Sufletul iese
dincolo de mine și mă ține
în brațe cum poate toată viața
bătrân azi în mantia nouă
scriu cu stânga neparalizată
de ultimul veac scurs pe umăr
cu o furtună intracraniană
țin cartea în mâna care miroase
a moarte și a rouă mă-ncântă
o istorioară tare veche găsită
de-un clovn pe jumătate nebun
care-și bătea cuie în tălpi
să nu-și piardă ciorapii de lână
râd și înfloresc în noul jilț din lemn
de cireș cu înscrisuri în sanscrită
mulțumit îi tai capul drept răsplată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.