Sonetul 12
Când ceasul care spune ora o să bată
Și ziua dârză va plonja în hâda noapte
Când voi vedea că violeta e uscată
Iar negrele șuvițe sunt albe, argintate.
Când trufașii copaci brusc frunzele-și vor pierde
Sub care se adăpostea cireada încinsă
Iar snopii sunt legați pe-ogorul ce-a fost verde
Și-s puși apoi în car, având mustața ninsă,
Atunci mă voi gândi la frumusețea ta
Care va dispărea, ca tot ce se-nvechește,
Căci ce-i frumos și bun nu poate persista,
Ci o să moară iute privind cum altul crește.
De coasa Timpului zorit nimeni nu scapă,
De-aceea, fă copii, că El te duce-n groapă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.