Difuz

dacă aş privi flacăra de deasupra orizontului
din poziţia comodă a unui fotoliu,
aş putea observa pe linia difuză
a dimineţii
aceeaşi cămaşă de rouă
nepurtată,
aceeaşi primăvară neîmplinită
de gustul cireşelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împleteşti cumva între
aripile tale de fluture,
ca nişte gene lungi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră întredeschisă

lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia eşti chiar tu

lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârşitul timpului

nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
nişte cicatrici acoperite
de nisip

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabil

existenţa ta era doar
un foşnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor

nişte paşi de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit şi imponderabil

existenţa ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april

o ramură de flori de măr
înfiripată
în trup de
pasăre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

chiar dacă mă ţii captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conştiinţa subjugată
iar noaptea naşte-mă din nou
într-o eclipsă

chiar dacă mă ţii captiv în conturul tău pregnant
lasă-mă măcar să-mi măsor iluziile
în virtutea inerţiei tale
şi voinţa circumscrisă dorinţelor tale
apoi lasă-mă fâlfâind din toţi porii
să mă prefac într-o pasăre nelocuită
poate aşa te voi vedea fiinţă
iubindu-mă mai presus
de orice obscuritate

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străfulgerare de pasăre

visele nu mai erau vise
în accepţiunea iubirii
erau nişte epave plutind
pe o mare de cuvinte nestăvilite,
şuierate

durerea nu mai era durere
în înţelesul pustietăţii
era un muget de suferinţă
din înaltul cerului
un cutremur din străfundul
părerii de rău

noi nu mai eram noi
în accepţiunea destinului
eram două ţipete sufocate
în aceeaşi străfulgerare
de pasăre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi întârziaţi

stăteai aşezată cuminte
între miazăzi şi miazănoapte
deasupra unui rug
eu te aşteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziaţi
unul de toamnă şi unul de amintire

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spaţiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălţat şi mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârşit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi acelaşi strigăt
de neputinţă
aceeaşi inconsistenţă socială
azi va fi aceeaşi singurătate densă
pe care o poţi tăia cu cuţitul
aceeaşi falsă declaraţie de dragoste
aceeaşi tăcere îngrozitoare
care aproape că îţi vorbeşte
spărgându-ţi timpanele

mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotaţie nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste neţărmurită
mâine va fi pregătită o nouă reţetă
pentru singurătatea mondială

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârduri de gânduri călătoare

nu ştiu de ce,
mirosea a aşternut curat,
un fel de sudoare de primăvară
se simţea printre muguri de femeie,
printre mugurii din cer,
printre poalele munţilor,
de dragoste de la începutul pădurii,

nu ştiu de ce,
cred că ai putea să-mi spui
dacă
îţi mai trec păsările
prin cârduri de gânduri
călătoare,
printre crengile acelea
întortocheate de amintiri,
cum ar fi de pildă
să vii să vezi un om
între sărbători,
sau înainte de culcare,
sau înainte să-l ia naiba,
sau înainte de soartă,

sau să încerci să cuprinzi un om
căutându-l în jurul propriei axe
sau mai bine în jurul
Pământului,

nu ştiu cum,
mirosea a groapă reavănă
şi a dor de îmbrăţişare
şi a cărare rece
undeva în munţi,
a piele albă de trupuri de copac,
de trupurile noastre,

nu ştiu,
frunze mici şi vii şi verzi şi albastre
mi-aduceau aminte de nişte ochi
cruzi,
ca atunci când capătul lumii
părea
imposibil de departe
şi clipa atât de
perfidă
şi de aproape.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul maiestuos al oamenilor

te-ai plictisit,
poftim acasă,
vreau să-mi vizitez corăbiile
înţesate cu mătase şi amintiri,
singurătatea-i mai frumoasă
când începi să împleteşti poveşti
din năvoadele deşirate
în pustiul
ţărmurilor uitate,

mărturiseşte că numai nisipul
mai răscoleşte apusul maiestuos
al oamenilor,

Dumnezeu a lăsat amurgul
ca să contemplăm un periplu
de siluete de oameni nostalgici
pe scoarţa Pământului,

umbrele le sunt subţiri
ca linia vieţii
de pe o zi pe alta,

cea mai frumoasă zi
a fost atunci
când am început
să întrezăresc
amurgul maiestuos
al oamenilor,
între cer
şi Pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare în gând

cel mai mult ne iubeam noaptea
ca două nevăzute tăceri

cel mai tare te iertam în gând
înainte de a te cunoaşte

cel mai des plecai în zori
înainte ca ecoul
să mai vibreze
în

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrări

nu te mai gândi nici tu
este o pierdere de vreme
poate cândva vei simţi altfel
aerul serilor târzii

deocamdată
orice am face lucrurile vor rămâne
îngropate undeva departe
în zgura de fier a timpului
într-un genunchi

ca ochii mei îngropaţi
în urmele tale pe nisip
ca parfumul trupului tău
în creierii mei
ca o încordare a nervilor
din piane

ca zilele acestea întunecate
ca nişte pietre abrupte
care se rostogolesc fără oprire
pe un povârniş rudimentar

ca o uitare atât de adâncă
încât nici nu mai ştiu
dacă e într-adevăr o pierdere de timp
dacă e bătrâneţea
dacă e o însingurare
sau o înfrigurare
sau o frustrare
sau o vindecare
sau o veşnicie
sau o înserare
soră cu moartea

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calendare irosite

nişte calendare prăfuite
mă fac să mă întreb,
anual,
dacă n-ar fi trebuit să rămânem împreună
în povestea aceea sofisticată
de dragoste,

acum mi se pare o prostie,
dar bocancii tăi preferaţi
cu care am intrat în viaţa ta
mă mai poartă involuntar
prin locurile pe unde ne agăţam
unul de altul
să nu ne-o ia destinul înainte.

nu ştiu cine a oprit neuitarea
unui orologiu
în care ne ascunsesem o vreme,
vântul, oamenii,
ploile cu piatră,

totuşi am să mai hălăduiesc
prin câteva calendare,
irosind ani de
neiubire,
apoi am să o iau spre casă,
să-mi număr cu aproximaţie
trosniturile încheieturilor
şi zilele păcătoase
care mi-au mai
rămas.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări în umbră

dacă aş fi întâmplător
doar fulgerarea unui meteor
în noaptea unui deşert,
tu ce-ai fi?
te-am întrebat.
aş fi lumina tandră a Lunii
şi tu te-ai teme de faţa mea nevăzută,
îmi răspundeai într-un târziu.

dacă aş fi curcubeul însuşi peste
abisul dintre muntele tău
şi al meu,
tu ce-ai vrea să fii?
te-am întrebat.
aş vrea să fiu ploaia nebună care îţi smulge copacii
sădiţi în inima ta,
îmi răspundeai între două tăceri.

ce-ai fi tu,
dacă eu aş fi doar trilul unui văzduh?
te întrebam în şoaptă.
aş fi ultima pasăre călătoare
care se frânge pe cerul tău,
răspundeai,
privindu-ţi în somn
penele aripilor.

ce-ai vrea să fii tu,
dacă eu aş fi un suflet străin
care aleargă în pustiu?
te întrebam.
aş fi doar muzica unui pian
uitat la ţărmul mării.
spuneai tu,
pipăind întunericul.

spune-mi,
ce-ai fi tu,
dacă eu aş fi o apă repede, curgătoare?
aş vrea să fiu doar o piatră tăcută
într-o vale adâncă
aşteptând ca apele tale să-mi pieptene
genele lungi de nisip,
măcar o dată la o mie de ani.

răspundeai tu
unei umbre,
de la celălalt capăt
al Pământului.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creştea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
limpezi
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
de dor
îmi strecurai dimineaţa
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu îşi arăta faţa
prin desiş

trăiam în zodia copacilor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape şi departe

suntem împreună pe aceeaşi margine
a clipei,
împărţim aceleaşi nopţi sub
acoperişul lumii,

aş putea să-ţi ating visele,
aş putea fremăta în epoca ta,
aş putea să te port ca pe-o amforă
dar totuşi eşti atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu eşti altceva decât o statuie frumoasă
şi rece
într-un templu
ce nu-mi aparţine.

eşti atât de străină
şi eu atât de trecător,
eşti atât de departe
şi eu atât de aproape.

eşti atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) descoperisem fericit, că legea cireşelor este să fie mâncate din cireş. În orice alt chip, îşi pierd virtutea de rouă a naturii, în stare să devină rouă a sufletului omenesc. De atunci, datorită unor fericite împrejurări, am putut să trag spre mine, în fiece primăvară, o creangă de cireş. Şi, chiar dacă n-am scăpat cu totul de viroze, în viaţa mea a fost mai puţină cenuşă.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

nu murim
niciodată
doar reintrăm în noi
pentru a ne regăsi
ca idee
înainte de a se naşte
copilăria
în mintea lui dumnezeu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic de educaţie...

dacă gândirea ni-i nătângă
şi nu aprecia-vom faptă
dacă schimbăm aceeaşi stângă
punând în loc aceeaşi dreaptă,

de nu aducem oameni noi
şi iubitori de naţie
noi vom rămâne nişte boi
ce vor privi cu ochii goi
cum FURĂ prin rotaţie

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătase suavă

azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă
dormeai în colţul perfect
al ideii de pat

genele-ţi lăsau un vis dezvelit
o noapte prelungă
şi o coapsă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om în primăvară

Fiecare om aşteaptă un apus,
Eu aştept un chip şi draga ta chemare,
O-ntrebare şi acelaşi vechi răspuns
Şi te-aştept pe tine, dulce-nfiorare.

Fiecare om îşi are soarta sa,
Undeva m-aşteaptă una, în furtună,
Priveghez aceeaşi căzătoare stea,
O romanţă ce o stingem împreună.

Fiecare om îşi are iarna lui,
Lumânare ninsă-n focul lumii triste,
Primăvara se împarte iar la doi,
Despărţirile, mereu ca să existe.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!