Vid

Vidul din noi
Măreşte laturile Universului
Cu încă un timp.
Lacrima e mitul ce se rostogoleşte
La picioarele noastre.
Milimetri de sentimente împărţite la doi...
Fluidul fiinţei s-a risipit în eter.
Îşi caută formă,
Venele alte drepturi îşi cer.
Unde eşti? Unde sunt?!
Un vid în care aripile mele bat ca un clopot –
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun şi compun baricade de clipe,
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiş de bazalt,
Taie în trupul uitării,
Taie vidul din mine.
Mă recompun repetat...
Decizia îmi aparţine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul

Vidul din noi
Măreşte laturile universului
Cu încă un timp.
Milimetri de lacrimi...
Fluidul fiinţei noastre risipite-n eter,
Îşi caută forma...
Unde eşti?! Unde sunt?!
Un vid bătând ca un clopot -
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun şi compun
Baricade de clipe.
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiş limitat,
Taie în trupul uitării, taie vidul din mine...
Aşa se întâmplă...
Aşa s-a-ntâmplat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare în nori

Norii se ţin în cârje de ninsoare,
Vag timpul ţesătura o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

Sunt reci culorile şi părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite
Sub răsuflarea serii albăstrii.

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând....

cântec interpretat de Ioana Sandu, muzica de Francisc Reiter, versuri de Rodica Elena Lupu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine
Şi simt căldura, mă cuprinde...
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Şi simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuţii?
Voi iară m-aţi lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Şi-ncep s-aud un foşnet lin
Şi lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai aşteaptă!
Dar mă confund cu un decor.

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum paşii vin la mine,
Şi simt căldura, mă cuprinde
Şi stai, şi stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de Anabella Eliza Coţovanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare în nori

Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.

Norii se ţin în cârje de ninsoare
Vag timpul ţesătura şi-o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Culorile sunt reci şi părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite,
Sub răsuflarea serii albăstrii.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier,
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2007)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu?

te ştiu,
de când lacrima dintâi a fiinţei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor

te ştiu...
îmi eşti glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieţii...

mai eşti...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...

poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri...

Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri şi angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi îşi deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ţi se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă şi rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poţi trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viaţă
E doar moarte... –nţelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îţi trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier şi inimă – cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-opreşti
Din a zbura către cer.
Acum doar taci şi asculţi...
Priveşte-ţi copiii desculţi
Şi învaţă-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune de mireasă

Mireasa îmbrăcată-n har
Cu îngeri şi argint de voal,
Cu paşii de nisip, prin lună,
Păşim cu dragostea-mpreună.
Cu trupul fraged de cleştar
Te-mbrăţişez, înger de jar.
Alunec în visele tale,
Un clopot sălbatic de jale,
Trena de călători albatroşi
Sub ochii-ţi atât de frumoşi!
Devin mănăstire divină,
Ne-mplinită beţie de peşti
Ce-mi brodează altar de lumină
Pe care ofranda îmi eşti.
Te caut sub genele plânse...
Cuvinte de timp sunt ascunse...
Unde sunt?! Unde eşti?!
Frumoaso din neuitate poveşti?
Sângerează tăcerea. În genunchi ne rugăm,
La altare de pace, timp etern ne jurăm.
Ne jurăm fericire... Ce eternă durere!
Ce destin, ce amar! Dar şi ce mângâiere!
Sub volane de voaluri,
În abis, mătăsoase poeme dispar.
Mireasă de umbre, mireasă de vise,
Mireasă de stele, mireasă de jar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândul îmbrăţişează Vidul, Vidul primează. Când gândul întâlneşte un "eu", mintea primează.

Atmaji Maharaj în CUM iti speli mintea - Satsang cu Atmaji, YouTube
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenţie pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbeşte
lobul stâng
acolo unde eşti tu
incizia este adâncă
încă nu te găseşte
te ascunzi
fugi
rătăceşti
bisturiul taie
taie
taie
sau eu nu vreau
sa fii găsită
inima mie hărpănită
se zbate
se agită
deodată...
se opreşte
tresare şi tace

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naşti universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
eşti primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul nu necesită efortul nici unei menţineri. Pentru că dacă ar putea fi menţinut, atunci cel care ar face acest efort ar trebui să fie cineva superior lui. Fireşte, acel cineva este întotdeauna un "eu", dar "eu"-l se stinge complet în vid, nu poate să menţină vidul. Tot ceea ce poate face "eu"-l este iluzie, nu e Apercepţia Realului!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci atomii şi vidul au fost începutul universului; iar tot restul a existat doar în opinie...

citat celebru din Democrit
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să fiu o umbră... Singurătăţii mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Şi cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.

Aş vrea să-mi caut paşii sub veştede fecioare,
Vremelnic tânguindu-şi exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalţ spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i şoapte.

Aş vrea să fiu senuda ce rătăceşte-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeaşi, mereu nefericită.

Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă şi poeme
Şi suferinţa-n clipe de vise, o îmbrac.

Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii şi visul omenirii
De-a se-nălţa spre stele cu fiecare val.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii – cocori cu aripile răsfrânte
Şi închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Şi inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării –
Norii, doar norii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un echilibru

Şi nestatornicia, neaşezarea ori vidul,
trebuie să aibă un fel de Odaie
unde să nu le ajungă frigul
şi unde să se spele de ploaie...
În toate, un punct stabil: în marea
domolindu-şi în ancore clătinarea,
în tot şi în toate,
păienjeniş şi fluiditate
şi-ntreagă această mişcare-nţeleaptă
are amestecare cu mâna mea dreaptă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde taie un cuţit aproape orice medic poate coase dar unde taie un cuvânt, nici un chirurg nu poate repara.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi el nopţile sunt la fel de agitate

fără întoarcere
ca dintr-o lume roasă pe toate părţile
cu demonii liberi
aşa sunt nopţile
pietre şi urlete
mai rar să vezi o frântură de adevăr la colţul camerei
unde râdeau odată femeile acelea

între mine şi el zilele nu au nici un rost
teama îi umple ochii
şi el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbeşte de viaţă

între mine şi el au crescut păduri unde vieţuieşte durerea
ca într-o lume răsturnată
cu demonii liberi
şi el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbeşte de timp
de femei
de zile
de ceva care să-i tulbure întunericul gândurilor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prezent, vidul Universului nu este considerat gol. Este o mare de energie dinamică, cum ar fi spray-ul de spumă lângă o cascadă turbulentă.

citat din Harold E. Puthoff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!