De-aş mai trăi o dată

Am făcut de toate-n viaţă
Nu regret defel
Şi de-aş mai trăi o dată
Aş face la fel.

Numai inima mea mare
Ştiu c-o să te cheme
Ca de undeva din zare
Să vii mai devreme.

Dar dacă-n a lumii goană
Poate vei uita
Chipul tău ca o icoană
Îl voi căuta.

Şi chiar de bătrâna soartă
Ne va urgisi
Voi străbate lumea toată
Şi te voi găsi.

poezie de Octavian Cocoş (24 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptatea (Sonet Tarot)

Cugetă calm, lucid, nu te aprinde
Şi inima n-o crede de-astă dată
Că dacă-n mreaja ei te va cuprinde
Gândirea îţi va fi înceţoşată.
Sentinţa ta să fie cumpănită
Prejudecata las-o la o parte
Ca să primeşti răsplata cuvenită
Nu doar acum, ci chiar şi după moarte.
Şi nu uita că-n lume e o lege
Care de mii de ani ne guvernează
Că la final oricine va culege
Doar roadele a ceea ce plantează.

Ce-i bun şi rău tu bine cântăreşte
Chiar dacă lumea te nedreptăţeşte.

sonet de Octavian Cocoş (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existenţa,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esenţa.
Şi poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ţine-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneţ din fire
Şi fiind mic, aş vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alţii, chiar nu mă priveşte,
Ci ştiu că am avut vicii o mie
Şi-acum în mine floarea înfloreşte.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alt ţărm

Luminile cetăţii stau să piară
sub umbrele care ajung alene,
la orizont un cântec mă-nfioară,
e cântecul vrăjitelor sirene...!
Cu dorul meu ajunge, deodată,
pe cugetul cuprins de îndoială,
când chipul tău în zare se arată,
învăluit în aura-i astrală.
Străin ajung pe străzile pavate,
cu amintiri rămase peste vreme,
şi mă întreb, în vis: oare se poate
vreuna dintre ele să te cheme?

Şi calea mi se-arată dintr-odată,
iar gândul o străbate fără voie,
mă rătăcesc pe marea zbuciumată
spre alt tărâm, precum bătrânul Noe.
Privesc în zare chipul tău de ceară,
iar dorul meu îl cântă în poeme –
în prag, te rog, aşteaplă-l să apară,
din margine de lume să te cheme,
să fim, de-acum, perechea ideală,
nimic nemaiputând să ne despartă,
îmbrăţişaţi pe-a timpului spirală,
să împăţim, pe veci, aceeaşi soartă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar inima...

Puteţi să-mi ardeţi trupul,
Adânc să-l îngropaţi,
Nu-mi pasă nici chiar dacă
Pe câmp îl aruncaţi,
În codri sau în râpe
De zace undeva,
Dar inima s-o puneţi
Vă rog... la Orşova.

poezie de Octavian Cocoş (1 iulie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colţ de ţară

Undeva, într-un colţ de ţară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
şi cea mai de preţ comoară.
Când venea de la oraş
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaş,
o zână o vedeam.
Când în braţe mă lua
şi mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aş primi din cer o palmă
n-aş uita de tine, mamă.
Nu l-aş uita nici pe tata
şi nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greşeam,
singur palme îmi dădeam.
Cum aş putea oare să uit
copilăria ce-am avut?
De la voi primeam povaţă
cum să reuşesc în viaţă.
La şcoală bună m-aţi dat,
de la joacă nu m-aţi luat.
Cu tot aurul din lume
n-aş putea să răsplătesc,
iubirea, vorbele bune,
cu un simplu mulţumesc.
De-aş avea înţelepciunea
câtă e sub soare,
Aş înzestra mamă lumea,
cu viaţă nepieritoare.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul vulturilor

Între crestele alpine
Unde vulturi mândri zboară,
E un lac cu unda clară
Şi sclipiri diamantine.

Niciun drum, nicio cărare
Nu străbate printre ţancuri
Şi el stă aşa de veacuri
Neştiut de lumea mare.

Iarba verde, ca o haină
Malurile-i înveleşte,
Iar legenda povesteşte
Că ascunde-o sfântă taină.

Cel ce bea din apa-i vie
Şi se roagă cu credinţă,
Izbăvit de suferinţă,
Va trăi în veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (10 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

- Lună mare, fermecată,
Vino, spune-mi o poveste,
O poveste minunată
Din Palatele Celeste.

Oare ai văzut vreodată
Cine locuieşte-n ele
Şi aruncă ziua toată
Cu comete şi cu stele?

Ştii cine-a făcut Pământul
Şi-acest mare Univers?
La-nceput a fost Cuvântul
Ce-a pornit al lumii mers?

Luna mi-a răspuns şoptit
- Haide, dormi, că somnu-i sfânt;
Chiar şi eu, necontenit,
Sunt legată de Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Când omul va distruge poezia,
Când nu va şti să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea şi-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiştea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după ştiinţă
Şi luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui fiinţă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,

Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt şi să mă ţin de glume.

poezie de Octavian Cocoş (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeii

Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.

Tu ai fost mereu măreaţă,
Nu este o teorie,
Fiindcă Eva înseamnă viaţă
Şi-asta toată lumea ştie.

Eşti un pol al existenţei
Fără tine nu se poate,
O zeiţă a inocenţei,
O preasfântă jumătate.

În absenţa ta, bărbatul
Nu ar însemna nimic
Poate n-ar face păcatul,
Dar ar fi un suflet mic.

poezie de Octavian Cocoş (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş mai fi tânăr o dată...

De-aş mai fi tânăr o dată,
Că şi vântul aş zbura.
Către tine draga fată,
De iubit nu m-aş lăsa.

Aş întoarce roata morii
Anii toţi... i-aş măcina.
Şi când se întorc cocorii,
Te-aş aduce-n casa mea.

Aş fură sarutu- ţi dulce...
Pe ascuns, că nu-i deajuns.
Anii îi pierd la răscruce,
Unde oare mi s-au dus?

Aş da norii la o parte,
Să văd ce e sus pe cer,
Anii mei îi vreau... şi dreptate,
Înainte ca să pier.

De-aş mai fi tânăr o dată...
Doar pe tine te-aş iubi.
Inima ţi-aş da-o toată,
Fie noapte fie zi.

Ştiu că asta nu se poate,
Că anii nu se întorc.
Dar as vrea ca doamna moarte,
Pe un deget să o joc.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul (Sonet Tarot)

Fii pregătit, că a venit momentul
Să te confrunţi c-o mare provocare,
Care-ţi va răvăşi complet prezentul
Chiar când credeai c-ai lumea la picioare.
Vei fi lovit de soartă cu putere
Şi ce-ai clădit din greu, se va distruge
Ego-ul tău va geme de durere
Şi inima în piept ţi se va frânge.
Schimbarea este totuşi necesară,
Căci azi trufia-n gheara ei te ţine
Şi posedând ce este în afară
Îţi vei distruge sufletul din tine.

Când egoismul tău se prăbuşeşte
Întreaga existenţă te slăveşte.

poezie de Octavian Cocoş (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Bâte (Sonet Tarot)

Ai stat la adăpost atâta vreme
Şi ocrotit ai fost precum o floare,
Dar lumea largă începe să te cheme
Şi pleci la drum cuprins de încântare.
Ce minunat îţi pare peisajul
Te simţi eliberat, plin de speranţă
Teamă nu ai, că mare ţi-e curajul,
Şi singur vrei să hotărăşti în viaţă.
Te-aşteaptă lucruri bune, dar şi rele,
Şi când nu ai prea multă iscusinţă
Dai de necazuri, intri în belele
Şi lecţia o înveţi cu suferinţă.

Trecutul a fost bun, dar vrei schimbare
Ai grijă, drumul poate să coboare.

poezie de Octavian Cocoş (5 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi

De-aş fi soare ţi-aş atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ţi-aş topi pe gene sau ţi-aş împleti-o-n pleată,
De-aş fi luna de pe cer, te-aş pupa noaptea cu raza
Şi-n deşertu-ntins şi aspru ţi-aş fi-n însetare oaza
De verdeaţă, de răcoare, de popas şi alinare
Şi ţi-aş săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aş fi cer ţi-aş plânge-n pleoape ploile de neputinţă
Şi ţi-aş inunda cu lacrimi fiecare por din fiinţă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună şi nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viaţă trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, şi lut, şi tină
Sunt mirarea mea că eşti, zborul meu către lumină.
De-aş fi stea pe bolta lumii te-aş chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeţi în reverie.
Şi de-aş fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aş una din culori să ţi-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care ştiu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine şi... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciţi cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Ştie Dumnezeu, înaltul...

poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut un an

O, mamă, prea grăbită ai plecat,
Măcar o oră să fi aşteptat,
S-ajung la tine, mâna să ţi-o ţin,
Să-ţi spun adio, să-mi zâmbeşti puţin.
Dar poate-o oră ar fi fost prea mult
Când sufletul simţea acel tumult
De-a se înălţa spre cerul infinit...
Şi-mi pare rău că nu te-am mai găsit.

Mi-e dor de tine, a trecut un an,
Speram să vii înapoi, dar e în van,
N-o să te întorci şi poate că-i firesc,
Dar vreau să ştii că încă te iubesc,
Şi că din chipul tău blând şi senin,
Eu mi-am făcut icoană să mă închin.

poezie de Octavian Cocoş (3 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-n astă lume

Dacă-n astă lume, plină de femei,
Nu ar fi bărbatul... ca o alinare,
Candela sfinţită arde-va-n ulei
Patima uitată... dincolo de zare.

Împlinirea clipei... harul nenuntit
Orizontul care... fulgerul despică,
Aripa întinsă-n zbor rostogolit,
Scânteiază-n vise care nu abdică.

Fară el... amorul e-o poveste tristă,
Undeva pierdută într-un adăpost,
Cântecul durerii, încă, mai persistă,
Ciocârlia plânge, negăsindu-şi rost.

Târgul de fecioare redeschis-a raiul,
Când amurgul fuge înspre depărtări,
Ultima lui şansă... a rămas tramvaiul
Şi-o bibliotecă... plină de-ntrebări.

Dacă-n lumea asta tristă şi-ncurcată,
Nu ar fi barbatul... ca un avanpost,
Poate fericirea.... ar fi doar trucată,
Dăruind iubirea, numai contracost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Poate nu eşti un falnic împărat
Poate nu eşti un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.

Poate nu eşti o mare cântăreaţă
Poate nu eşti model şi nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineaţă
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.

Poate nu sunteţi buni şi plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveţi tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.

poezie de Octavian Cocoş (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aştept doar să-ţi văd chipul
În zile mari şi-n nopţi târzii,
Dar am înţeles cu timpul
Că te-ai dus şi nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Ştiu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creştet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoţeşti când îmi e greu,
Îmi împleteşti în drum mistere
Ce nu le înţeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Şi-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uşi neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îţi mulţumesc că eşti cu mine
Şi mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii şi azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinţi ca un părinte
Şi să mă cerăi de-i necesar...

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă azi mai eşti în viaţă

Dacă azi mai eşti în viaţă
Încă nu eşti chiar pierdut
Căci ţi sa mai dat o şansa
Să răscumperi ce-ai pirdut.

Iar acesta este timpul
Cel ce a trecut mereu
Dar tu n-ai luat aminte
Şi-ai făcut numai ce-i rău.

Ţi-ai ales cărări straine
Departe de Dumnezeu
N-ai vrut ca să iei aminte
La jertfa Fiului Său.

Inima ţi-a fost departe
Să faci bani, să faci avere
Nu uita căci tot ce-ai face
În lumea aceasta piere.

Catva timp poate ţi-e bine
Dar cu timpul vei vedea
Căci un gol îţi va rămâne
Şi pace nu vei avea.

Se va apropia şi ziua
Când linie vei trăgea
Se va cântarii atuncea
Tu cu ce vei rămânea?

Astăzi vezi, încă se poate
Răscumpără tot ce poţi
Adunaţi in Cer comoara
Nu te trudi pentru hoţi.

Căci acol-unde-ai comoare
Va fii şi inima ta
De-o îndrepţi spre veşnicie
Viaţa ta se va schimba.

Dumnezeu încă te aşteaptă
Nu mai sta nepăsător
Alearga cât se mai poate
a bunul nostru "Păstor".
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzuratul (Sonet Tarot)

Să nu te zbaţi, te-a priponit destinul
C-ai refuzat să mergi pe calea dreaptă,
Aşa că stai cuminte, rabdă chinul
Nu te-agita degeaba, mai aşteaptă.
Fiindcă acum nimic nu e posibil,
Iar lecţia cu trudă se învaţă,
Şi chiar dacă îţi pare incredibil
Acest răgaz îţi va sluji în viaţă.
Iar criza-n care te găseşti de-o vreme
Te va lăsa din gheare, ţine minte,
Şi mai târziu sau poate mai devreme
Pe drumul tău vei merge înainte.

Căci chiar şi apa care stă în iazuri,
Vremelnic e ţinută de zăgazuri.

sonet de Octavian Cocoş (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!