Ulise și Penelopa: epopeea homerică, Odiseea...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Penelopa
Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si țes lungi pânze de mister
Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Și mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aș vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soțul drag!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Manole cu Ana, sunt Ulise cu Penelopa din mitologia greacă...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise, eroul războiului troian, Penelopa văduvă...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise, soldat în războiul troian ; Penelopa, regina pețită...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Penelopa: țesătoare pânzei,, Lințoiul lui Laerte "...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise s-a folosit de un vicleșug pentru a cuceri, Penelopa - spre a nu fi cucerită.
aforism de N. Petrescu-Redi
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise se deghizează și câștigă simpatia Penelopei...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie
Un Ulise, derutat,
Zgândări fatal tumora,
Când acasă a-ncurcat,
Penelopa cu Pandora!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise anonimul
Penelopa țese nerv după nerv
viața-i un covor de iarbă
între Scyla și Caribda observ
nimeni despre asta nu-ntreabă
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
De ce e furioasă, tocmai acum, Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
De parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate în Ithaca
Ca Ulise, rătăcim, ca Ulise,
trecând printre Carrybda și Scilla-
și nu-i nimeni să ne spună câte abise
ne mai despart de visata dies illa.
Ca Ulise ne-ntoarcem mereu,
tot mai străini, tot mai goi
dar nu ni se arată niciun zeu,
să ne spună că Ithaca e-n noi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gest străvechi
În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut același gest.
Și nu numai o dată nu poți să-mpletești toată ziua
Și să deșiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.
Mâinile și gâtul înțepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soțul ți-e plecat demult, nu știi unde, știi doar că e pe mare.
Tam-nesam, ți se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poți face, e singura ta forma de protest.
În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic și firesc,
În cea mai pură tradiție clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut și el.
Dar așa, de formă pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleșit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învățat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns înainte, atunci și după-aceea.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Timpul trece greu când aștepți.
De ce simt că viitorul se hotărăște mâine?
De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
de parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia
sau îl voi transforma în statuie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care a citit "Ulise iarna"
Împins de vântul cel domol,
Ulise, iarna, cu ocol,
Scăpat-a teafăr de sirene.
Scăpa-vei oare de... catrene?
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viața Buzăului" (1989)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmințire la mit
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit pretutindeni
Întoarcerea mea,
uciderea pețitorilor,
Simplu mit
Din care Homer și editorii trag profit.
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
Sirenele
Circe
Penelopa
Sunt farse
Născocite de un orb zdrențăros
Pentru un happy-end fermecător și duios.
Nu-mi voi revedea niciodată patria
soția
fiul
câinele
Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
Itaca stâncoasă și marea albastră - căci asta mi-e voia,
Risipit - adunat între ziduri surpate,
Ulise rămâne la Troia!
Ați vrut să îmi luați spada și coiful
și scutul zgâriat și lovit
În cărțile voastre Ulise-i un biet rătăcit
Mă reneg pentru un plug
Simbol de taur care trage la jug
Nici acum nu-nțelegeți -
E atâta de greu?!
Că Ulise e Troia, și că Troia sunt eu...
........................................
De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
Cioplesc lespezi
ridic ziduri
Înălțându-mi în marmură voia.
De patru milenii
Ulise ridică
O nouă cetate la Troia...
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Cu greu ar putut fi considerat un model al timpului său:
atât Circe, cât și Calypso l-au avut la pat
fără mari eforturi, la fel tinerele sclave
care alinau rănile pe șesurile din jurul Troiei.
Un asemenea om n-avea cum să rateze
sirenele. După ce a trecut de ele,
încă legat de catarg, el ridica nepăsător din umeri,
urmărindu-le cum săreau de pe stânci și cum,
într-o isterie-a eșecului, cădeau în apele verzi.
Și cine altul dacă nu Ulise, îndeajuns de viclean,
ar fi îndrăznit și reușit să flirteze peste tot, pentru ca apoi, prin fraudă,
să-și atribuie reputația de om care-și iubește căminul?
Să lași în urma ta un siaj de inimi frânte
și, scăpat teafăr dintre ruine, să te prezinți posterității
drept soțul trist căruia dorul de iubita lui, Penelopa,
i-a fost pretutindeni călăuza care i-a arătat drumul spre casă?
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea
păcatul ca un burete
absoarbe impuritățile
ce te alcătuiesc vărsând asupra ta
întuneric și frică, grabă
cum ar spune criticii
traversând epopeea
travestiți în salvatori, după
ieșirea prin cuvânt ei
asemeni uliului
spintecă prada,
o tranșează pentru pui,
tu
poetul vinovat care a născut
cu o secundă mai devreme poemul
transfigurat de realitate
trăiești
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise. Pețitorii trebuie înlăturați de Ulise, pentru ca acesta să se poată uni din nou în pace cu soția sa... Ceea ce caută Ulise este propria sa conștiență mai adâncă, forțele divine ale sufletului. Cu acestea vrea el să se unească. Înainte de a le găsi, mystul trebuie să învingă tot ceea ce umblă, ca pețitor, după favoarea acestei conștiențe. Ceata acestor pețitori provine din lumea realității inferioare, din natura trecătoare. Logica pe care o aplicăm acestei lumi este o urzeală care, o dată țesută, se destramă mereu.
Rudolf Steiner în Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesia unui bărbat: fericirea o fi homerică, himerică sau himenică?
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa
nu ai vechime în zboruri
neomologate ți-s văzduhurile de carne prea tânăr ești
prizonier benevol între oglinzi ucigașe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezență nimănui
ție cu-atât mai puțin
strig
ithaca ulise
ithaca așteaptă să spinteci gura dragonului
cocoașa amintirii un rug cu flacără albă
stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceață ne cresc în vârful buricelor
umplem alternativ sânii speranțelor cu fum uneori plângem
naște-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi ști că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite
chiar fără șarpe și țărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împletește corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăsește ca un transfug albastrul
mănânc vieți fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise
sfâșii pânza cu vulturi
suveica de oțel mi-a străpuns urzeala trupului
pe zidul dintre noi mucegăiește timpul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!