El, cuvântul

Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut

Şi când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd şi-acum zâmbind...

Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopţi scurse-n poezie
Având vers ca aşternut

Şi cum lira şi cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;

Doar iubirea cea flămândă
Pusă pe rebeliuni
Şi născută spre osândă
Făcea din condei minuni.

Marea-ntreagă de cuvinte
Cotropită de furtuni
Mi-a adus de vremi aminte
Când eu ne visam mai buni.

El, cuvântu-n versuri pline
De nimicul ce-a rămas,
Sufletului ce mă ţine,
În tăcere îi dă glas...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar şi iar

Fiori îmi scurg pe un portativ imaginar,
Numai al meu, fără de note, van.
Mă pierd în sunet printre unde, meloman
Şi mă gândesc la tine, iar şi iar.

Citesc cuvinte, de alţii puse literar
Pe muzica cu note... Îs anotist!
Mă-mpânzesc lacrimi, că nu-s un artist...
Doar mă gândesc la tine, iar şi iar.

Îmi scald privirea pe ecranul-far
Ce-mi pune-n fund de iris film;
Un altu-n care roluri ne lipim,
Când mă gândesc la tine, iar şi iar.

Sunt pe un traseu, un lung, tot mai avar,
În mers ce nu mi-l vreau, obositor,
Când totul nu-i; rămâne numai dor
Şi mă gândesc la tine, iar şi iar.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi uitam

Visam ceva catifelat despre adâncul pământului;
un căluţ vorbitor, de un galben aprins,
făcea semne da şi nu din coamă;
coama lui era acoperită de pene strălucitoare,
încerca să comunice cu soarele;
visam, precum spuneam,
până când un preot m-a îndemnat să văd
în cuvinte;
atunci am început să vorbesc cu rădăcinile din mine
timp în care
mă căţăram cu greu pe nişte stânci abrupte,
pământul îmi tăia suflarea în pauze lungi,
între respiraţii eram perfect de acord cu natura,
natura goală ce defila prin faţa mea fără încetare;
înţelegeam totul ca şi cum nimic nu ar fi fost ascuns;
a doua zi uitam şi nu mai ştiam
ce-au simţit ochii mei, de pildă,
atunci când au fost atinşi de împrejurimi.

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi spre nimic

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi şti când înfloreşte.

Nu voi şti poate nimic,
Nici cum creşte firul ierbii
Şi din locul din pământ,
Nu voi şti cum urlă cerbii.

Va veni şi acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.

Şi-atunci linişte şi pace
Şi-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în braţe,
Fără braţele să simt.

Cine ştie cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Şi nimicul va fi zeul.

Poate e adevărat
Şi doar sufletul trăieşte
Şi lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste

Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce e amintirea

Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.

Era o toamnă târzie,
în noi încolţea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!

Având frunzişul aşternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n braţele mele.

Erai dulce şi suavă
fecioară nevinovată.
Legănaţi parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.

Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Îmi era trist.
Până când...
Până când am descoperit,
cum e să evadez.

Am început a citi,
Cu durere, dar cu dorinţă.
Deoarece sunt o fiinţă,
O fiinţă, care simte tot.

Dar nu mă opream.
Visam...
Visam citind.
Zburând în gânduri.
Am evadat... nici nu ştiu unde,
Eram beată de emoţii.
Vedeam ce citeam,
Simţeam ce vedeam.

Nu, nu e o aluzie,
E doar imaginaţia
în care zbori...
Zbori, de fericire.

poezie de Adriana Midrigan din revista "Roua Stelară" (februarie 2014)
Adăugat de Adriana Midrigan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, poezie

Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nşir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nţelesuri.
Nu-nclin balanţa înspre scrisuri multe,
Nu am pretenţii de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinereţea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Şi m-a-nsoţit şi-acum, şi-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă-mpovărată de-aşteptări

O toamnă-mpovărată de-aşteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Şi-n zile ca şi nopţi care se înşiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.

Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.

Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau şi plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine

Pe care te-aşteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar şoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kilometrul zero

Te-am aşteptat la kilometrul "zero",
Ai spus că vii şi mult m-am întristat
Când am crezut că pot să fiu un Nero
Şi-ncet vaporul meu s-a scufundat ;

Am tresărit când orişice nălucă
Făcea sâ cred că tu cu drag apari,
Stăteam cu inima zgârcită cât o nucă
Şi gândurile-mi erau lăutari.

Un bec miop abia răzbea prin ploaie,
Eu orb eram dacă nu te vedeam...
Oricâtă ploaie inima n-o-nmoaie,
Numai să vii! - la Dumnezeu ceream.

Am şi uitat de mine într-atâta
De n-am simţit când ploaia s-a oprit ;
Trecut-au ceasuri de când fu clipita
Ce-ai hărăzit-o unui "bun venit"...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutier

sunt ani de când te-am cunoscut şi te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp eşti zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, şi strune, şi arcuş ai modelat...

tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
şi ştii iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...

tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristeţe ascunsă în elegiacă nostalgie...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...

poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am plătit

Eu am plătit tribut iubirii mele,
Dar n-am fost dintre cei umili şi terni,
Din mine-am smuls cele mai scumpe perle,
La focul meu am încălzit-o ierni.

Am fost vulcanul stins, în adormire,
Deasupra mea crescuseră copaci,
Astăzi când mă trezesc, câtă uimire...
Pe toate frunzele ai scris "Să taci!"

E o putere mai presus de mine,
Să tac, nu ţine de voinţa mea,
Sau poate prea puţin, cât poate ţine
Vulcanul înşuşi izbucnirea sa.

Ştii ce gândesc? Între etern şi tern
Nu e decât o literă, un semn...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Uneori, e numai soare-n mine.
Din când în când,
Mă transform basm
în viaţa mea,
Alteori n-am aripile
întise spre iubire,
Mă doare sufletul şi
ziua este grea.
Sunt nopţi când chipu-ţi
stăruie în ochii mei,
Iubirea mea
plânge tăcuta şi neagră.
Ce mult îmi lipseşti şi
oriunde vei fi
Dureros te doresc
până noaptea-i albastră.
Fărâme de suflet şi
cioburi de soare,
Le strâng la apus,
când ziua dispare
Şterg şoapte, lacrimi şi
versuri de dor.
Păstrez ce-a rămas în inimă.
Mă tem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc că mi-e totuna dacă spun sau nu şi scriu,
Ce gândesc, facebook, acuma, că e sigur că nu ştiu.
E-ntr-o pauză de masă creierul şi-un neuron
Ce mi-a mai rămas acasă, stă la versuri de planton.

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun-rămas

Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ţi voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.

Iubita mea, tu nu mai ştii
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu ştiu viaţa să-şi asume?

Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai ţină.

Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?

Tu spune-mi cum şi în ce fel
Iubirea este pururi vie
Căci dorul e copil rebel
Ce face-ades câte-o prostie?

Nu vreau să ştiu de bun-rămas
Când toate porţile-s deschise
Iubirea ta nu pot s-o las
Unde dorinţele-s ucise!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat'

A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în româneşte,
În vers puneam suflet curat
Care şi astăzi străluceşte.

A fost când ne priveam cuminţi,
Cu zâmbet de făpturi divine
Şi faţa blândă n-avea dinţi,
În codri-i mai purtau jivine.

Purtam, e-adevărat, joben
Şi ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.

Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Şi norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.

A fost, atunci, o vreme când
Ne întâlneam la promenadă
Şi fiecare sta la rând
Fanfara-n trecere s-o vadă.

Nu ne umpleam de vitregii
Căci inima bătea curată ;
Ne duelam în poezii
Făcând la cârciumă serată

Dar nimeni nu era rănit
De alte pene, în orgoliu,
Căci OMUL nu era un mit
Şi vers nu se scria în doliu.

Eram de româneşte plini
Şi goi numai pe dinafară,
Iar trandafirii tot cu spini
Roşeau din dragoste de ţară.

Părea că suntem oarecini
Labiş, Coşbuc sau Eminescu,
Eram cu-adevărat lumini
Ce-au devenit azi Poet-escu.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte

Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.

Iubirea mea, şi cine va să ştie
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conţinut când ţi-l voi spune...

Secret, fără cuvinte, pe muteşte?
Poetul nu mai scrie când iubeşte.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de-o singură lumină

Îţi aminteşti, iubire, mai ţii minte,
De fiecare dată-ţi prindeam mâna
Şi-o petreceam aşa ca Săptămâna
Mare, acoperiţi doar de cuvinte?

De fericirea izbucnea în lacrimi,
Doar eu ţi le strângeam degrabă,
Când le sorbeam silabă cu silabă,
Iubindu-ne sub sfeşnice de patimi?

Şi-ţi aminteşti de gura mea iubită
Când te ţinea în zbor până şi ziua,
Iar tu îmi murmurai "Iubite, piua"
Şi adormeai pe mâna-mi adormită!

Pândiţi eram la colţ de Găuri negre,
Când noi treceam prin fiecare vamă,
Doar în arginţi plăteam, nu în aramă
Luntraşului, să vadă că nu vede.

Sfinţim şi clipa-n viaţa de acum,
Suntem pe bolta noastră din odaie,
Şi-aluatul pâinii doarme în copaie,
Cuptorul cere-n flăcări să-l îndrum.

Suntem doar două stele căzătoare
Ce nasc şi cad de mână pe pământ,
Legaţi cu ani lumină de-un cuvânt,
Iubiţi de-a lor iubire şi de-o Mare.

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de vis

Ocolesc inimi cu spini
Şi te rog să te inchini
Cerului rodind minuni
Gând curat si oameni buni

Penetrez cu o idee
Smulg a sufletului cheie
Văd iubiri nevinovate
Flori de măr fragede-n carte

Adunând vers după vers
Simt intregul univers
Cum vibrează in făclie
Nopţi de vis si poezie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stalactită

Neiubită în lumină
Dar iubită negreşit,
Lacrima-mi de doruri plină
Te-a zidit necontenit.

Lungă noaptea de suspine
În decorul fără glas ;
Înălţându-te din mine
Prea puţin mi-a mai rămas.

Dragoste neîmplinită -
Foc în trup de stalagmit
Ce-a dorit o stalactită
Şi de lacrimi s-a topit.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignit pe frunze

Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Eram pierde-toamne
cu tăcerea în bagaj
de Tine mi-e foame
şi mă dau drept gaj

Cu tăcerea în bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopţii paj
şi-o mai duc o vreme

Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!