Emigranții
Colo sus, pe-un cap de munte,
Stă o stea c-un cer pe frunte.
Zarea pare luminată,
Steaua palidă se-arată!
Jos, la poalele de munți,
Fierbe totul, se ard minți!
Vâjâie în cerc sărmane,
Plâng copii, suspină mame!
Văi, prăpăstii mișcă-n cale
Șiruri de rebeli la vame,
Îndesesc cortegii noi,
De-s înghețuri, de sunt ploi!
Noaptea binele-și încearcă,
Slobozind ecou de șoaptă:
- Doamne, Dumnezeul bun,
Luminează al nostru drum!
Nu la mine eu gândesc,
La copii, să mi-i hrănesc!
Nu-ți cer aur ori palate,
Un codru de pâine, poate!..
Cerule, ne ești salvare,
Greul tot, fă-l să dispară:
Să trăim frate cu frate
Toți cu minte luminată!
Cerule, lumină vie,
Trimite-mi o bucurie,
Să avem o flăcăruie
Caldă plaiul meu și mie!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ciobanul: Masa mi-e gata, am muls oile. La ușa colibei mele zăvorul e tras, focul arde în vatră. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am boi, am vaci, am pășunile străbunilor mei și un taur care-mi fecundează vacile. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu n-am boi, nici vaci. Eu n-am pășuni. Eu n-am nimic. Nu mă tem de nimic. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am o ciobaniță supusă și credincioasă. De ani și ani de zile ea e muierea mea; sunt fericit să mă joc noaptea cu ea. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu am un suflet supus și liber. De ani și ani de zile îl exersez și-l învăț să se joace cu mine. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
replici din romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Zorba the Greek" de Nikos Kazantzakis este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Drum spre absolut
Stâncă neclintită din lăuntrul meu,
pe un colț de suflet lepădat de ură,
lasă-mă să-ascult celesta uvertură
a destinului trimis de Dumnezeu,
să mă las pătruns de vraja infinită
a cântărilor venite-n prag de seară
din arcușurile-ntinse-ntâia oară,
pe viori de foc, în zarea adormită.
Dă-mi Tu, Cerule, voință si tărie,
plin de hotărâre să pornesc la drum
alungând din gând perdele de fum,
adunate-n ezitarea-mi prea târzie,
și pătruns mereu de tainele celeste
să alung pe veci himera nevăzută
care stă ascunsă-n ziduri de redută
să-mi arunce-n hău mirifica poveste.
Cerule, îmbracă-mă în karma sfântă,
ca prin harul ce îmi luminează firea
cu destinul să ating nemărginirea,
să aud în vis doar îngeri care cântă.
Omule ce mergi prin lume lângă mine,
de te uiți și vezi în cale doar pustiu,
ține-te de brațul meu..., ce încă-i viu,
să privim smeriți spre ziua care vine!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 09.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ar rămâne după noi
Nu mă judecați de rele,
Nu mă judecați de toate,
Spuneți un cuvânt de bine
Soro, frate!
Poate am greșit vreodată,
Poate m-ați învinuit...
Inima în mine bate:
Nu priviți numa-n trecut!
Nu se știe, ziua-n care
Am fi toți ori cine știe?..
Viața-i mică, clipa-i mare
Și, noi rămânem... nimică!
Faceți loc zilei de azi
Și la cea, ce va să vină,
Cu un zâmbet pe obraz,
Cu o vorbă caldă, bună!
Ce-ar rămâne după noi,
Dacă noi ne-am dușmăni?!
Dacă ne-am topi în ploi,
Neamul, cine-l va-ngriji?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autograf
Ții minte frate
noi cel dintâi autograf
l-am dat desculți
prin praf
și cum ardea câmpia
sub spice aurite
eram copii
ții minte frate
pentru cinci lei
păzeam
un orizont de vite.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Să fie sărbătoare
Privesc sfiit un caz iscoditor,
Cu milă, cu tristețe, bucurie...
Și tot gândesc la Cel păcuitor,
Lumina-n casa tuturor să fie!
Vedeți? O viață are fiecare,
De-i mic în gânduri ori de este mare,
Ce bine ar fi să mai avem cedare...
Și tot necazul plece-n evadare!
Da, greul trece, zilele rămân
Și toți își au în spate a lor povară,
Nu ar fi rău un bine să sporim,
Să facem inimii o sărbătoare?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Dă-ne, Doamne, dragoste și minte
La-ndepărtarea noastră dinspre noi,
Dă-ne vindecări de suflete-n restriște,
Dă-ne mintea bună înapoi.
Nu ne lăsa-n mocirla-ngenuncherii
Ca pe un nufăr la capăt de pământ,
Nu ne lăsa-n otrăvurile durerii
Aduse din cucută în cuvânt.
Nu ne minți și Tu în crucea sorții,
Ține lumânarea dreaptă în credință,
Nu vrem îngenuncheri la poarta morții,
Vrem țara s-o salvăm de suferință.
Dă-ne, Doamne, metafora iubirii
Cu vise noi în zbor de porumbei,
Dar nu lăsa-n aripile pieirii
Zborul nostru-n mâini de derbedei.
Penalii toți la cârmă-s, la putere
Și ne-ntărâtă frate contra frate,
Dă-ne, Doamne, gândul, ca avere,
Să terminăm cu ambele palate!
rugăciune de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
Ci se ascund în lumea de poveste
Când îngeri vin lumină să le dea
Și le arată căile celeste
Spre lumi de vise și de catifea.
Ei au avere-n suflet și în gânduri,
Noi îi împodobim cu-aceste rânduri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec pentru noi
Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi din ce în ce mai mici.
Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!
Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!
Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!
Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.
Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..
Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să șoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea edenului
A început cerul să cearnă cu vieți de om
și cu tristeți. Unde-i povestea?
Ce mesaj vrei să transmiți?
Cerule nebun și rece ia-mi amintirile de-aici.
Tu nu ai milă, tu nu compătimești?
De ce arunci cu condoleanțe, c-un mic abis
atunci când pui în față imagini dureroase?
Tu nu ești om, dar omul ajuns-a vreodată la cer?
El nici că vrea, el nici că poate.
Măcar de-ai nimici-ntru totul
urât în mine, la restu-n șoapte.
De ce voi cuvinte complicate
fosta-ți create pentru război?
Eu nu mai vreau, nu vreți nici voi, dar este clipa
Când cerul aruncă cu păcate.
Am pierdut în luptă, de ce încă mai vorbiți?
Spune-mi tu, cerule de-apururi
Unde-i povestea?
Ce mesaj vrei să transmiți?
poezie de Alin Brâncuși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zeu
Căutai în ziua albă o lumină,
O lumină vie, precum Dumnezeu
Și găsii cuvinte ce răsună:
Inimă de vis e templul tău!
Nu căta tu, suflete, în lume
Nu-i și nu va fi vreodată,
Dacă nu te strădui tu, robite,
Poartă să-i deschizi printre palate!
Tu ești cel ce naște-vei făclie,
Tu ești cel ce sfinte chipul tău,
Tu ești rază albă și senină,
Tu ești Om! Ești pentru tine Zeu!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
sferă limped luminată,
tu esti luna întruchipată,
trimiți raze lungi și triste,
pe pământuri înegrite,
noaptea nu lipsești niciunde,
te arăți în amănunte,
ba jumate, ba întreagă,
tu ești luna luminată.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară
Soarele-i la asfințit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpânește-întreg pământul.
Dintre munți luna se scoală
și ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră liniștește.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihnește.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viața parcă e mai verde,
poți să trăiești cât un munte.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Durere în stele
Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit și curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerți cu boală și cu foame,
Cu moarte și cu virușii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli și răi
Și nu ne-am plâns greșeala la icoane.
Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriți, în viață au luptat...
Acum îngenunchem și-ți dăm crezare
Și Doamne, știm că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Și lacrimile noastre sunt amare.
Să ne unim în luptă, toți, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă și ne ai în paza Ta!
Plâng toți cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instinctul mamei
Mai de la o vreme-ncoace,
Visuri grele mă abat
Și, de cum zorește-n ziuă,
Mă întreb: ce s-a-ntâmplat?
Fixez ceasul de perete,
Brăzdez roua de pe frunte...
Oare cine pe-ndelete
Gândul cearcă a-și ascunde?!
Nu găsesc răspunsuri clare,
Noaptea nu vrea să-mi răspundă.
Mă feresc pe-un drum de-o cale...
Este cineva s-asculte?!
Privesc cerul și pământul,
Răscolesc tâmpla-mi de nea:
Răsărituri, asfințituri,
Ce greu să mă prade vrea?!
Pasăre-s cu-aripa frântă,
Zeu eu sunt ocrotitor:
Cine se ascunde? Unde?
Mădularele mă dor!..
Nimeni! zic în consolare.
Nimeni? Văzul mi se-ncinge:
Văd un greu din depărtare...
Inima în mine plânge!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râdea seninul
Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvășit.
Noaptea năștea dimineață
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o aromă de tei.
Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o șoaptă
Și îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Șï scara ce o am de coborât.
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea stelelor din serai
Trimite-mi noaptea să colinde!
Prin glasul tău de pasăre, în liniște și dor
Să mi se facă cald în miezul iernii
Așează-mi-te-n brațe ca un ulcior.
Când eu te voi privi cu gândul apei curate
Dincolo de porțile de rai și sărutarea mea
Vântul să perturbe steaua luminată din serai
Și dimineață-n zori să mă trezești
În ochii tăi să dăinuie lumina
Să-ți cer, zâmbind să mă iubești
În palma mea să te trezești,
Plutind ca fulgul de zăpadă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!