Sonetul 67

De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezenţă,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecenţă?
De ce obrazul să-şi sulimenească
Să pară mort, când faţa lui e vie
Şi frumuseţea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când şi Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puţin îi mai revine.

De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogaţii avea în vremi uitate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îşi uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracţie-n simţire, -
Îşi pierd a lor gândire;
În tine toţi trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ţi simţi că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul de a trăi

A trăi prudent
copleşit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ţi place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te ştie corupt
a trăi - se poate
ca de obicei
a trăi în "rate"
da'... pe banii Ei
a trăi în fine
e uin mizilic
a trăi... e bine
da'... eşti un nimic!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 59

Nimic nu-i nou, ci totul se păstrează
Din vremuri vechi, şi singuri ne înşelăm,
Iar truda de-a crea, crunt eşuează,
Căci tot ce facem e să imităm.
În cronici mi-ar plăcea s-arunc privirea
Vreo cinci sute de ani, măcar atât
Pe undeva poate ţi-e scrisă firea,
Căci prima dată mintea a coborât,
Să văd ce-ar zice lumile apuse
De chipul tău atât de minunat,
Suntem mai buni, sunt ele mai sus-puse
Sau e un ciclu ce s-a repetat?

Dar sunt convins că-n vremi îndepărtate
Chipuri mai hâde fost-au lăudate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suffolk: Înşelăciunea-i bună când
Loveşte-n cel ce-ar fi voit să-nşele!

replică celebră din piesa de teatru Henric al VI-lea, scenariu de William Shakespeare
Adăugat de Jokerisalive
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate!

Trăim cu toţii hazardul de a fi,
Căci n-am cerut niciunul a ne naşte;
Dar poate-un plan divin ce nu-l vom şti,
Dorea din veşnicie să ne-nfaşte...

Altfel am fi rămas un vid pustiu,
Un biet eter, un gol intergalactic,
Un zero necreat, nici mort, nici viu -
De-aceea Viaţa-i dar măreţ şi practic!

Ea este ţelul nobil, scop final
Al legilor din universul firii,
Pulsând deasupra noastră val cu val,
Ca să ne-nveţe taina nemuririi...

Şi astfel doar de formă vom muri,
Căci Moartea va muri-'n realitate,
Pe când noi omenirea vom trăi
Ca vieţii dulci să-i dăm Eternitate!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi

Ce-ar fi... să-mi spui că nu mă iubeşti
Să văd cât doresc să-mi devii
infinit

Ce-ar fi, dacă cuvântul meu ti-ar fi
surd
Să văd ce pot debita din absurd

Ce-ar fi să te orbesti de mine
Să nu mă vezi
Să privesc neclintit
Cât pot in cerşetor
Să te ador

Ce-ar fi... să nu mă poţi iubi
Să simt că esti un cer
Să-mi cresc aripi din ce sper
Să-ti fiu cât timp
Mă vei iubi..
Ce-ar dori inima să-ţi fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 93

Deci voi trăi crezând că eşti fidel,
Ca soţul amăgit, căci faţa ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înşel;
Când mă priveşti, gândeşti pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot şti că te-ai schimbat.
Alţii în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntaţi, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat şi-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Şi-orice gândeşti sau orice-ai fi simţit
În ochii tăi s-arăţi doar dragostea.

Ca mărul Evei eşti de minunat
Pari virtuos, dar eşti cam depravat.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 68

Obrazul lui e harta vremii-n care
Splendoarea vieţuia în mod firesc
Însă acum, vopsele înşelătoare
Să împodobească chipuri îndrăznesc.
Şi-s profanate vechile morminte,
Iar părul blond degrabă e tăiat
Pe un alt cap să stea, ca înainte
Şi-altcineva să fie încântat.
Dar chipul lui din alte vremuri vine
N-are podoabe, e adevărat
Nu-şi face vară din verzi crengi străine,
Mândreţea lui pe morţi nu i-a prădat.

Natura îl păstrează ca o hartă
Că e frumos, nu e o falsă Artă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julieta: De unde asemenea furtună ce suflă cu-atâta vrăjmăşie? Romeo măcelărit şi Tybalt mort? Dragul meu văr şi iubitul meu stăpân? Atunci, cumplită goarnă, poţi anunţa osânda de pe urmă! De ce-aş mai trăi pe lume, când cei doi s-au dus?

replică din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavi unanim

Şi ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toţii
Deodată,
Şi medici, şi pacienţi,
Şi părinţi, şi copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje şi paranteze?

...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 71

Nu mă jeli când eu voi fi murit
Şi clopotul cel trist va anunţa
C-această lume rea am părăsit
Să locuiesc cu viermii undeva.
Nu te gândi, când versul vei citi,
Că eu l-am scris, căci te iubesc nespus,
De-aceea vreau în gând să nu mă ştii,
Ca nu cumva de dor să fii răpus.
Dar dacă totuşi vrei ca să citeşti
Când eu ţărână poate sunt de-acum
Numele meu să nu ţi-l aminteşti,
Lasă-ţi iubirea să se facă scrum,

Căci eu această lume n-o suport
Să râdă când suspini şi eu sunt mort.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu iedera si stejar

Şi ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toţii
Deodată,
Şi medici, şi pacienţi,
Şi părinţi, şi copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje şi paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Şi n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toţii
Deodată?

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

Când patruzeci de ierni te vor asedia
Şi şanţuri vor săpa pe câmpul frumuseţii
A tinereţii fală, ce lumea ţi-o ştia,
Va fi precum o zdreanţă în ghearele tristeţii.
Şi-atunci când cei din jur vor întreba deschişi
De frumuseţea ta, ca şi de o comoară,
A spune că se află în ochii tăi cei stinşi
Ar fi ruşine mare, te-ai face de ocară.
Dar cât de minunat ar fi ca să răspunzi,
"Acest copil frumos acum n-ar exista
De n-aş fi fost şi eu", şi astfel să te scuzi,
Căci el a luat ceva din frumuseţea ta.

Şi-aşa, deşi în vârstă, vei fi ca înainte,
Iar sângele tău rece îţi va părea fierbinte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 10

Te ruşinezi a spune că te-ai îndrăgostit
Şi astfel te arăţi a fi necugetat
Căci dac-ai vrea, de multe femei ai fi iubit,
Dar nu-ndrăgeşti niciuna, e lucru constatat.
Şi când eşti posedat de-o ură ucigaşă
Chiar împotriva ta începi să unelteşti
Şi vrei să ruinezi acea frumoasă casă
Pe care-ar trebui cu râvnă s-o clădeşti.
O! Gândul tu ţi-l schimbă, ca să mi-l schimb şi eu
Să poată oare ura iubirea birui?
Rămâi aşa cum eşti, plăcut şi blând mereu
Sau cel puţin cu tine mărinimos să fii.

De dragul meu te schimbă, nu mai fi pătimaş
Păstrează frumuseţea în tine şi-n urmaş.

poezie clasică de William Shakespeare (24 noiembrie 2020), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 12

Când ceasul care spune ora o să bată
Şi ziua dârză va plonja în hâda noapte
Când voi vedea că violeta e uscată
Iar negrele şuviţe sunt albe, argintate.
Când trufaşii copaci brusc frunzele-şi vor pierde
Sub care se adăpostea cireada încinsă
Iar snopii sunt legaţi pe-ogorul ce-a fost verde
Şi-s puşi apoi în car, având mustaţa ninsă,
Atunci mă voi gândi la frumuseţea ta
Care va dispărea, ca tot ce se-nvecheşte,
Căci ce-i frumos şi bun nu poate persista,
Ci o să moară iute privind cum altul creşte.

De coasa Timpului zorit nimeni nu scapă,
De-aceea, fă copii, că El te duce-n groapă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am trăi bine, ce-ar mai fi viaţa?!

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Câtuşi de puţin, Horaţio, ştii că desfid dumnezeirea şi planul său. Cu toate astea, nici vrabia nu piere peste voia providenţei: de-i scris să se întâmple acum, nu se va întâmpla mai târziu, iar dacă nu se va întâmpla mai târziu, se întâmplă acum; de nu-i acum, va fi cândva, curând. Important e să fii pregătit. De vreme ce nu mai dispunem de ce lăsăm în urmă, ce mai contează când plecăm? Aşa să fie.

replici din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel avid de indecenţă

Şi tot revin spre tine... indecenţă,
În dimineţi prea pline de păcate
Când visul pare o incandescenţă
Topind iubiri... adeseori trucate.

M-ai amăgit cu tainica-ţi licenţă
Ce dă savoare... buzelor uscate
Şi tot revin spre tine... indecenţă
În dimineţi prea pline de păcate.

Arunc apoi c-un pic de inocenţă
Înspre abisuri veşnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticenţă,
Pe-a timpului pierdută... libertate

Şi tot revin spre tine... indecenţă

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel ce n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea, şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 16

Dar tu de ce acum să nu te lupţi din plin
Cu-acest tiran de timp ce viaţa-ţi vrea mereu
Şi te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poţi trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum eşti cocoţat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te aşteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ţi poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Şi-aşa al tău urmaş o viaţă va salva
Ce-al Timpului penel şi-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi şi n-o pot releva
Ca alţii să te vadă trăind cu mult temei.

Dar când te dăruieşti, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!