Dac-aş fi

De-aş fi soare ţi-aş atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ţi-aş topi pe gene sau ţi-aş împleti-o-n pleată,
De-aş fi luna de pe cer, te-aş pupa noaptea cu raza
Şi-n deşertu-ntins şi aspru ţi-aş fi-n însetare oaza
De verdeaţă, de răcoare, de popas şi alinare
Şi ţi-aş săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aş fi cer ţi-aş plânge-n pleoape ploile de neputinţă
Şi ţi-aş inunda cu lacrimi fiecare por din fiinţă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună şi nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viaţă trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, şi lut, şi tină
Sunt mirarea mea că eşti, zborul meu către lumină.
De-aş fi stea pe bolta lumii te-aş chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeţi în reverie.
Şi de-aş fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aş una din culori să ţi-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care ştiu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine şi... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciţi cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Ştie Dumnezeu, înaltul...

poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-aş spune că te...
Dar sunt prea emotiv.

Ţi-aş spune că te...
În orice décor întâlnesc.

Ţi-aş spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.

Ţi-aş spune că te....
În această viaţă.

Ţi-aş spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.

Ţi-aş spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.

Ţi-aş spune că te...
Dar mi-e teamă că şi tu...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...

poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

De-aş fi iarnă, ce-aş mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt şi ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De-aş fi mare,-n braţe-albastre, te-aş purta spre mine-n larg,
Dar, în braţe, port doar vise, umbre ce de ţărm se sparg.

Şi de-aş fi suspin de vară-n asfinţit de flori de maci,
Ţi-aş fi lacrima-povară, dar nu sunt şi-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieţii mele, te adulmec şi te chem
Să îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.

De-aş fi toamnă-n strai de frunze ruginii şi de gutui,
Ne-am sorbi la prânz şi cină şi-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpşunică-n bob răscopt,
Tu, şampanie aleasă, aşteptând să te adopt.

De-aş fi primăvara verde, şi tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolţeşte pe-al iubirii tainic grind,
Aş mai cere înc-o viaţă, să am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate şi-n nimic nu mă găsesc.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om simplu

Dac-aş fi un pictor
Ştiu că zi de zi
Te-aş picta pe tine
Doar în culori vii.

Dac-aş fi un sculptor
Cu mâna sprinţară
Ţi-aş face statuie
Dintr-o piatră rară.

Dac-aş fi un meşter
Aplecat pe roată
Ţi-aş frământa trupul
Ziulica toată.

Dac-aş fi un înger
Coborât din slavă
Ţi-aş da nemurirea
Fără de zăbavă.

Dar sunt un om simplu,
Nu mă amăgesc,
Tot ce pot să fac
E să te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (13 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi...

Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aş rosti,
Şi mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aş dori.

Aş preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ţi-aş împodobi în versuri
Irişii, doar cu magnolii.

Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aş lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,

Te-aş uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Şi aş strecura-n petale
Doar parfum de fericire.

Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ţi-aş crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,

Te-aş urma prin căi lactee,
Spaţiu ţi-aş crea din unde,
Ţi-aş aduce numai soare
Printre genele plăpânde.

Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ţi-aş aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.

Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aş crea din spaţiu, timpul
Viitorului promis,

Aş preface-acea secundă
În eterne, calde şoapte,
Mângâiere ce-ţi alintă
Roua strânsă printre pleoape.

De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor şi neputinţă,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorinţă

Ţi-aş găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aş lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru soţia mea

Eu sunt şoptire...
Sunt doar şoptire...
Şoptire în râul lacrimile tale,
Mă iartă... vreau să-ţi fi doar iubire!

Tu eşti şoptire
Caldă dulce de iubire...
Eu sunt viaţa ta, tu eşti viaţa mea
Copiii strălucesc în miezuri de iubire!

Ţi-aş săruta inima
şi lacrimile ce plâng prin ceruri...
dar Viaţa e plină de adânc,
De falsuri, de misteruri!

Ţi-aş săruta ochii căprui
şi poezii nescrise încă...
Tăcerea mea adâncă
Ţi se închină: Eşti o SFÂNTĂ!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

dacă aş fi un om curajos
ţi-aş mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aş fi un dandy
ţi-aş trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aş fi respectabil
ţi-aş spune că e prea devreme
dacă n-aş avea inimă
ţi-aş da de înţeles că e prea târziu
dar sunt un poet uşor nevrotic
şi de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarţa unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu ştii
că există

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă şi... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viaţă! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheţ şi nu voi putea să iubesc!
Aş vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, şi totuşi...!
Ţi-aş da drumul să zbori, ţi-aş lega aripile să ramâi lângă mine, te-aş lăsa să mori!
Ţi-aş fura penele şi toate zilele, aş face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu ştiu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită şi mi-e teamă că am să te zdrobesc şi pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să rataceşti în iubirea ce mi-o porţi, ce ţi-o... port!
Îţi voi închide toate porţile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îţi voi lăsa totuşi ceva! Tăcerea mea şi cuvintele tale, petalele din acel trandafir şi toţi spinii, şi peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toţi... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simţi şi atunci când nu mai simţi... nimic!
Să-ţi fiu ce nimeni nu-ţi poate fi, să-ţi fiu moarte şi zbatere între clipe, şi dincolo!
Înţelegi? Dincolo de viaţă, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi şi să nu am putere să vin, să-ţi fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
O ramură din inima mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc mocnit

De-aş împleti vorbele tale,
Mi-aş face scut şi adăpost şi leac;
Din gânduri mi-aş ţese perdele,
Privirea-ţi să nu mă orbească.
Zâmbetul tău e scopul meu,
Comoara mea-i iubirea ta.
Din palme, tu mi-ai face leagăn,
Eu ţi-aş cânta şoptit, s-adormi
Şi-n visul tău m-aş face zână,
Să-ţi fiu mereu cea mai frumoasă!
Cum te ştiu eu... te ştiu doar eu,
Doar tu mi-eşti dor nepământesc,
Până la cer şi-adânc sub mări
Mă contopesc, sub vraja ta,
Chiar cu iubirea însăşi!
În preajma ta, eu nu sunt eu,
Sunt altceva... sunt umbra ta!
Tu să nu mă lipseşti de tine –
N-aş avea adăpost, nici leac, nici scut!
...............................................................
Iubirea mea nu-i foc mocnit:
Tu-mi eşti... de neînlocuit!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

De-aş fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aş înnopta
Iar dimineaţa să mă scurg
Scăldată de privirea ta

De-aş fi un zîmbet răsărit
În colţul gurii tale dulci
Te-aş săruta la infinit
Pân' ţi-aş lăsa urme adânci

Un rid pe fruntea ta de-aş fi
M-aş preschimba în bucurie
O viaţă-ntreagă m-aş jertfi
Pe-al tău altar de furie

O şoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ţi uneori domoală
M-aş revărsa aşa cum ştiu
Încetişor la tine-n poală

De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aş zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte

Şi pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viaţa ta un ESTE
Şi nu un FAPT DIVERS...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie existenţială

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers nostalgic

De-ai fi un fir de păpădie
Sau poate-o pasăre pe ram
Ţi-aş scrie versuri numai ţie,
Mereu aproape să te am...

Dar sunt şi eu un suflet care
Tânjeşte după glas duios
Când luna merge la culcare
Şi crinii lasă ochi în jos...

Dacă-aş putea ţi-aş prinde zborul,
În cuib de vise l-aş opri.....
Să-mi fie mie doar izvorul
Ce-alungă-n zori melancolii.

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea... mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
Ramuri din inima... mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor şi patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră Rusia

aveai dreptate: cei care pretind că sunt singuri
sunt visătorii;
cei normali nu se încurcă în filosofii.

Ei zic imediat: uite, dacă aş fi cu tine pe o
insulă pustie, la un moment dat, ţi-aş ceda:
ţi-aş da de mâncare şi ţi-aş spăla hainele,
ţi-aş şterge picioarele cu părul meu lung.
(şi apoi ţi-aş usca portofelul).

Noi, soră, de ce nu suntem aşa?
Şi dimpotrivă, un apendice al societăţii;
o limbă moartă, de scris poezii.
Am iubit cu ea, foarte frumos, n-am ce zice
dar, în afar' de copii, rău am zbârcit-o!
Noi, dezlegaţi din peşteră tineri, dar niciodată ajunşi la lumină,
în comunitatea celor aleşi,

mereu pe drum, ca o profeţie de neînţeles
în care Dumnezeu şi Satan îşi trimit inimioare pe chat
şi îşi dau block totodată.

Soră Rusia, n-am cu cine muri
şi tu ai de muncă enorm la serviciu.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrolog

Ţi-aş mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ţi-aş mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuş ţi-aş face-n scorbură de fag.

Ţi-aş mai cânta ca un ieşit din minţi
Cu un sărut pecetluindu-ţi tâmpla,
Şi-aş învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinţi.

Te-aş nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din şoapte ţi-aş zidi pe ape castru
Dorinţele punându-le zălog

Şi-n timp ce-ţi fluturi zâmbetul ca steag
Te-aş răstigni plângând pe-al nopţii prag.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi un vânt!

De-aş fi un vânt ţi-aş săruta
În treacăt buzele-ţi cărnoase
Un vânt de-aş fi aş adia
Printre cosiţele-ţi frumoase,

Încet pe sâni aş poposi
Şi-acolo aş sufla mai tare,
Mai jos pe coapse m-aş trudi
Să fiu furtuna cea mai mare,

Iar când în neant voi fi ajuns
La maxim cu iubirea,
Un uragan din vânt desprins
S-ating nemărginirea...

De mine atunci nu voi mai şti,
În vis voi fi cu gândul...
Şi-ncet prin vis iţi voi şopti
Te-am sărutat ca vântul!

poezie de Gabi Costin (10 octombrie 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş mai fi tânăr o dată...

De-aş mai fi tânăr o dată,
Că şi vântul aş zbura.
Către tine draga fată,
De iubit nu m-aş lăsa.

Aş întoarce roata morii
Anii toţi... i-aş măcina.
Şi când se întorc cocorii,
Te-aş aduce-n casa mea.

Aş fură sarutu- ţi dulce...
Pe ascuns, că nu-i deajuns.
Anii îi pierd la răscruce,
Unde oare mi s-au dus?

Aş da norii la o parte,
Să văd ce e sus pe cer,
Anii mei îi vreau... şi dreptate,
Înainte ca să pier.

De-aş mai fi tânăr o dată...
Doar pe tine te-aş iubi.
Inima ţi-aş da-o toată,
Fie noapte fie zi.

Ştiu că asta nu se poate,
Că anii nu se întorc.
Dar as vrea ca doamna moarte,
Pe un deget să o joc.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!