Tăcere-n poeme...

Ţipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuşi Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.

Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nţelenită,
Şi se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.

Din potopul fulgilor-ameţiţi de stele
Se declamă iarăşi un desiş de iele.
Tremur de lumina-ţi ce-o alungi abstract
Şi-ţi descânt absenţa-n plânsul nesecat.

Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieţii mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.

Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Şi-ţi voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.

Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Şi vei şti că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi şi noi poeme.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept...

Aştept să cadă firul ierbii
Sub stratul crâncen de omăt
Şi-n sufletu-mi să pască cerbii
Durerii-n care mă desfăt.

Nu storc nimic dintr-o privire,
Ce nu mai poate lumina,
Acum, eu mă despoi de tine
Pentru prăpădul ce-o urma.

De la un timp, e doar tăcere
În asprul sorţii legământ
Şi-ţi voi sorbi absurda vrere
Şi dincolo de-al meu mormânt.

Să ştii, atunci când fi-voi astru
Pe bolta care ne-a vegheat,
Că-n visul nostru strigă-un maslu
Dintr-un altar atrofiat.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mai rămân să rătăcesc prin vise

La ceasul când începe să mă cheme
Visarea şi încerc să o desferic,
Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric
Şi-ţi scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme!

Eu mai rămân să văd cum arde focul
În răsăritul roşu ca un brâu,
Să văd sclipirea pietrelor în râu
Când mânjii dimineţii-şi încep jocul.

Prin pântecul pădurii de culoare
Cu fluturii speranţei să roiesc,
În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc
Şi să-mpletesc lumini crepusculare.

Să zăbovesc la margine de lume
Aşa cum am făcut de-atâtea ori,
În cufere de dor să strâng comori
Şi fiecăreia să-i dau un nume.

Tu să m-aştepţi chiar dacă-i prea târziu
Şi ţine-mi calde braţele-ţi deschise.
Am să mă-ntorc cu-n teanc de manuscrise
Pentru poemele ce-am să le scriu.

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ninge pe gânduri...

Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Şi ninge pe soare, şi ninge întruna,
Iar albul îngheaţă-n puţine cuvinte.

Mulţimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munţi, dau bineţe
Pe buze-ntrebări, nu ştiam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopţii pe căi îndrăzneţe.

Zăpezi liniştite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaştri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Şi toate se-ngână cu-n punct de vedere.

Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-şi noi oaze,
Popasuri în staţii şi treceri prin halte...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Plâng albi cocori în depărtări,
Răniţi de cruda primăvară,
Iar eu implor spre alte zări,
Iubirea noastră să tresară.

În mugurii-ntârziaţi
Se istoveşte-o nouă vină
Şi îngerii-s îngenuncheaţi
De-atâta zarvă şi rutină.

Prin viorelele de visuri
Tresaltă paşii tăi firavi
Şi-ţi simt fiinţa prin desişuri,
Balsam al ochilor jilavi...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Boteşti...

Prin Boteşti râde râul Moldova
Şi-i tăcere astrală la voi,
Îmi declin în durere iar slova
Şi-aş mai vrea să colind prin zăvoi.

Să mai dregem cărarea mirată
Cu ai noştri prea scunzi paşi apăsaţi,
Să ne-ntoarcem rumeni acasă
Din pădurea înaltă de brazi.

Să-mi mai spui o veche poveste
Cu eroi preacucernici şi zâne,
Bunica în prag să ne-aştepte,
Cu bucata fierbinte de pâine.

Să se simtă iarăşi cum toamna
Readună chemări în ierbar,
Să gustăm harul vieţii din cana,
Preasfinţită cu prinos de nectar.

În căsuţa cu trudă zidită
Să ne spunem cuvinte curate,
Să mai fiu pentru voi fericită
Şi să ardă lumina de fapte.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Ce-aş vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet şi soare blând în măr,
Cu plenitudini, ţeluri şi miez de adevăr...!

Ce-aş vrea?
Aş vrea să vină iarăşi septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă şi geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi şi înţelepte brume...
Aş vrea o toamnă lungă şi dincolo de lume...!

Aş vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane şi-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet şi ţelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteţi brume, cu spasm autumnal?!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre zădărnicie

Iubite, se scutură salcâmii în ploaie de miresme.
Ireversibila clipă mă taie pe creştet c-o întrebare adâncă-
Dacă povestea luminii de noi ne-a sculptat zădărnicia curgerii definite,
atunci cum am mai putea reclădi zborul unei iubiri adevărate?
Vezi, dintre toate câte sunt pe pământ, cel mai aprig
e dorul de minunile trecute prin sângele nostru bătrân...
(Mai ştii când ţi-am spus că Cioran afirma că-n viaţă nu poţi înainta
decât regresând în amintire?)
Aşa a fost, iubite şi cu visul nostru ucis în muntele singurătăţii ce
mi-am ales.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere şi zâmbi-voi plângând
Şi urla-voi la stele şi sufla-mă-vor ape
Şi spăla-mă-vor vânturi de iluzii deşarte
Şi voi arde în gheţuri îngheţând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Şi voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrâneţea-mi, tinereţea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul şi văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristeţea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine şi cu mine doar versul
Şi cu mine luceferi şi galactici astrale
Ce le-arunc cu tandreţe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar şoptind
Voi cădea în zburare şi voi plânge zâmbind
Şi sufla-mă-vor vânturi şi-neca-mă-vor ape
În spumoase adâncuri de iluzii deşarte
Între mine şi tine - doar speranţe şi vise
Între tine şi mine - doar zăvoare închise
Între mine şi tine - doar troiene de vreme
Adorare în taină şi nescrise poeme
Între mine şi tine - obiceiuri şi datini
Între mine şi tine - generaţii de patimi
Între mine şi tine - doar chemările mele
Ş-ale tale surâse - arogante şi grele
Voi pleca de la tine suferind în tăcere
Resemnându-mă iarăşi cu destinele mele
Împletite din clipe ce vor toarce decenii
Rămânea-vei icoană dispărutului geniu...
Rămânea-vei, iubito, pur şi simplu femeie
Doar cu ochiul furând nebuloase lactee
Şi doar glasul vibrându-ţi recitând din poeme
Pentru tine culese prin livezile vremii
Şi în nopţi fără lună căuta-vei privirea-mi
Prin adânc de galactici să-ţi alini nostalgia
Încercând a-nţelege că o simplă femeie
Cum din stea printre stele ai rămas doar scânteie...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este dorul?

Ce este dorul?

Dorul, este un fior
Şi mă cuprinde-n amor
Această dulce emoţie
Născută prin incantaţie

Un cântec străvechi
Tulburător pentru urechi,
Un portativ scris complet
Mângâietor pentru suflet

Ce este dorul?

Dorul este o prăpastie
Ce îţi adânceşte chinul
Şi deşi cu trup de bestie
E îndulcitor veninul

Dorul vrea să se adape
Însetat stând în amonte
Şi se târăşte ca un şarpe
Prin gânduri împădurite

Ce este dorul?

Dorul este o fotografie
Accesată cu un click în minte
Cea mai avansată tehnologie
Care nu se vede, dar se simte

Şi de fapt e doar un gând
Ce a prins contur şi formă,
Diamant preţios, plăpând
Dragoste cu aromă.

poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (11 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge peste mine, ninge ca-n poveşti,
Mă topesc în faldul umbrelor lumeşti.
Şi mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.

Nu mai ştiu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge şi te-aştept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.

Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Şi-ţi adorm privirea-n triste amănunte.

Te iubesc de-o eră şi încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăşi de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de ieri şi de azi

Am îngenunchiat de mii de ori în faţa omenirii ca la o confesiune
şi Dumnezeu m-a mângâiat şi m-a învăţat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriaşă
şi se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creşteau aripi de şoim, aripi imense
şi zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
şi nopţile erau diamante negre risipite prin deşerturi
cu ele am scris poeme în piatră şi-n nisip
cu ele am învăţat sa decupez culorile
şi să le transform în caleidoscopuri de stele

acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp creşte în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu ştie cât mă doare
cât aş vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină

pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi năşteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era aşternut
şi plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârşită declaraţie de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
şi poveşti de amor fără pereche

de ceva timp sufletul meu hălăduieşte prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei

dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveştile se vor scrie din nou cu sânge şi lumină
direct pe sufletul şi pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineţi fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii

poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale în Calea de Vis

Şi se făcea că mergi, luând cu tine
bucăţi întregi din galaxia mea
rămasă-n întuneric şi ruine,
cu stele stinse-ntr-o tăcere grea.

Iar paşii tăi, în mersul prin lumină,
treceau cu grija anilor pustii
pe-o cale nouă, rece, anodină,
pe care să te-ntorci n-ai să mai ştii.

Se mai rotea-n căuşul palmei tale
un soare trist, cuprins de asfinţit,
ce-şi transforma lumina în petale
şi gânduri copleşite de sfârşit.

Iar tu mergeai, treceai prin visul meu
păşind uşor pe versuri de poeme
şi nu ştiai că-i drumul către-un cheu
la care-am să te-aştept oricâtă vreme.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul...

Motto:,, El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade

În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...

Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...

Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună

Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului
Dintre deal şi vale...

Și pornesc spre veșnicie
Și ma duc să vin
În aceiași Românie
Moldovean român...

În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Înjuriănd de mama focului
Și zâmbind senin...

poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

Apusul te strigă pe nume
Şi mă frâng într-un dor absolut,
Nu mai am cerneală pe umeri
Să încropesc un alt început.

Şi mi-e sete şi foame, deodată
De-un mănunchi de cuvinte eterne
Şi te-aş strânge iarăşi sub pleoapă,
Când zăpada iubirii s-ar cerne.

Şi te vreau, cumplită pedeapsă,
Să mă spinteci cu dalbe săruturi,
Să-mi presari poezie pe coapsă
Şi iubire polară să-mi fluturi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la tine

Şi dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aştept prin curtea de la ţară
Cum mai aştept şi berze şi cocori.

De-mi eşti o prizonieră de război
Şi multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aştept pe valea de la noi
Să ne mai scoţi din fadul adăpost.

Şi dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi şi miei pe luncă pe răzor
Mai am speranţă şi răbdare
Şi-ţi scriu poeme noi de dor.

Şi dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aştept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...

Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aştept să-mi fii mireasă
Din zori şi până-n asfinţit.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de vară

Se strâng rotocoale de nori peste cer
Şi tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de şoapte...

Şi plouă... Şi plouă... Se strâng la picioare
-În şuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simţim fierbinţeala în clopot de sânge
Şi plouă întruna... Şi plouă... Ajunge!...

Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci şi case, speranţa, norocul...

Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerşind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârşeşte furtuna...

Sub cerul speranţei, altar vieţii suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veşnic credinţa ne e scut şi faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc şi prin apă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ceruri când urci

Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheaţă privirea şi sângele sudic, şi gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec şi-ţi sărut paşii sfinţi de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în braţele Névei.

Spre ţărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi ‘ţí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâşie-ntúnecul nopţii.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pentru eternitate

O clipă să mai stai aş vrea
Din Cerul preaînalt
În gând să-mi dăruieşti o stea
Din tine, înger cald.

Să-mi fii în noapte Prometeu
În braţe să mă strângi
Să zbor cu tine-n Cer mereu
Tristeţea s-o alungi.

Poemul ochilor ce plâng
Să-l scrii pe pielea mea
Sărutu-n palme să îl strâng
Să simt suflarea ta.

Când dorul va striga în noapte
Cu sărutări să-l frângi
Să simt pe trup acele şoapte
În orele prea lungi.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dimineaţă

E dimineaţă...
Isuse blând,
spre Cer se-nalţă
întâiul gând.

Cu prima rază
Te regăsesc.
Te ştiu de pază
şi-Ţi mulţumesc.

E dimineaţă!
Iubit Isus,
somnul mă-nvaţă
să fiu supus.

Şi iar sub soare
când mă trezesc,
mă uit în zare
şi-Ţi mulţumesc.

Şi-odată-n viaţă
mă voi trezi
privind în faţă
eterna zi...

Salvat prin cruce
prin har ceresc,
Isuse dulce,
Îţi mulţumesc!

AMIN

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!