Spânzuratul (Sonet Tarot)

Să nu te zbaţi, te-a priponit destinul
C-ai refuzat să mergi pe calea dreaptă,
Aşa că stai cuminte, rabdă chinul
Nu te-agita degeaba, mai aşteaptă.
Fiindcă acum nimic nu e posibil,
Iar lecţia cu trudă se învaţă,
Şi chiar dacă îţi pare incredibil
Acest răgaz îţi va sluji în viaţă.
Iar criza-n care te găseşti de-o vreme
Te va lăsa din gheare, ţine minte,
Şi mai târziu sau poate mai devreme
Pe drumul tău vei merge înainte.

Căci chiar şi apa care stă în iazuri,
Vremelnic e ţinută de zăgazuri.

sonet de Octavian Cocoş (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei lăsa în urma ta

Uitându-mă la viaţă cu optimism,
nu e întotdeauna uşor,
doar soarele care răsare în fiecare zi
ne învaţă că totul este posibil...
Va veni acel moment în care fiecare durere,
fiecare dezamăgire, tot ce te-a rănit
se va transforma în indiferenţă.
Da, aşa n-o să mai pierzi nimic...
Vei lăsa în urmă acei oameni,
care nu au putut câştiga un loc sigur
în această lungă călătorie numită viaţă.
Vei lăsa în urma ta fiecare cuvânt stupid,
fiecare judecată uşoară, fiecare supărare
şi chiar orice ranchiună pentru că vei înţelege
că toate astea sunt de-a lungul drumului tău,
iar pentru a merge înainte,
trebuie să cari doar ceea ce merită.

poezie de Eugenia Calancea (23 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existenţa,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esenţa.
Şi poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ţine-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneţ din fire
Şi fiind mic, aş vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alţii, chiar nu mă priveşte,
Ci ştiu că am avut vicii o mie
Şi-acum în mine floarea înfloreşte.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
Şi nu poţi să te-abaţi deloc din drumul tău,
Căci soarta nemiloasă în gheara ei te ţine,
Ai fost cu noi mereu, la bine şi la rău.

Dar anii au trecut şi toată strălucirea
Din vremuri de demult treptat s-a risipit
Însă şi azi te zbaţi să-ţi împlineşti menirea,
Chiar dacă ştii şi tu că eşti cam ruginit.

Nu peste multă vreme, pe şinele perechi
În ultima ta cursă smerit tu o să pleci,
Un biet tramvai bătrân, cu iz de fiare vechi,
Ce ne va spune-adio şi va pieri pe veci.

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
E şi firesc cumva că te-ai înspăimântat
Şi lucru-acesta îl vede prea bine orişicine
Că vrând să fugi de soartă, acum ai deraiat.

poezie de Octavian Cocoş (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea şi caracterul fiecărui om sunt şlefuite de-a lungul timpului, după ce trecem prin greutăţi, îndoieli, obstacole şi le depăşim. Omul învaţă atât din greşelile sale cât şi din succesele pe care le înregistrează. De cele mai multe ori evoluţia şi progresul se bazează pe eşecuri. Atunci când înveţi să priveşti greşelile şi eşecurile ca pe oportunităţi de a creşte şi a evolua, ai atins un grad mare ridicat de înţelepciune. Acţionează cu curaj, mergi hotărât pe calea visurilor tale şi vei vedea că găseşti la fiecare pas resurse care să te ajute să mergi mai departe. Nu permite ca frica de necunoscut sau de schimbare să te menţină într-o situaţie pe care nu ţi-o doreşti. Cei care au succes în viaţă sunt întotdeauna acei oameni care au îndrăznit, care şi-au învins fricile şi au acţionat. Ai reuşit? Mergi mai departe! Ai eşuat? Învaţă lecţia şi continuă-ţi drumul!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între a sta pe loc şi a merge încet, alege întotdeauna să mergi încet, chiar dacă vei ajunge mai târziu la destinaţie, iar drumul ţi se va părea mai greu şi întortocheat, cel puţin nu vei stagna. Într-un final, vei ajunge şi te vei bucura de faptul că ai ales să depui mai mult efort atunci când ar fi fost mai simplu să stai pe loc şi să nu faci nimic.

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Puneţi glumele deoparte,
Îngropaţi misoginismul,
Căci femeia e o carte
Unde ţipă eroismul.

Strângeţi răul în batistă,
Nu mai daţi mereu din coate,
Căci femeia e-o artistă
Şi gândiţi-vă că poate

La a lumilor povară
Să se-nhame iute, strâns,
Iar pe margine de seară
Să n-auzi suspin sau plâns.

Gânduri rătăciţi prin minte
Nu luaţi defel avântul
Trântei cu altare sfinte,
Căci femeia e cuvântul.

Partea drepţilor o ţine,
Cu o candelă albastră
În veşmânt de tainic bine,
E o pasăre măiastră,

Care cântă-n zboru-i clar,
Înviind la ceas târziu
Tot ce pare în zadar
Şi renaşte din pustiu.

Puneţi sabia în teacă,
Nu-i lungiţi degeaba chinul,
Răutăţile o seacă,
Da-şi va împlini destinul!

Căci femeia-i o grădină,
Cu parfumul tinereţii,
E izvorul de lumină
Cum e scris în cartea vieţii.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi drumul

Dacă sunt jos şi treci pe-aici
Nu încerca să mă ridici,
Căci vreau să ştiu de ce-am căzut,
Unde-am greşit, ce n-am făcut...

Iar dacă-ţi pare că sunt trist,
Că lupt din greu ca să rezist,
Nu-ţi fie milă, te implor,
Urmează-ţi drumul, n-o să mor.

Ca să învăţ e necesar
Să mă ridic şi să cad iar;
Şi tot aşa la infinit –
Îţi mulţumesc c-ai zăbovit.

poezie de Octavian Cocoş (6 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui producător de vinuri

Te-a lipit de pat edemul
Şi cunoşti de-o vreme chinul,
Fiindcă te-a ajuns blestemul
Celor ce-ţi băură vinul.

epigramă de Celarian Bucuroiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea absolută

Ce frumoasă e iubirea
Inima ea ţi-o încinge
Şi chiar dacă se va stinge
Îţi rămâne amintirea.

Ce frumoasă-i amintirea
Peste tot cu tine merge
Şi chiar dacă se va şterge
Îţi rămâne fericirea.

Fericirea este sfântă
Nu depinde de iubire
Sau de-o biată amintire,
Ci de tot ce te încântă.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Spade (Sonet Tarot)

Femeie perspicace şi deşteaptă,
Onestă, receptivă, vizionară,
Nu minte, nu înşală, este dreaptă,
Iar gândul până-n depărtări îi zboară.
Învaţă lucruri noi cu uşurinţă,
Căci are-o minte foarte ascuţită,
Şi dovedeşte multă elocinţă
Cu vorba ei prea bine cumpănită.
Dar uneori e dură, arogantă
Urzeşte planuri cu intenţii rele
Spune minciuni, e falsă, intrigantă
Şi poate să îţi facă zile grele,

Căci mintea-i ca o sabie uşoară
Te apără de rău sau te omoară.

poezie de Octavian Cocoş (9 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalţă-te, mamă!

Înalţă-te la cer, suflet curat,
Şi lasă-n urmă orice întristare,
Priveşte-ne voios, înflăcărat,
Nu vezi că şi eu râd, deşi mă doare?

Ridică-te ca un balon desprins
Din mâna mea de băieţel cuminte
Şi urcă în văzduhul necuprins
Privind numai în sus şi înainte.

Să nu te temi pe drumul ce-l străbaţi
Şi nu lăsa să te cuprindă jalea,
Iisus Hristos, pe cei eliberaţi,
Îi ia cu El şi le arată calea.

Şi nu fi tristă dacă ne-ai lăsat,
Ca să te duci acolo-n cer departe,
Căci sufletele noastre, neîncetat,
Se vor iubi şi dincolo de moarte.

Iar când o să ajungi în Paradis
S-aştepţi în tihnă, că se-nvârte roata,
Şi într-o bună zi, cum ţi-am promis,
Vom fi din nou toţi trei: eu, tu şi tata.

poezie de Octavian Cocoş (10 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)

Eşti îngâmfat şi de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alţii nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ţi pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îţi doreşti schimbarea,
Că-n vene-ţi curge sângele fierbinte,
Îţi place riscul, îţi asculţi chemarea,
Priveşti cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerţi şi spui cuvinte neplăcute
Şi astfel vrei s-arăţi că eşti puternic.

Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.

poezie de Octavian Cocoş (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ne merităm

Acum putem să ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărţit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire şi nici... viaţă!
Şi nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poţi să-mi aduci nicio acuză,
Acum nu mă mai poţi acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puţin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n şoapte, degeaba încercăm să ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar şi speranţa se lasă ucisă printre strofe şi cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele şi aşa stinghere,
Acum putem să rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-şi mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile să ne amintească de viaţa fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăţa ura ce ne-am împărţit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârşit, o merităm deplin!

Acum ne merităm...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă de esenţă

Libertatea-i de faţadă, când mintea nu poa' să vadă
Adevărul din mulţime ce se vrea ascuns de tine.
Ascunzându-se de-oricine, ce s-a-ndepărtat de sine
Şi trăind privind în spate, nu se uită mai departe.

E o modă care stoarce, chiar şi minţile dibace —
Şi de suflet şi de minte. Îi transformă în cuvinte
Care în timp nu persistă, fiindcă sensul nu există.
Există doar aparenţă şi-asta n-are aderenţă.

Totul pentru orice fiinţă, se opreşte la conştiinţă.
Ce dacă acum peisajul, se vrea-n rând cu ambalajul?
Mai târziu, inevitabil, conţinutu-i preferabil.
Nu poate nicicând da roade, sufletul care decade.

Degeaba se umflă-n pene, pentru el e prea devreme
Să-şi conştientizeze drumul, "arta" fiindu-i precum fumul
Tras în piept de neputinţă, risipit în neştiinţă.
Se-alege doar cu mândria că nu şi-a văzut prostia.

E uşor ca prin miraje, aparent s-ai avantaje
Pentru-o biată clipă şchioapă, chit că te îmbeţi cu apă.
Te-o slăvi o lume toată, însă timpul nu te iartă
De n-o faci tu înainte, revenind la cele sfinte.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest bătrân, Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filozofiei: rostul vieţii. Acest bătrân caraghios ne învaţă, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esenţialul în viaţă este să ai o convingere.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octaviana Paler
Adăugat de Mariana Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă drumul pare lung şi trecutul nu poate fi schimbat, visul meu rămâne un far care mă ghidează înainte.

Lucian Haşa (7 septembrie 2023)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata Norocului (Sonet Tarot)

Roata se-nvârte, timpul şi destinul
Te prind în hora lor ameţitoare
Urci, te făleşti, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Şi nimeni şi nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viaţă totul îţi va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poţi ţine.

Cicluri încep şi cicluri se termină
Când le înţelegi, trăieşti doar în lumină.

poezie de Octavian Cocoş (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Bâte (Sonet Tarot)

Ai stat la adăpost atâta vreme
Şi ocrotit ai fost precum o floare,
Dar lumea largă începe să te cheme
Şi pleci la drum cuprins de încântare.
Ce minunat îţi pare peisajul
Te simţi eliberat, plin de speranţă
Teamă nu ai, că mare ţi-e curajul,
Şi singur vrei să hotărăşti în viaţă.
Te-aşteaptă lucruri bune, dar şi rele,
Şi când nu ai prea multă iscusinţă
Dai de necazuri, intri în belele
Şi lecţia o înveţi cu suferinţă.

Trecutul a fost bun, dar vrei schimbare
Ai grijă, drumul poate să coboare.

poezie de Octavian Cocoş (5 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!