* * *

a mai răsărit o dimineaţă,
albul îţi macină venele,
cuvintele au sonorităţi bizare,
mai numeri un ceas, un timp,
o zare,
poemul te caută pretutindeni,
tu încă simţi lichidul amniotic
al plânsului mamei,
singura,
căreia îi pasă până
la capăt,
te vezi în obiectele din jur,
oglinda majoră a conştiinţei
te arată integru şi demn,
şi totuşi,
te temi de ipocrizia umană
şi eşti reticent, atât de reticent,
încât ai vrea să te ascunzi
în uterul pământului...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul e recent trecutul e reticent.

David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă orice încercare de a muri în picioare

se pedepseşte cu cel puţin încă o moarte
mă văd călare pe visul meu într-o groapă cilindrică
săpată invers de la 0 spre minus infinit
perpendiculară totuşi pe planul acesta ciudat numit realitate
deşi recunosc că mi-ar fi mai aproape focul
decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul
iar dacă din poziţia de fetus mă biciueşte lumina
la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuşi singura mângâiere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ţi mai numeri anii…

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân,
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţă ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat,
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp neştiut

Învăţam să trăiesc prin iubire,
mă-nălţam pe aripi de visare,
la capăt de vreme, într-un timp neştiut,
iubitul meu, de demult...
iar cuvintele creşteau poveşti,
prin trupurile noastre lumeşti
se cerneau,
modelând suav nemărginirea...
Respiram prin zâmbetul tău cald,
mirosind a primăvară
şi-nfloream în petale de rouă
în fiecare dimineaţă nouă...
Mă-nchideam în risipa de suflet stelar
ca-ntr-o floare albastră să răsar,
prin ninsori de argint, inima-mi
cu dragostea ta mi-am pecetluit...
Totul era sfânt, într-un timp neclintit,
îngerul meu, mult prea iubit!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultiv cu voluptate autoironia, dar sunt reticent la criticile altora. Nimeni nu mă poate ridiculiza mai dureros decât o fac eu.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uterul norilor se contractă. Pântecele cerului se întredeschide. Din el se scurge lichidul amniotic şi ne acoperă. Cu fiecare ploaie, se rupe din nou apa. Să o sărbătorim ca vestea unei naşteri. Avem libertatea de a alege ce a putut să se nască: o prietenie, o poveste de dragoste, o idee, poate o parte din noi înşine. Mulţi nu taie cordonul ombilical al acestor făgăduinţe în faşă. Ele nu vor ajunge niciodată la maturitate.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul meu

... eşti cel mai pur poem, încă nescris
abia-nceput
deşi am ajuns la capăt de abis
şi de trecut

eşti cel mai pur poem, încă nescris
doar suferit
deşi iubirea nu-i un manuscris -
eu am iubit

eşti cel mai pur poem, încă nescris
poemul meu
deşi mai stărui prin crâmpeiele de vis
te uit mereu...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipire de cer

Se cerne lumina ca un lan foşnitor
pe trupul înfiorat de rotitoare focuri,
iar cenuşa găndurilor
cade pe umbra trupului meu,
ca o risipire de cer
în oglinda cu reflexe sângerii.
Rotundul privirilor
te cuprinde ca pe-o caldă dimineaţă,
din care se trezesc căprioare albe,
rătăcite în mitologia acestui ceas.
Eşti atât de aproape,
încât aud tainele cum se rotesc
în respiraţia clipelor.

poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am pierdut încă atât de adânc în lexicografie încât să uit că toate cuvintele sunt fiicele pământului, iar lucrurile ale cerului.

citat din Samuel Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vid

Vidul din noi
Măreşte laturile Universului
Cu încă un timp.
Lacrima e mitul ce se rostogoleşte
La picioarele noastre.
Milimetri de sentimente împărţite la doi...
Fluidul fiinţei s-a risipit în eter.
Îşi caută formă,
Venele alte drepturi îşi cer.
Unde eşti? Unde sunt?!
Un vid în care aripile mele bat ca un clopot –
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun şi compun baricade de clipe,
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiş de bazalt,
Taie în trupul uitării,
Taie vidul din mine.
Mă recompun repetat...
Decizia îmi aparţine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între uterul mamei şi cel al pământului se întinde cea mai scurtă şi mai sublimă "eternitate" palpabilă: viaţa noastră.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu

E-ndoliată biata ţară,
Au schingiuit un om nevinovat,
Plâng mamele cu prunci în poală,
Că-ntreg sistemul ne-a îngenuncheat.

E-ncarcerat târziu un pedofil,
Demiterile-s astăzi de prisos,
Ne lamentăm generic şi subtil,
Când legile nu-s de real folos.

N-aveau mandat pentru salvare,
Nătângii şi nedemnii poliţişti,
Iar noi i-aprindem o lumânare,
Atât de laşi şi atât de trişti.

Suntem, din nou, popor delăsător
Şi nu ne pasă de aproape,
E atâta sânge sfidător,
Prin venele deshidratate.

Ne merităm cumplita soartă,
Căci ţara ni se vinde-n rate,
De n-om ieşi, pe brânci, în stradă,
Ne-or trebui la toţi mandate.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de ipocrit încât, atunci când ipocrizia ta te va distruge, deşi vei fi în iad, tu vei declara că eşti în rai.

citat clasic din Pier Paolo Pasolini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă dimineaţă

parşiva lentoare a norilor în dimineţi
în care sentinţa arată
că nu mai poţi face decât călătorii în sufragerie
arcurile unei trambuline abandonate
pompează încă sângele în artere
câteva reclame în mail o fostă cunoştinţă te sună
îi simţi deodată parfumul dulceag te scârbeşti
în prima zi de pensie să simţi oră după oră
o povară invizibilă
elefanţii şi-au pierdut colţii
încă tropăie pe drumul din sălbăticie
dervişii din capul tău nu au curaj să deschidă
lacătul e spart dar a dispărut siguranţa
că pot alege să nu se mai mişte sau să alerge
ce bună ar fi o inimă de cârpă şi nişte braţe îndemânatice
un ceai care se răceşte în cană
ţi-ai luat toate obiectele de la birou
mici cadouri de despărţire de la colegii puţin mai tineri
au promis că îţi trimit dvd-ul cu lecţii de grădinărit
ai de întreţinut relaţia cu pământul
şi câteva dorinţe atât de simple
încât le poţi admira de la fereastră
nişte baloane care se înalţă şi dispar
apa din sufletul tău
o picatură care tremură să devină hrană
pentru florile care cresc în toate culorile

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n poeme...

Ţipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuşi Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.

Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nţelenită,
Şi se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.

Din potopul fulgilor-ameţiţi de stele
Se declamă iarăşi un desiş de iele.
Tremur de lumina-ţi ce-o alungi abstract
Şi-ţi descânt absenţa-n plânsul nesecat.

Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieţii mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.

Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Şi-ţi voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.

Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Şi vei şti că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi şi noi poeme.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uterul este în stejar

- Pentru poeţi -

Sunt instrumentul tău de zbor
spre faţa pământului
unde păstrez un sărut
şi germinează arterele care
se extind până la gâtul tău.

Ce vrei mai mult?
Ţi-am dat sperma vederii mele
şi cordonul ombilical al cuvântului
ca să-ţi lumineze focul
cu graţia unui evantai
sonatele tale de leagăn
în timp ce te-am citit fără ochi.

Uterul este în stejarul
care-şi expulzează fiii în aer
cu răsuciri de cântece şi gene.
Livrare la termen.

poezie de Jimmy J. Gomez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când eşti îngrămădit într-un colţ şi totul pare a fi împotriva ta, până într-atât încât simţi că nu mai poţi suporta asta nici măcar încă un minut, nu te da bătut niciodată, căci orice lucru are un loc şi un timp al refluxului.

citat clasic din Harriet Beecher Stowe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem (vezi şi poezie)

Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul şi sângele nostru: poemul.

definiţie clasică de Ilarie Voronca (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este asemenea Mamei Pământ. Mama Pământ are o putere atât de mare, încât ea poate absorbi importante tensiuni, oferind în acelaşi timp fructe şi flori lumii întregi. În acelaşi mod, noi femeile ne asemănăm Prithvi Tattwa (principiului Mamei Pământ, n. tr.). Avem atât de multă putere, încât putem absorbi multe lucruri şi, în acelaşi timp, să iradiem dragoste. Dumnezeu ne-a dat această putere.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!