Intru în concediu

cu picioarele în şlapii
de gumă chinezeşti
încercând să uit de stresul
muncii de zi şi de noapte
întins într-un fotoliu intru
în meditaţie studiind
ofertele de vacanţă şi cuvinte
încrucişate pe veci în careuri
enigmatice criptograme
îmi sprijin ochii pe teancurile
de cărţi pregătite pentru zilele
de repaos şi recreere

sper să mă mişc într-o locaţie
nici prea scumpă nici
ieftină nu trebuie să fie
să nu afle prietenii că-mi bate vântul
în buzunarele largi
dar la modă şi anul ăsta

călătoresc cu gândul peste mări
picioarele le-am băgat
într-un lighean cu apă călduţă
fără şlapii mei de cauciuc studiez
oferte din zanzibar cu berea-n mână
ochelarii de soare sunt la locul lor

promit să fie ultimul an petrecut
în dezmăţul unui concediu
cu femei aproape goale
băuturi exotice şi toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia din zori

O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respiraţia mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbuşeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simţea tremurul teribil
A unei respiraţii infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respiraţie, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respiraţie, gândul diafan
Al zorilor...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut locul sub soare

Poate că vara mă alungă,
plec undeva sau rămân pe dinafară.
Când mi se aprind felinarele de noapte,
fug burduşit de întâmplările trăite
unde mă cheamă destinul corupt
şi las totul pe seama lui.
Întotdeauna până nu văd cu ochii prăpastia
nu ştiu că există..

Vara mă scoate totuşi din minţi
cu ispitele ei goale de conţinut,
arunc nisipul în ochii duşmanului
intru sălbatic în jungla lumii reale
cu toate abilităţile căpătate-n timp
şi nu mă las furat de împrejurări.

Îmi caut locul sub soare, la umbră,
aştept să mă acopere toamna bogată
cu pledurile ei pregătite de sărbătorile de iarnă
şi ascuns în cuvinte de suflet
încep să le topesc în poeme.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale

Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aştepta,
cum aşteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.

Poate nu vei veni
şi eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţea cum i se usucă

gura în timp ce îi observa
muşchii puter
nici ai spatelui şi ai
braţelor: bine definiţi
grupaţi laolaltă
şi-ar fi dorit
să îşi plimbe mâinile
peste ei
peste sudoare
şi toate alea
pieptul îi lucea
de la transpiraţie
şi soare
gura era uscată
ochii s-au întâlnit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cunosc

de undeva îmi spun cu voce şoptită
după ce mă uit într-un ciob
de oglindă discret afumat cu ţigara
fumată seara la întâlnirea cu luna
pe balconul plin cu scrisori
de dragoste pe care le-am scris
cu sârgul unui îndrăgostit
dar neexpediate din n motive
îmi netezesc părul ce se zbârleşte
şi pot să jur că nu mă recunosc
după ce mă privesc într-un ochi
de apă lungit pe asfaltul gri
la picioarele ei mici cu tocuri mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitura berbecului

Nu am găsit Crăciunul
nici anul ăsta mamă!
Am trecut prin el
cu ochii închişi
şi căştile-n urechi.

N-am auzit colindele
şi clopoţeii.

O copilă plângea
şi lacrimile ei
curgeau surd
în odăile lăuntrice
şi goale.

Un tată împrăştia
cuvinte dure
adunate tot anul,
ce ţinteau cu precizie
demoni amorţiţi.

O mamă cu zâmbet pe buze
şi nisip în păr,
plutea pe lângă întâmplări
fără să le atingă.

Cozonac şi vin,
trup şi sânge,
răni dezlegate,
dar niciodată pansate.

Pune sacul jos, mamă,
îndreaptă-ţi spinarea,
îţi promit la anul
vom primi Crăciunul înapoi.

poezie de Amalia Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zanzibar

Zanzibar este oraşul ce nu doarme niciodată,
Unde nu există noapte şi nici linişte deplină,
Ca o mare în furtună, o mulţime deocheată
Urlă, plânge-n disperarea de-a se-ascunde de lumină.

Furnicar de oameni gri pe- uliţele sordide,
Unde se cumpără, se vând virtuţi şi mirodenii,
Se face contrabandă cu visuri în firide
Cu opiumul albastru, cu vicii şi vedenii.

Pestriţe idealuri plutesc în bărci precare,
Puzderie de mărfuri, de pus în galantar,
Carne, peşte, fructe, cuşti cu păsări rare,
Argint şi diamante, cărbuni, mărgăritar.

Parfumuri de fecioare scăldate-n apa mării,
De spasmul desfrânării cu tâlhari de rând,
Ce se vând cu ora-n lucarnele uitării
De spectrul sărăciei care plânge-n gând.

Piraţi de mări albastre îşi caută culcuş,
Ca prigoana legii să nu îi mai ajungă,
În cârciumi şi bordeluri, cu păpuşi de pluş,
Plătind tributul fricii viaţa lor întreagă.

Eu, căpitan al Olandezului pierdut,
Cumpărător de suflete, comori cu superstiţii,
Oraşul ăsta mi-e locul de-nceput
Condamnat la nemurire şi ambiţii.

Client la vrăjitori şi reci altare,
În portul care geme şi suspină,
Sunt visătorul plutind pe mări amare
Prizonier într-o iubire fără vină.

Se zvântă corăbiile, pe rând, la soare,
Ca un cortegiu de Umbre, în lagună,
Ce-aşteptă vântul, ce bate dinspre mare
Mângâind catarge, poveştile să-şi spună.

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii?

viaţa parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deşi pentru fiecare greşeală scot din buzunar un bănuţ

atunci când te-am cunoscut era soare şi bine
şi ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viaţa în esenţa ei pare un colac de salvare. eu unul
asta ştiu cel mai bine.
am învăţat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieşi din mulţime dacă nu te priveşti în oglindă

şi încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopţile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aştepţi atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea să ţină ecoul într-un deşert? tu ştii până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineaţa şi îmi vine să îmi bag
picioarele în tot şi în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
şi care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greaţa

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aţipit pe-o geană de timp, în lumina palidă a răsăritului. Abia aştept să te întâlnesc. În locul nostru idilic, îmbrăţişaţi pe un petic de aprilie molcom şi firav. Te rog să nu mă cerţi! E tardiv şi hazardul ne-a smuls deja din rădăcină prezentul, nevoia acută de iubire şi-n răspir toate emoţiile încă necoapte. A rămas din jumătăţi de suflet păgân o umbră de amintire vie, numai bună de păstrat în buzunarele ticsite cu ieri şi insuficient mâine. Miroşi a iubire şi a pace pierdută printre străini lacomi. Îti bate inima înauntrul sinelui meu cuprins în palme invizibile, limitat de viaţă şi efemer. M-ai lăsat în furtună, cu picioarele goale, rătăcind fără busolă şi ocrotire, într-o lume necunoscută. Uneori sunt stingheră, alteori mă avânt fără judecată printre cuvinte cu aripi tăiate. Ştiu că tu înţelegi. Ştiu că poţi să călătoreşti idilic, pe mări învolburate de gânduri, aşteptându-mi inima mică la ţărm.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici iad, nici rai

Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai eşti.
Şi nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citeşti,
Pe buze, adormitele cuvinte

Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.

Şi m-am pierdut, cum toamna-şi pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul şi nici raiul.

De-aş şti că braţele-ţi îmbrăţişează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aş risipi în neantul infinit
Şi n-aş mai ţine, noaptea albă, trează.

Şi vine înc-o noapte şi-ncă una;
(L-aş fi rugat, cândva pe Demiurg,
Când clipe goale, peste mine, curg
Să otrăvească stelele şi luna).

Se năpustesc flămândele coşmaruri
Când glasul sugrumat de neputinţi,
Scrâşneşte-atât de-anemic printre dinţi
Pierzându-se, o şoaptă, printre valuri.

Eşti prea departe să m-auzi, iubite
Iar eu sunt prea aproape de înec;
Adio, peste mine, ape trec,
Să nu-ţi faci griji, că mor aşa cuminte!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rişti

anul ăsta să curte
zi sau să iubeşti
o mască
rişti asta fără să vrei
fără să
- ţi dai seama că iroseşti
efortul tuturor să te în
soare
fără să vezi ce arătare te du
ce păcăleală la altar
anul ăsta este sub zodia
riscului (?!) a loteriei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum nu mai vreau să fiu nici în New York, nici în Londra, nici în Moscova! Nu mai vreau să-mi petrec şapte ore pe zi pe drum într-un oraş mare, oriunde aş avea nevoie să mă duc. Pe când, din Bucureşti, munţii sunt la două ore, marea la trei ore. În plus, cum călătoresc mult la concerte, întotdeauna îmi ia foarte puţin să ajung la aeroport, în 15 minute sunt acolo. Din punctul ăsta de vedere aveţi unul dintre cele mai bune aeroporturi pe care le-am văzut vreodată. Am stat şi m-am gândit: în ce ţară mai găseşti toate aceste lucruri laolaltă? Hmm, Moscova nici măcar nu are mare. Iar când locuiam în Anglia, îmi lua trei ore să ajung la aeroportul Heathrow. Aşa că Bucureştiul mă eliberează. Şi dacă aş putea, aş vrea să locuiesc într-un sătuc din România.

Eduard Kunz în Jurnalul Naţional (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristeţea
Şi toţi salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ţi-e tinereţea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o oraşul plin de tumult
Şi cântecele toate rostite în şoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauţi aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ţi cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

Am să cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.

O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
Să suflu printre buze în el
Să ardă mai repede şi mai tare.

Am să călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus şi mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie şi viaţă, şi moarte.

Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaştri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ţinut scăldaţi în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Şi lumea care e pe drum şi-o să vină.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pierdute

Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.

Şi le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Şi le-am omorât din umbră toţi strigoii.

Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă şi imensă desfătare
Nişte religve din vremuri abisale.

Să le culegi cu grijă şi iubire.
La piept să le agheţi ca mărţişor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume ruşinos. Închid ochii şi revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic. Eram o gânganie cu picioarele goale prin praf. Murise un flăcău în mahala şi-mi "dase măsa lui" pantaloni de pomană — pantaloni scumpi, prea lungi ca să nu-i răsfrâng de câteva ori pe glezne şi largi. Trebuia să-i leg strâns, cu un brăcinar de sfoară, să nu-mi cadă în vine.

începutul de la Maidanul cu dragoste, Predestinare de G.M. Zamfirescu (1933)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale, printre nori

Vin roşu şi clavicula mea accentuată;
Genunchii imi tremură insistent,
Stiletto roşii aproape că îmi cad
Şi o să strivească lumea aia în tonuri de gri.
Paradox:
Mă simt neînfricată
Chiar dacă sunt in aer;
Îmi trec limba peste buzele roşii.
Mă simt puternică,
Mă simt în vârful omenirii,
Mă simt ca un legiuitor
Care creează propriul text de lege,
Lumea trebuie să se supună.
Privesc în jos
E noapte;
Mii de luminiţe mi se imprimă pe retină.
Totul e mai frumos de aici de sus.

Am rămas fără un pantof,
L-am aruncat pe celălalt şi mi-am pus o dorinţă
Nu-mi mai amintesc care,
Nu s-a îndeplinit niciodată.
Am vărsat vin pe mine şi
Fredonez piesa aia care mă făcea mereu să plâng
Zâmbesc. Sunt liberă
-Cu picioarele goale, printre nori-

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe tavanul unui dormitor

În fiecare dimineaţă răsar ai altei zile zori;
Mă trezesc, trebuie, şi fac ce-am făcut şi alteori.
Deşi mă îmbrac, mănânc şi beau,
Mişc mâinile şi picioarele cum vreau,

Învăţ un pic, de ici, de colo,
Plâng, râd, asud şi-înjur de una, solo,
Ascult un cântecel, văd un spectacol,
Arunc nişte cuvinte pe-o pagină, un stol,

Cert un adversar, laud un prieten adevărat –
La sfârşitul zilei intru-n pat.
Deşi-s zdravănă, cu morgă şi infatuată mină,
Tot în pat ajung când ziua se termină.

De-oricâte nenorociri aş fi lovită,
Seara tot patului îi sunt sortită.
Semeaţă inima sau capul meu plecat,
Eu toate zilele mi le sfârşesc în pat.

În picioare, afară,-înăuntru... şi-apoi
Din nou în pat, în aşternuturile moi;
Toamnă, iarnă, primăvară, vară... într-un ritm exagerat –
Sunt o proastă dacă-o să mă mai dau jos din pat!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţia poeţilor

Adoră ce scriu ceilalţi
nu din simpatie şi nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalţi
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalţi şi nici să-i cobori
să adori
ce...
când...
şi cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbaţi sau femei
altruişti, aroganţi
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganţi
sunt cu toţi în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopţile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii şi te ştergi de ideea de tine
şi te-adoră coşmarul
după ce te-ai trezit
că trăieşti într-un vis...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ţi se pare c-aş fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al paşilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor cu apă dulce

E bine de stiut ce a fost
Viata să o trăim cu rost
Ce vrem să stim de la nceput
Să lăsăm timpul ce ne-a durut

Tu ai trecut prin viaţa mea
Să te gândesti eu te-as ruga
Grăbit cum ceasul face rundă
Tu te-ai oprit doar o secundă

Doar vântul lasă-n a ta urmă
Picuri de ploaie ce cad si răsună
Cu umbră rece mă săgeţi
Imi spui cuvinte si mă cerţi

Că umblu goală prin perdele
Si scutur praful greu din ele
Si am ajuns mereu sa te visez
Oglindă-mi esti cu ochii tăi cei verzi

Legat ai fost printr un ombilic
Că te am iubit acum îţi zic
Tu stii că fără iubire in viaţă
Si fără dragoste speranţă

Nu suntem oameni nici chiar fulg
Rămânem doar văpaiea unui rug
Si tu imi spui că ţi stau în cale
Că am picioarele prea goale

Că salt dansez aud o melodie
Si că mă joc de a trestiea mladie
Vrei cum bate vântul să tresar
Usor tu treci nu ai habar

Acum eu libertate-ti dăruiesc
Privesc un gol te las si-ti spun trăiesc
Eu sunt izvor cu apa dulce
Si dor mereu eu îţi voi duce

Peste lespezi reci de piatră
In trecere mă voi rostogoli
Voi trece lin voi curge si voi trăi
Iar apa limpede de vrei s-o treci
Piciorul tău atinge pietrele rămase reci!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!