Aș vrea
Aș vrea să fiu o umbră... Singurătății mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Și cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.
Aș vrea să-mi caut pașii sub veștede fecioare,
Vremelnic tânguindu-și exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalț spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i șoapte.
Aș vrea să fiu senuda ce rătăcește-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeași, mereu nefericită.
Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă și poeme
Și suferința-n clipe de vise, o îmbrac.
Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii și visul omenirii
De-a se-nălța spre stele cu fiecare val.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Drumul
e o lume strâmtă
în marea asta întrebare
când caut vise prin gunoaie
și lacrimi curg pe țărm șiroaie
mai plâng, mă mai gândesc la fiecare
curg clipe grele de însingurare
ce crudă'i bezna din visare
în ochi se mai scufundă azi trăirea
mai vine un val în adâncimi finale
mă urc spre cer și mă preschimb în zare
cuvântul trece, curge și mă doare
în noaptea neagră a minții mele
mă lepăd de păcate
și caut drumul către stele
în nemurirea dată de primul meu toiag
cu cel ce am bătut odată în poartă
și am plecat ducând cu mine zarea
tu mori de frig, eu caut era glaciară
și mai vorbeam
de multe ori în van, în fiecare an
mi-e frig și mor
se întuneca gândirea
și ce frumos
printre milenii dus-întors
să caut, să-mi găsesc menirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult aș vrea
Aș vrea să fiu o stea
Pe care s-o privești,
Întreaga viața ta
Aș vrea să mă iubești.
Aș vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aș vrea,
O viață în culori.
Aș vrea să fiu un soare
Să știu pe unde ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Care mereu înflorești.
Aș vrea să fiu rășina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși.
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Așa vreau eu să visez.
poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată
1. Mi s-a urât de vise, de planuri de iubire,
De luni trăite-n umbră, speranță-n nemurire...
Aș vrea să smulg cu mintea culorile durerii,
Să umplu amintirea de rodul învierii...
2. Să fac doi pași spre viața ascunsă-n paradis,
Să cred și să nu caut lumina unui vis;
S-adorm în fericirea uitatei primăveri,
Să fur din perfecțiunea pierdutelor tăceri...
3. Mi s-a urât să caut iar foc in amintiri,
Să-mi plimb privirea oarbă prin semne, prevestiri...
Aș vrea să-mi fie suflet un râset de copil
Iar gândul joc, viață, cântec de vară, stil...
4. M-aș înrudi în cale cu basme și povești
Să uit de neputința rutinelor firești;
Mi-aș prinde-n lături aripi să zbor din vid și ceață
Să vindec printr-un zâmbet edenica speranță...
poezie de Gabriela Chișcari (noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Aș vrea să mă întrec cu peștii
În ape de cleștar,
Aș vrea să mă înalț cu păsări
În albastru zbor,
Aș vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aș vrea să fiu iubită
De toți ca și Maria,
Aș vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aș vrea să înțeleg
Izvorul dulce când vorbește,
Și vântul, când este turbat,
Și în geamuri vuiește.
Aș vrea să am rochițe,
Țesute cu mândre flori de mai
Și să dansez cu fluturii-n alai,
Aș vrea să înțeleg,
Limbajul și verdele pădurii,
Aș vrea să fiu copilul
Sălbatic al naturii.
Aș vrea să fiu prietenă
Cu luna și cu mândrul soare
Căci ele știu de dor,
Când inima mă doare.
Aș vrea să pot muta
Măreții munți din loc,
Oamenilor să le aduc noroc,
Aș vrea să cânt, să scriu,
Cu-atâta măiestrie,
Și inima de piatră,
Cântul și versul să-l mângâie.
Și câte nu aș vrea...
Dar poate cineva să-mi ia
Dreptul minunii de-a visa?
poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mamă
Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"
Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...
Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...
Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!
Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!
Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.
În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...
Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre steaua mea
Rădăcinile mă țin legată
N-am puterea să mă smulg și-aș vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?
Aduceți un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc și-aș vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?
Aduceți-mi o secure lată
Să ciopliți din mine toți aș vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?
Aduceți-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aș vrea,
Că de-un veac tot ard deși sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?
Aduceți-mi un potop de stele
Veșnicia s-o împart aș vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?
poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Aș vrea
Aș vrea în nopți de vise mistuite
Să fim doar noi în largul de pe glob
Și două inimi triste, rătăcite
Să se unească într-un singur strop.
Aș vrea să zbor în larg înalt de zare
Și să dispar, să fug de-acest fior,
Luna mândr,-o rază să-și coboare
Și să sărute ochii tăi ușor.
Aș vrea în zile albe, nesfârșite
Să nu mai știu de dor și suferinți,
Tu să răsai din lacrimă, iubite,
Din pasiunea ochilor cuminți.
Aș vrea să fiu o pasăre măiastră,
Să nu-mi mai fie visul, gândul sec,
Să pot zbura lângă a ta fereastră
Și-n triluri nesfârșite să te-nec.
Aș vrea să nu mai știu de lacrimi grele
Și chiar să uit de tot și toate-aș vrea.
Ridic priviri înmormântate-n stele
Rugându-mă să nu mai știu de lumea ta.
Aș vrea să nu mai am gânduri stupide,
Să nu mai sper la clipe ce vor fi.
M-am înecat în lacrimi nesfârșite
Care-mi inundă chipul zi de zi.
Aș vrea sa uit privirea ideală,
Să uit aș vrea, să nu-mi mai amintesc!
Dar ochii tăi frumoși mă bagă-n boală
Și-o viață nu mă satur să-i privesc...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aripi de visare
Visător am fost o viață,
Totdeauna am să fiu,
Fără vise-n dimineață,
Sufletul mi-ar fi pustiu!
Sunt același visător,
Plin de-a clipelor speranță
Căci privesc spre viitor,
Fără pic de aroganță!
Visător în nopți târzii,
Mă ascund în umbra vieții,
Așteptându-te să vii,
Să bem roua dimineții!
Visele îmi dau puterea,
De-a lupta cu soarta grea,
Și-mi oferă mângâierea,
De a te putea avea!
Visător sunt mai mereu,
Rătăcind printre comete,
Îndrumat de Dumnezeu
Și-ale îngerilor cete!
Rătăcesc de-o viață-ntreagă,
Printre ale firii legi,
Azi, gândirea mi-e pribeagă!
N-ai putea să mi-o-nțelegi!
Visător fără de moarte,
Ce blesteamă nemurirea,
Amintirilor deșarte,
Ce-i întunecă gândirea!
Sunt al viselor adept,
Merg pe apă și prin foc,
Ieri simțeam dureri în piept,
Azi, nu le mai simt deloc!
Visător voi fi etern,
N-am să cad în agonie,
Căci tristețea mi-o aștern,
Pe o coală de hârtie!
Printre vise și iluzii,
Caut liniștea deplină,
Chiar de prinsă-ntre confuzii
Inima-mi de dor suspină!
Visător fără de vise,
Fluturând al păcii steag,
Merg pe drumuri interzise,
Spre al viselor, meleag!
Zbor pe aripi de visare,
Focul inimii să-mi sting,
Așteptând momentu-n care,
Voi putea, să te ating!
poezie de Cristian Polifronie
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aș vrea
O viață în culori!
Aș vrea să fiu un soare
După cum și ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Aș vrea să mă iubești!
Aș vrea să fiu gherghina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși!
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
As vrea
As vrea sa zambesc sa pot iar sa plang
Si plina de vis amintiri iar sa strang.
As vrea ca sa cresc, batrana sa mor
Si sa ma gandesc, la mine cu dor.
As vrea sa am aripi si cerul s-ating
Sa simt in amurg cum vise se sting.
As vrea sa simt cerul, ca stele s-ard
Sa ma sting in tacere, umila sa cad.
As vrea sa pot crede in tot ce iubesc
Sa stiu ca pe lume am scop sa traiesc.
As vrea sa fiu "tu", un inger al vietii
S-apar ca o raza din spatele cetii.
poezie de Elena-Lăcrămioara Jascu (7 februarie 2009)
Adăugat de Elena-Lăcrămioara Jascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să am...
Aș vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aș vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aș vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaștri...
Aș vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aș vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu pași
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te chem în vis
Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.
Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.
Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.
Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.
Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte
Le-ascult venind, răzbind de departe.
Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând
Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru casa bătrânească
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Nucul bătrân și banca de la drum
Le văd în ceața vremii și acum.
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Și un copil să redevin aș vrea.
Casa bunicii, marea ei ogradă,
Să mă întorc copil, încă m-așteaptă.
A nins în mine și-am argint la tâmple
Și pleoapa-i grea și ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... și... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.
Și cățelușa pare-ncremenită.
Privește-n gol o nevăzută țintă.
Poate-au venit bunicii să privească,
Mânați de dor, căsuța bătrânească.
Iar noi, cuminți și plânși, îi așteptăm
Și clipa revederii o visăm.
Nucul bătrân și banca de la drum
S-au gârbovit de plâns și timp de-acum.
Când bate vântul, parcă aud târșiți,
Pașii celor din cer abia veniți.
În ploaia rece, cade în pridvor,
Adesea, și o lacrimă de-a lor.
Bătrânul ceas măsoară alte timpuri,
Noi trecem gârboviți de anotimpuri.
Le văd prin ceața vremii și acum
(S-au rătăcit în colbul de pe drum)
Privirile de plâns încețoșate...
Ei, cad uitați ca două păsări moarte...
Le-au cenzurat căderea din înalt,
Iar ei, bătrâni și triști, n-au mai aflat
Ce-n sufletele noastre se ascunde.
Se-aude-un clopot al durerii mute...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Bunica lung oftează, dar degeaba...
Mă văd zburând cu fluturii spre soare
Spre drumuri de speranță. Ce candoare!
Dar dintr-o dată, pe sub nori de pleoape
Se scaldă fața-n lacrimă de ape.
A fost decât un vis... oh, v-am pierdut!
Dar vă iubesc, bunici, atât de mult!
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
În zorii zilei, tata dă cu sapa.
Poate că sparge-n el amărăciunea
Pierdutei clipe, începând de lunea.
Ori poate-i ruga sapei către cer,
Când eu, în somn, bunicule, te chem.
Tu ne privești ca ieri. Și-n ciob de piatră,
Precum un înger inima tresaltă.
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea...
Oh! Cât aș da să vă mai pot avea!
Dar azi îmi dorm secundele la tâmple
Lucind în van ca niște pietre scumpe.
Mi-e părul nins ascuns sub o basma...
De tine-mi este dor, bunica mea!
Și în copilărie mă-ntorc atunci plângând,
Vă caut ne-ncetat, vă caut rând pe rând.
Și un copil să redevin aș vrea,
S-o strâng în brațe pe bunica mea,
Să-i mângâi părul nins de sub broboadă...
Iubirea mea un foc spre cer să ardă.
Oh! Îmi doresc să fiu copil mereu,
Să-l strâng în brațe pe bunicul meu
Și-n leagănul copilăriei mele
Să alergăm desculți pe drum de stele.
Și un copil să redevin aș vrea...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea.
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa.
Le văd prin ceața vremii și acum
Nucul bătrân și banca de la drum,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Casa bunicii, marea ei ogradă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi
De-aș fi o floare, regina nopții aș vrea să fiu
Spre asfințit, și a ei îmbrățișare în somnul cel din noapte,
Să mă adoarmă amețită de al ei parfum.
De-aș fi copac, la umbra lui as vrea,
Să zăbovesc pentru cateva clipe,
Unduind un gând, ce gâdila frenetic,
Si legănând ale mele vise în scrânciobul corpului meu.
Se aude oare glasul inimii care se zbate?
Sigur, vine un răspuns din vașnicul eter,
Cu un surâs, furată de ale mele vise,
Mă întreb, care-ar fi obolul meu?
Bine, imi zic, "Ce minunata este țărana care
Așteaptă parcă să fie mângâiată! ".
Nebănuit de mare sursă, este natura.
De-aș fi pasăre în zbor m-aș înalta,
Și triluri de libertate aș cânta.
De-aș fi izvor cu apa cristalină,
Din limpezimea lui cu nesaț aș bea.
De-aș fi fluture, aș lua puterea lui să zbor,
Și în locuri feerice să-mi duc veleatul.
De-aș fi un fruct, gutuie arămie
Scoasă din cuptor aș vrea să fiu,
Să simt a ei savoare singulară.
De-aș fi o carte, în alese litere croiesc veșmântul,
Consoane și vocale în cuvinte să le rânduiesc,
Într-un șir aproape matematic.
Purtând in ea povestea vietii mele,
De-o veșnicie parcă, scopul ei, să fie magic.
De-aș fi eu toate cate-aș vrea să fiu....
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă amintirilor de sat
Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.
Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.
Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
Este târziu și s-a-noptat
Și în clepsidră se aștern
De-odată, fulguiri de nea,
Lumini și stele căzătoare,
În gânduri, pe căsuța mea
Și pe a timpului cărare.
Un gând și-o inimă de brazi,
Un clopot de ninsori și vis,
În care, timp, de veacuri arzi,
Vreascuri din timpul nepermis.
mi-ai prins în clipe de argint
Ninsori de vise și cuvinte,
Cu clipa-n noapte să m-alint,
Să-mi fac poeme de cuvinte.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Atâta liniște m-apasă!
Cuvintele s-au spulberat
Și vreau să mă întorc acasă.
Vânturi, spre minus infinit
Îmi poartă frunzele de dor.
Arama timpului oprit
Răsună iar ușor... ușor...
Trecând pe troienite căi,
Cu biciul despicat în cinci,
Se-aud vuind, se-aud prin văi,
Se-aud deodată și aici...
Tot ei, în portul popular,
Trecând precum un vis prin moarte.
Bătrânii noștri trec arar
Prin a tăcerii noastre noapte.
În troienitul anotimp
Mă-ntorc din nou, mă-ntorc acasă.
Să dorm aș vrea, dureri să schimb,
Să stau cu toți ai mei la masă.
Să-mi fie timpul spre-napoi
Vis și mușcată la fereastră,
Să fiu mereu, mereu cu voi,
În orice timp să fiu acasă.
Colindători prin munți și văi
Se-ntorc ca altădată iar
Cu fruntea sus, mândrii flăcăi,
Cu trup arzând în munți de jar.
Altar, ceasornic și popas,
Argint pe ii, argint pe fote
Și sufletul ce le-a rămas
În versuri și poeme, note...
Frâng pita în bucăți de timp
Și se întorc la rădăcini,
Troiene-n orice anotimp,
În suflet simpli și virgini.
Sub un ștergar, înlăcrimat,
Bunicul cu o pleoapă-nchisă,
Sub nori de praf s-a așezat...
Bunica-și toarce anii-n prispă.
Frâng pita în bucăți de timp,
Colindători prin munți și văi,
În troienitul anotimp,
Trecând pe troienite căi.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Un gând și-o inimă de brazi.
Precum un clopot, peste sat,
Bate în pieptul nostru, azi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă un poem iubitei
Cu ochiul candid de poeme,
Plutind cu sufletul spre stele,
Îmbujorat de-atâta vis,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Din sărutări catifelate
Ascunse-n văgăuni de noapte.
Din flori de crin, voal de mireasă
Pe chipu-ți, vreau să strălucească.
Cu ochiul candid de poeme,
Dintr-un buchet de crizanteme,
Ți-aș ninge-n păr de abanos
Doar un poem cel mai frumos.
Și talpa eu ți-aș săruta
Și în genunchi, iubita mea,
Aș sta de dor, la căpătâi...
Rămâi în visul meu! Rămâi!
Plutind cu sufletul spre stele,
Nectarul vieții-am strâns din ele...
Polen, ca fluturii de stea,
Să zboare cu iubirea mea,
Ție să și-o aducă-n dar.
Și-o coroniță de cleștar,
Cu jarul încrustat pe ea,
Cu flori de sânger, de lalea.
Îmbujorat de-atâta vis,
Departe,-n lumi de neatins,
Te-am luat cu mine, să-ți recit
Șoapte născute în zenit...
O clip-am fost cuvânt și vers,
Pluteam uitat în univers,
Un mire îmbrăcaat în zale,
Dar tu... unde erai tu oare?!
Iubito, alt poem ți-am scris,
Am exilat din nou în vis,
Cu lacrimi de mărgăritare
Am plâns a mea înmormântare.
Pășeai tăcut în urma mea
Purtând o llacrimă de stea.
În palma-n mine rezidită
Ți-am pus și inima, iubită!
Din sărutări catifelate
Tu mi-ai zidit un drum spre moarte,
Cu pașii moi de albe șoapte,
Acum te risipești în noapte.
Pe sângerânde coapse plouă
De-acum, o primăvară nouă...
Pe sâni sunt grânele-ncolțite!
Dar tu, tu nu-ți aduci aminte...
Ascunse-n văgăuni de noapte
Sunt clipele... și-atâtea șoapte
Ce ți le-am spus cândva,-ntr-o seară
Sălbatică de primăvară.
Când brațul meu te-nlănțuise
Cu rumene brățări de vise.
Ce vânturi stranii te-au furat
Din nupțialul nostru pat?!
Din flori de crini, voal de mireasă
Ți-aș spune, să te am o viață.
Să alergăm desculți de vise,
Printre poemele nescrise,
Să ne oprim la mal de stele,
Aleasa visurilor mele,
Să fie zarea câmp de stele
La poarta fericirii mele.
Pe chipu-ți vreau să strălucească
Fir de lumină-mpărătească,
Sub flori de liliac brodate
În vise,-n tainica mea noapte.
Dar tu rămâi un vis, departe
Pierdută-n lacrimi, printre șoapte.
Eu, rezemat de poarta nopții,
Te plâng, precum te-au plâns cu toții.
Pe chipu-ți vreau să strălucească,
Din flori de crin, voal de mireasă.
Ascunse-n văgăuni de noapte,
Din sărutări catifelate,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Îmbujorat de-atâta vis,
Plutind cu sufletul spre stele,
Cu ochiul candid de poeme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!