Singurătate în Ithaca

Ca Ulise, rătăcim, ca Ulise,
trecând printre Carrybda şi Scilla-
şi nu-i nimeni să ne spună câte abise
ne mai despart de visata dies illa.

Ca Ulise ne-ntoarcem mereu,
tot mai străini, tot mai goi
dar nu ni se arată niciun zeu,
să ne spună că Ithaca e-n noi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care a citit "Ulise iarna"

Împins de vântul cel domol,
Ulise, iarna, cu ocol,
Scăpat-a teafăr de sirene.
Scăpa-vei oare de... catrene?

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1989)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise. Peţitorii trebuie înlăturaţi de Ulise, pentru ca acesta să se poată uni din nou în pace cu soţia sa... Ceea ce caută Ulise este propria sa conştienţă mai adâncă, forţele divine ale sufletului. Cu acestea vrea el să se unească. Înainte de a le găsi, mystul trebuie să învingă tot ceea ce umblă, ca peţitor, după favoarea acestei conştienţe. Ceata acestor peţitori provine din lumea realităţii inferioare, din natura trecătoare. Logica pe care o aplicăm acestei lumi este o urzeală care, o dată ţesută, se destramă mereu.

Rudolf Steiner în Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit

Fiecare om este cel mai iubit dintre pământeni,
Chiar şi Ulise, ce multă durere i-au adus
Iubirea şi ura zeiţelor,
Visez şi eu, te visez, Ulise,
Aşa cum tu mă visezi pe mine,
Zise prietenul Vasile, unele capete au căzut,
Toate visau la tine, Ulise.
M-am trezit cu o rană adâncă deasupra umerilor,
Nu mai aveam cap, se întâmplă,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheaţa din martie,
m-am rugat Celui de Sus,
El mi-a amintit de toate războaiele sângeroase,
Ce te miri? M-a întrebat, nu eşti tu cel mai iubit dintre pământeni?
Ce te miri?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si ţes lungi pânze de mister

Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Şi mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aş vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soţul drag!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

nu ai vechime în zboruri
neomologate ţi-s văzduhurile de carne prea tânăr eşti
prizonier benevol între oglinzi ucigaşe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezenţă nimănui
ţie cu-atât mai puţin
strig
ithaca ulise
ithaca aşteaptă să spinteci gura dragonului

cocoaşa amintirii un rug cu flacără albă

stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceaţă ne cresc în vârful buricelor

umplem alternativ sânii speranţelor cu fum uneori plângem

naşte-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi şti că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite

chiar fără şarpe şi ţărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împleteşte corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăseşte ca un transfug albastrul
mănânc vieţi fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise

sfâşii pânza cu vulturi
suveica de oţel mi-a străpuns urzeala trupului

pe zidul dintre noi mucegăieşte timpul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

nu ai vechime în zboruri
neomologate ţi-s văzduhurile de carne prea tânăr eşti
prizonier benevol între oglinzi ucigaşe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezenţă nimănui
ţie cu-atât mai puţin
strig
ithaca ulise
ithaca aşteaptă să spinteci gura dragonului

cocoaşa amintirii un rug cu flacără albă

stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceaţă ne cresc în vârful buricelor

umplem alternativ sânii speranţelor cu fum uneori plângem

naşte-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi şti că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite

chiar fără şarpe şi ţărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împleteşte corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăseşte ca un transfug albastrul
mănânc vieţi fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise

sfâşii pânza cu vulturi
suveica de oţel mi-a străpuns urzeala trupului

pe zidul dintre noi mucegăieşte timpul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise, oftalmologul lui Polifem

Ulise, un viteaz aheu,
-Cred că era puţin miop-,
A nimerit la un ciclop,
Umblând pe mare teleleu.
Să-i "dreagă" ochiul, n-a fost greu,
C-un par aprins, căci al său scop,
A fost să treacă de-acest hop,
Şi să-l trimită la Morpheu
Apare astfel ca un drog,
Sintagma de oftalmolog...
De-atunci, oftalmologi, pot spune,
Prin al ciclopului blestem
Pe mulţi din pacienţi "pe bune",
I-au confundat cu Polifem.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul lui Ulise visând la Ithaca

S-au tras podurile de la mal
apele sunt reci şi învolburate
dau un regat pentru o barcă
nu se mai poate, nu se mai poate

înoată, înoată bătrâne soldat
am desfiinţat cursele regulate
insula Ithaca este foarte departe
potopul încă nu s-a terminat

nu vreau tronul acestei cetăţi
înţelegeţi, doamnă, sunt foarte oboist
aşa au spus întotdeauna toţi
cei care au venit – cei care au murit

apele sunt reci şi învolburate
de o veşnicie de cărţi e rupere de nori
cu o pădure de ştreanguri ridicate
Ithaca îi aşteaptă pe învingători.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezminţire la mit

Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit pretutindeni
Întoarcerea mea,
uciderea peţitorilor,

Simplu mit
Din care Homer şi editorii trag profit.
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
Sirenele
Circe
Penelopa
Sunt farse
Născocite de un orb zdrenţăros
Pentru un happy-end fermecător şi duios.
Nu-mi voi revedea niciodată patria
soţia
fiul
câinele
Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
Itaca stâncoasă şi marea albastră - căci asta mi-e voia,
Risipit - adunat între ziduri surpate,
Ulise rămâne la Troia!
Aţi vrut să îmi luaţi spada şi coiful
şi scutul zgâriat şi lovit
În cărţile voastre Ulise-i un biet rătăcit
Mă reneg pentru un plug
Simbol de taur care trage la jug
Nici acum nu-nţelegeţi -
E atâta de greu?!
Că Ulise e Troia, şi că Troia sunt eu...

........................................

De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
Cioplesc lespezi
ridic ziduri
Înălţându-mi în marmură voia.
De patru milenii
Ulise ridică
O nouă cetate la Troia...

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise se deghizează şi câştigă simpatia Penelopei...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise şi Penelopa: epopeea homerică, Odiseea...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune!

Adrian Făgeţeanu în revista Cuvinte către tineri (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

Spre seară, câteodată, vezi un chip
Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă.
La fel şi arta cată-a fi oglindă
Ce ne arată propriul nostru chip.

Sătul, cum zice-aedul, de minuni,
A plâns Ulise revăzând Ithaca
Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca
De verde veşnicie, nu minuni!

Şi este ca un râu necontenit
Ce trece şi rămâne, e acelaşi,
Eternul Heraclit, mereu acelaşi
Şi altul, ca un râu necontenit.

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manole cu Ana, sunt Ulise cu Penelopa din mitologia greacă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un cal de lemn şiret ca cel al lui Ulise, se pot câştiga şi războaie atomice.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise, eroul războiului troian, Penelopa văduvă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise anonimul

Penelopa ţese nerv după nerv
viaţa-i un covor de iarbă
între Scyla şi Caribda observ
nimeni despre asta nu-ntreabă

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise, soldat în războiul troian ; Penelopa, regina peţită...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, dacă sirenele ar fi ştiut că marinarii lui Ulise au ceară în urechi!

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise s-a folosit de un vicleşug pentru a cuceri, Penelopa - spre a nu fi cucerită.

aforism de N. Petrescu-Redi
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!