Fulgii

Zaceau privelistile moarte
Sub cerul sur, în asfintit,
Si-abia mai auzeam departe
Un glas de crivat amortit.
În mijlocul naturii mute,
Eram eu singur calator:
Îmi aminteam de vremi trecute
Si ma visam în viitor...
Iar din imperiul tacerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cadeau încet, cadeau puzderii
În urma si-naintea mea...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii

Zăceau priveliştele moarte
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.

În mijlocul naturii mute
Eram eu singur călător:
Îmi aminteam de vremi trecute
Şi mă visam în viitor...

Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma şi-naintea mea...

poezie celebră de Şt.O. Iosif din Poezii (1902)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbuşit şi au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaş, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ş. a. Şi totuşi, cel mai vechi şi cel mai mare imperiu, cu cei mai mulţi supuşi, care nu are graniţe, singurul care va dăinui veşnic, este Imperiul Prostiei.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând...

În gând mi s-a împlântat o şoaptă
Din ne-nţelesul nostru legământ,
Lumina străvezie aşteaptă
S-o răsădeşti în alt cuvânt.

Te-am strâns la piept-ndurerată
Şi am istovit un dans de fulgi,
Păream a ta întâiaşi dată
În visul negânditei noastre nunţi.

Şi-n jurul meu roiau puzderii
De visuri pironite în nectar,
Cuvintele tronau-n evanghelii
Şi eram glas firav pe un tropar.

Dar... vai, cât efemer măsoară
Nebună luna a lui gerar,
Tăcuţii fulgi mi se stingeau-n poală,
Iar noi fugeam din rolul principal.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare ta...

Sufletul meu devenea ruine
Atunci cand tu te indepartai
Priveam cum pleci de langa mine
Si in urma nu te m-ai uitai

Cand ai disparut din a mea raza
Un frig cumplit m-a cuprins
Era sufletul rapus
Si de dragoste invins

Lacrimile cadeau zdrobite
Pe asfaltul cenusiu
As fi vrut sa tip sa urlu
Sa dispar sa nu mai fiu

Inima-mi zacea-n tacere
Pusesei capat fericirii
In seara cand ne-am despartit
S-au scuturat toti trandafirii....

poezie de Marian Alexandru Bercuci (25 august 2013)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rau de moarte

Pierduta iubita de departe,
In saptamana asta cat un veac,
Vroiam sa imi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.

Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam sa auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa incerci o cale inapoi.

Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om din zvonul public stie,
Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri.

Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne inlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat.

Stiind ca tot ce fac si spun se stie,
As fi cazut pe o strada sau pe-un ring,
De un infarct sau de-o lipotomie,
Cu suferinta mea sa te conving.

Dar daca dupa legile tacerii,
Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci ?
Mai bine ma opresc sa nu te sperii
Si sa te pierd, iubita mea, pe veci.

Tacuta mea iubita de departe,
In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte,
Dar nu m-am prabusit de grija ta.

Din egoismul meu fara rusine,
Ma-ntorc, iluminat si nefiresc,
Mi-e rau, de-atata grija pentru tine,
Si trebuie sa supravietuiesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viaţa care muşcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deşarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineaţă o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, cuvântul

Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut

Şi când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd şi-acum zâmbind...

Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopţi scurse-n poezie
Având vers ca aşternut

Şi cum lira şi cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;

Doar iubirea cea flămândă
Pusă pe rebeliuni
Şi născută spre osândă
Făcea din condei minuni.

Marea-ntreagă de cuvinte
Cotropită de furtuni
Mi-a adus de vremi aminte
Când eu ne visam mai buni.

El, cuvântu-n versuri pline
De nimicul ce-a rămas,
Sufletului ce mă ţine,
În tăcere îi dă glas...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţii

Prunc în scutece eram
şi visam libertate
copil terestru eram
şi visam evident
la cele astrale
băiat pedestru eram
şi aspiram la zboruri
scriam poeme omeneşti
şi gândeam la cele angelice
aşa sccesiuni empatice
urmate de încercări
printre fante de lumină.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralizie în somn

auzeam tot şi nu mă puteam ridica
sandramaua gemea ca un elefant batran
mi-am amintit ca traiam intr-un tinut temperat
ca noi nu avem elefanti care gem
odată vazusem unul si nu l-am mai vazut apoi
se zicea ceva de cimitirul elefantilor
dar habar n-am de ce imi veneau in minte toate astea
eram singur inchis ca de obicei
într-o constructie subreda careia ii spuneam casa
pe afara cineva zgaltaia geamurile
râul ramul se intampla ceva
iar eu eram din ce in ce mai sigur
ca in tinutul meu nu erau eroi
şi nici eu sigur nu eram unul
m-am liniştit ca prin farmec
auzeam tot, dar nu mă puteam ridica

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen a plecat şi ea mai departe cât putea de repede şi deodată au întâmpinat-o o mulţime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin şi luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ şi cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen şi-a adus aminte ce mari şi meşteşugiţi fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau şi mai mari, şi mai fioroşi, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau nişte arici mari şi urâţi, alţii păreau nişte mănunchiuri de şerpi încolăciţi, care îşi întindeau capetele în toate părţile, iar alţii erau ca nişte ursuleţi bondoci şi zbârliţi; toţi erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem BAROC UNU

Bucaţi imense dintr-un zid de flori,
Cu mila darimate de zorii unei zile
De care-mi aminteam ca de culori
Aduse-n noaptea cruda de camile

Pe-acele vagi carari sau iluzorii
Drumuri care cadeau pe-un colţ de cer
Scrisnind în ritmul tandru al culorii
Care destrama visul în voaluri de mister

Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepada pe zei?
Nicînd infiorarea acelor jocuri pure
Nu va sminti gindirea grotestilor atei
Care stiau in taina din glorie sa-si fure

Si prefacuţi în stane ningeau pe cer cu stele
Povestile porcoase aveau un iz divin
Atunci cind din zapada confectionau inele
Urlau de fericire si disperaţi beau vin

Si iata ca poemul isi trage peste pintec
Un voal plin de sfiala fecioarelor perene
In care nu patrunde nici izma unui cintec
Cind ele dorm suave şi goale intre perne.

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte cerul

Căutam printre rânduri si nu te găseam.
Disperată am deschis fereastra spre cer
Ajuta-mă Doamne, adu-l inapoi.....
Spune-i că-l iubesc!

Cât de frumos este afară!
A nins..... a nins cu fulgi mari
Ca in ajun de sărbatori.
Ce-s sărbătorile fără el?

-Naşterea Domnului, aud un glas şoptit.
-Eşti tu? Te-ai intors?
Aprinde lumina, vreau să te vad.....
Doamne ce iarnă frumoasă!
Zâmbeşte cerul, zâmbesc si eu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână, Dumnezee

mi-ai cerut să Te las să mă ţii de mână
şi eu Te-am lăsat iar Tu
m-ai aşezat
pe prima treaptă a scării de argint întinsă
până în nimicul nopţii
dar câte stele încăpeau pe cerul negru
ca de pe o broboadă cadeau
să încolţească
seminţele liniştii
peste umbrele treptelor întipărite
pe cele zece degete de la picioare

tu povesteai despre un pescar din împrejurimi
ce culegea cu mâna din stele
fosforescentă lumina
după care am închis fereastra
şi am deschis o parte din mine
pipăiam cu ochii încăperea să-mi întipăresc
făptura
şi n-a fost vis dimineaţa
prin rana mea trecuse
vindecătoare o mână, Dumnezee

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii fulgi

Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

România între Imperiul Rus şi Imperiul Austro-Ungar

O, tu, Patrie iubită,
Cu atâţia oameni mari,
Mult timp fost-ai răstignită,
Ca Isus întré tâlhari!

poezie de George Budoi din Dreptate şi nedreptate (12 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuta

necunoscuta din decor
de lebede si frunze moarte
apare ca un vis de dor
ce vine de departe....

in primul ceas de iarnă grea
necunoscuta a-mbrăcat
in fulgi strălucitori de nea
profilul ei de neuitat

necunoscuta semn imi face
să o urmez cu paşii mari
in arabescuri de zăpadă
noi doi să fim ca doi hoinari!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gand trecator

Sunt doar un calator.
Un calator imbatat de amor si un dansator a orice e sonor.
Omor prin dans un dor.
Acelasi dor creator de armonii cantate-n cor.
Am in vizor si faptul ca sunt scriitor.
Ce a scris usor condamnarea unui tradator.
Dezamagitor am acris sentimentele color.
Pictez cu cuvinte ce dor... si miscari.
Ametitor, ca printr-un nor.
Un visator al tuturor lucrurilor ce vor fi cantate-n viitor.
Un copil dator sa ramana visator.
Un programator al lucrurilor din jurul sau.
Propriul conducator al sentimentelor.
Vanzator al gandurilor.
Increzator in sunete.
Un dansator, un scriitor si un visator.
Sunt doar un calator.

Tu esti un jucator.
Imbinator al armoniilor pe care eu dansez de zor.
Si un detaliu minor: esti iubit si iubitor.

poezie de Sorina Oanta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soclul vremilor trecute

Pe soclul vremilor trecute,
Ne-am aşezat strāini, statui,
Solemni, în faţa orişicui,
Dialogând prin semne mute.

Şi-n marş funebru de-alāute,
Ne-am pus, iubito, pofta-n cui,
Pe soclul vremilor trecute,
Pe care îl vedem şi nu-i...

Ni-i ţara înecatā în cucute,
Iar zâmbetu ni-i pururi amārui,
Şi cultivăm florile cucului,
În inimi rātācite şi stātute,

Pe soclul vremilor trecute...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Amurg pe-o mare de topaz...
Porneşte nava-n joc de spume,
Iar cei plecaţi spre-o altă lume
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.

Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port
Priveşte urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!