Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Neagu

Drum spre absolut

Stâncă neclintită din lăuntrul meu,
pe un colț de suflet lepădat de ură,
lasă-mă să-ascult celesta uvertură
a destinului trimis de Dumnezeu,
să mă las pătruns de vraja infinită
a cântărilor venite-n prag de seară
din arcușurile-ntinse-ntâia oară,
pe viori de foc, în zarea adormită.

Dă-mi Tu, Cerule, voință si tărie,
plin de hotărâre să pornesc la drum
alungând din gând perdele de fum,
adunate-n ezitarea-mi prea târzie,
și pătruns mereu de tainele celeste
să alung pe veci himera nevăzută
care stă ascunsă-n ziduri de redută
să-mi arunce-n hău mirifica poveste.

Cerule, îmbracă-mă în karma sfântă,
ca prin harul ce îmi luminează firea
cu destinul să ating nemărginirea,
să aud în vis doar îngeri care cântă.
Omule ce mergi prin lume lângă mine,
de te uiți și vezi în cale doar pustiu,
ține-te de brațul meu..., ce încă-i viu,
să privim smeriți spre ziua care vine!

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 09.05.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondelul credinței

știu că e doar o cale către Dumnezeu
crezul evlavios încurajat de îngeri
îl apăr în lupta cu un venetic zeu
care mă biruiește cu zeci de constrângeri.

lupt cu toată forța cu voință de leu
îl ocrotesc de demoni afundată-n plângeri
știu că e doar o cale către Dumnezeu
timpul evlavios cu sute de-nțelegeri.

în credința sfântă mă adâncesc mereu
îmi dă fericirea prin vaste reculegeri
subtilizez suspine din destinul meu
printre sentimente am făcut alegeri.

știu că e doar o cale către Dumnezeu
crezul evlavios încurajat de îngeri.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Nu înțeleg ce vrei

De te-aș vrea pe lângă mine
Pe ce cale să purced,
Pe ce drum și pe ce culme
te caut apoi cred
din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînțeles,
îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeți gândirea morvă
Devenind tăcut și orb
Și chemi mereu în noapte
Apoi iute alungi,
Otrăvești clipe cu fapte,
Când eu fug tu ajungi.

Nu-nțeleg ce e cu mine,
Nu-nțeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Și te cheamă peste noapte,
Și te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopții negrul
Din privirea ta și-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheață de nu-s om
Și îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.

Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniștit,
Îmi doresc lumini să-mi țese
Gând de foc în gând tihnit,
te uit, sting o vrajă,
Haina ei o dezbrac,
Potolită îmi vreau șarja
Nebuniei de la cap,
Vreau râd din nou în ploaie,
Vreau zbor prin cerul nins,
Vreau scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Și mai vreau ca ochii-ți focuri
Să nu-mi ardă inima,
Să pășesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Destin căzut

O, Doamne, ce grea încercare,
destinul îmi cade pe drum,
doar visul rămâne-n picioare,
ieșind dintre trâmbe de fum.

Devine statuie spartană
hrănită de nouri flămânzi
cu fluvii de dor dintr-o cană
și lacrimi din ochii rotunzi.

Deasupra sub ceruri ovale
stă timpul la pândă rănit,
dar tot mai aduce pocale
cu vinuri fierbinți din zenit.

Arome din karma tăcerii
cheamă-napoi, în trecut,
cobor de pe crucea-nvierii
să-mi caut destinul căzut.

poezie de din revista Logos & Agape (2021)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izolate iluzii

Seară de vară, culori care ard,
jăratec de dor, mi-s ochii visare,
cuvinte se sting în prag de anotimp,
am fost o lumină pierdută pe cale.

Rămâne-amagirea să-mi bată la ușă
și sună chimvale în colț de odaie,
doar vântul șoptește prin ramuri de plop,
ducând nemurirea prin margini de lume.

Trăiesc izolat, cu gânduri departe,
le pun în balanță si-apoi le măsor,
și-ncerc calculând din șapte în șapte,
ajung la limanul ființei ce sunt.

Rămâne amintirea și umbra poveștii
trăită efemer de tine și eu,
nu pot să alung năluca speranței,
caci ești orizontul și soarele meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mama, visul meu frumos

Se naște-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Și-n prag e mama, visul meu frumos
Ce privește duioasă și tăcută.
O strâng în brațe lipindu-mă de ea
Și fața-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleșită de neputința sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunțit
Și trupul firav tot mai împuținat,
Nu pot cred, refuz al ei sfârșit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar și regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică și de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.
O, măiculiță, visul meu frumos,
Rămâi în veci sfântă icoana mea,
Mă voi ruga la înger luminos
Să fii mereu sub îndrumarea sa.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Gustând nemărginirea

Motto: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.

Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
pot urca..., gustând nemărginirea.

În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.

Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi –
de vrei în pragul Învierii ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!

poezie de din revista Logos & Agape, 08.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versul și tu...

versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici -l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Murmurul stelelor

Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuși din trecute scântei.

E-un cântec ce naște fiori
și-aduce-n privire blândețea,
căci vine în el cu tandrețea
și dragostea primilor zori.

Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea viselor

E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, plec departe,
iar sufletul nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.

Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.

Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă opună:

O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.

Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.

Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă florilor și culorilor

Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat văd culori cu inima

De n-am văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Și nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt

Să nu lași în negru doar
îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am vin desculță fără crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nu dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

In memoriam

Fiind plecat de ani de zile
De la casa părintească
Caut să-mi revin în fire
Și privesc printr-o ferestră.

Mă culc plans într-o odaie
Cu mai toate răvășite;
Gândesc ce o mai fie
Și tristețea cuprinde.

Pe măsuța prăfuită
Le văd toate cum au fost,
Văd și lada îmbătrânită
Așezată în colț cu'n rost.

Unde ești tu tată acuma
te văd voios prin curte
Iar tu mama mea cea bună
mângăi, să-mi spui multe.

Tot gândind în patul rece
Neîncălzit de multe zile
Aud ceva care trece
Pe podea, încet și geme.

E micuțul greieraș
Cric, cric, cric mereu el spune
Venit din al său sălaș
Rămas singurel pe lume.

Că stăpâni-s duși departe
În cimitir lângă bunici
Neavând o altă cale
Să se întoarcă-n casă aici.

Și... gândesc, gândesc întruna
Ce sunt ei și ce sunt eu.
Ei țărână...
Și un nume care-i al meu.

Supărat în miez de noapte
Și cu somnul dispărut
Aud gâzele în șoapte
Și tot cuget la trecut.

Unde ești tată acuma?
Să-ți sapi pomii din grădină,
Unde ești tu mamă bună
Să-mi spui vorba de pe urmă.

Voi m-ați trimis departe
Lăsând plugul și plăvanii
M-ați trimis să-nvăț carte
Să-mi făuresc destinul, anii.

Dacă am fost un copil rău
ierți o tată al meu
Și tu scumpă mamă a mea
C-așa-i viața și lumea.

Unul naște, altul moare
Într-un colț din univers
Și atunci când el dispare
N-are cale de întors.

Cugetând târziu în noapte
La ce a fost și ce mai este
Resemnat le accept pe toate
ce a fost, nu-i doar poveste!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Corneliu Neagu

Prin galaxii de vis

Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te oprești
pe-o margine de amintiri surpată,
prin cețurile beznei nefirești
văd umbra ta întinsă ca o pată.


Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.

Se-așterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoșați de iarna care-i ninge.

Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,
mai pot visa o nouă primăvară,
copacii la fereastră în extaz
privind pe cer icoana ta bizară.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emigranții

Colo sus, pe-un cap de munte,
Stă o stea c-un cer pe frunte.
Zarea pare luminată,
Steaua palidă se-arată!

Jos, la poalele de munți,
Fierbe totul, se ard minți!
Vâjâie în cerc sărmane,
Plâng copii, suspină mame!

Văi, prăpăstii mișcă-n cale
Șiruri de rebeli la vame,
Îndesesc cortegii noi,
De-s înghețuri, de sunt ploi!

Noaptea binele-și încearcă,
Slobozind ecou de șoaptă:
- Doamne, Dumnezeul bun,
Luminează al nostru drum!

Nu la mine eu gândesc,
La copii, să mi-i hrănesc!
Nu-ți cer aur ori palate,
Un codru de pâine, poate!..

Cerule, ne ești salvare,
Greul tot, fă-l dispară:
Să trăim frate cu frate
Toți cu minte luminată!

Cerule, lumină vie,
Trimite-mi o bucurie,
Să avem o flăcăruie
Caldă plaiul meu și mie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Karma

Tot timpul duc o umbră după mine,
prieten..., sau dușman necunoscut?
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă..., făr' de început!

De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ,
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
ar și vorbi dacă-ar avea cuvânt.

Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip,
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munți înalți sau bancuri de nisip?

Când norii grei în ceruri se adună
ea veghează dinlăuntru meu –
s-așază-n sufletu-mi speriat cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.

Iar liniștea cea calmă se întinde
peste Destinul reîntors la mal,
o pacea nesfârșită cuprinde
iar karma-n suflet urcă val cu val.

poezie de din revista Logos & Agape, 01.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Doar un vis

Trecutul și prezentul, împreună,
pe margine de timp nedespărțite,
pe zi ce trece-n cuget îmi adună
păreri de rău în haine de ispite.
Aud cum vin pe bocet de sibile
și mă cuprind îndată ca o teacă,
încerc le alung dar sunt ostile,
cu amăgiri prezentul mi-l îneacă.

Îmi amintesc de viața mea trecută,
de toate-n urmă câte au-mai rămas,
pe margini de legendă nevăzută,
ascunsă-adânc în gânduri fără glas.
Iar chipurile voastre neuitate,
cândva iubite doar întâmplător,
în spațiul meu, avid de libertate,
revin mereu pe-o aripă de dor.

Dar nu mai sunt cum știați odată,
nu priviți cu ochi dojenitori! –
sunt mai bătrân, dar inima-mi curată
și-acum tresaltă, prinsă de fiori.
Aștept sărutul vostru, cel din urmă,
veniți pe rând în brațe vă strâng!...
Dar, vai! - cum aș putea vă ajung?
că-i doar un vis care în zori se curmă.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Fuziune

Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracție
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviți cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coșul cu miere.
Când mi-am retras brațele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniți de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei și prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Și coborând-o pe pământul înlăcrimat.
Am pătruns în amonte de gând
Cu mai mult sârg.
Ochiul s-a înfrățit cu zenitul...
Am apucat cu brațele
Circumferința ochiului meu.
Am scuturat peste lume
Valul mării de cer,
Cu nisipuri și spume,
Cu perle și alge, cu același mister...
Iar de sus, din acel alt univers sfârtecat,
Din coșul cu miere,
Picura prin seninul lăptos
Prefacere și lumină...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Îngerul meu din paradis

O, tu, înger care în vis îmi apari,
Aș vrea ca niciodată nu dispari,
Să-mi spui că iubești,
Tu, frumoasa mea din povești.

Aș vrea nu mai trezesc
Din visul acesta plăcut
Lângă tine fiu
Și de mii de ori trupul ți-l sărut!

Dar aceasta e doar un vis,
Și tu ești departe de mine,
Îngerul meu din paradis.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis sonor

Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanțuri grele de omăt
În ceruri coborau încet

În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind, rugau
Să smulg troienele de flori
Din unghiuri negre, de fiori

las doar florile de tei
Să-și picure din spinii mei
Din crucea colțului de cer
Rugina cuielor de fier

Trecea zâmbind un fluieraș
Prin doina sa și ciobănaș
Mulțimi în robe de ocnași
Băteau orbește, pași cu pași

Capace pline de pustiu
Pe umbre goale de sicriu
Albastre luturi de mormânt
Învolburau și vis și vânt

Și herghelii de cai bronzați
Sorbeau și stepe și nesaț
Iar apa vie din izvor
Turnau la câinii morții lor...

Din cer în cer, din lung în lat
Nici plinătate nici păcat
Și nici trecut nici viitor
În sarea ochiului din dor

Încet urcând șirag de scări
Purtat de-al valurilor mări
Cerșeam destinului stinger
Un ultim strop de adevăr

Prin foc de stele și prin fum
Din drum în drum din scrum în scrum
La efemeric nesfârșit
Cerșeam destin neostoit

Cu albe stoluri de cocori
Pe gardul muchiei de zori
La lumi în care eu-l meu
Veni ca om, pleca ca zeu...

poezie de (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.

Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook