mulţi veneau
Ieslea au înconjurat,
Cu putere ei cântau
Pentru al lumii Împărat,

S-a născut Prinţul Ceresc
Toţi, adânc s-au închinat
Cu uimire Îl privesc
Pe Pruncul mic, înfăşat,

O minune s-a-ntâmplat
Slavă cu toţi Îi cântau
Iar magii daruri I-au dat
Şi cu drag, la El priveau

Şi păstorii au venit
Să se-nchine, să-L slăvească
Mieluşei I-au dăruit
Toţi simţeau slava cerească.

O lumină lucitoare
Tot pământul l-a scăldat
Ca lumina ca de soare
Cei prezenţi s-au minunat.

Irod a tot aşteptat
Ca magii să îl vestească...
Ei pe alt drum au plecat
Pruncul să Îl ocrotească.

Vestea bună s-a tot dus
Toţi vorbeau cu bucurie
Toţi Îl vesteau pe Isus
Şi a Sa Împărăţie.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (16 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul păcii

Fă-ţi bucurie în suflet creştine,
În Betleem răsună câmpia.
Îngeri coboară din slavă la tine,
Să te anunţe că Cel care vine,
Este Mesia.

Du-ţi încântarea la cote supreme,
Cerul devine unit cu Pământul.
Zi-i bun venit lui Isus în poeme,
Lasă-te smuls din atâtea probleme,
Vine Preasfântul.

Cum proorociră profeţii- n vechime,
S-a coborât Prinţul păcii-n Efrata.
Nu pot cuvintele-n ritm să exprime
Vestea primită în sunet, pe ştime…
Haide, fii gata!

Stai în prezenţa oştirii de slavă,
Iar peste zarea umbrită de ger,
Între nămeţii din lumea bolnavă,
Fă-ţi altă lume de vis, o dumbravă
smulsă din cer.

S-a îmbrăcat Universul de zare,
Pruncu-nfăşat într-o iesle stă pus.
Pe bolta nopţii… o stea călătoare,
Vrea să conducă o lume ce moare,
Către Isus.

Ca să-ţi coboare în inimă zorii
- sărmanule suflet de iască -
Hai în cetate în rând cu păstorii,
Domnul în tine şi-n toţi muritorii,
Vrea să se nască.

poezie de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,
Nu s-au cutremurat înălţimile,
Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.

Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cer de sărbătoare...

Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.

Şi cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.

Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.

Magii în genunchi căzură,
Lângă micuţul crai
Şi daruri preţioase
Îi lasară în Sfânt alai.

Maria Maica Sfântă
Pruncul la sân ţinea
Şi lumea fericită
În ode îi slăvea.

Din cer coboară în râuri
Colinde îngereşti,
Pe cetini de brad verde,
Crăciunul îl vestesc.

Iar clopotele lumii
Aprind lumini de argint,
În noaptea de Crăciun
Se nasc minuni pe rând.

Fecioara Maica Sfântă
Şi Dumnezeu cel blând
Sfânţiră ziua în care
Pruncul Sfânt s-a născut.

Cereasca bucurie
Se scurse pe pământ,
Isus, Craiul cel sfânt
Lumea a mântuit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorii dormeau în colibă -, şi, ca un vis al lor, plin de imagini tulburi şi dureroase, Oltul pornea în lume.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

L-au găsit miraţi păstorii,
într-o iesle, înfăşat.
Şi, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roşii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neştiutoare
de păstori.

— Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în ţărână,
pe pătuţ de fân la stână,
ca un miel?...

Nici o şoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Şi-au trecut ani mulţi, se ştie,
când un glas dădu-n pustie
un răspuns.

— Iată Mielul fără pată,
Cel din staulul de oi,
Care-Şi frânge fără plată,
viaţa Lui nevinovată,
pentru noi!

Iată Mielul fără vină!
Miel tăcut şi răbdător.
Azi e Mielul ce suspină,
mâine-L vom vedea-n Lumină,
ca Păstor!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe pământ, toloacă pline –
Bucurie şi suspine,
Zâmbet dulce ori tristeţe,
Prunc, bătrân ori tinereţe...
De e ziuă, de e noapte,
Răbufnit ori spus în şoapte
Fiecare, fiecare
Cere doar ajutorare!

Prinsă-i inima-n scânteie,
Mici speranţe devin zee
Şi-n priviri ori spaţii cată:
Ajutor! care cum poate.
Cineva este-n impas!
Tu, opreşte al tău pas,
O chemare tu alină!
Mare-i facerea de bine
Când ea vine de la tine!

Nu te lăsa în durerea ta purtată!
Priveşte-n jur,
O bucurie şi pe tine
Te aşteaptă!
Salvat eşti tu, doar tu, prin tine!
Dăruieşte şi altora
Această facere de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!