
- poem (vezi și poezie)
- Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul.
definiție clasică de Ilarie Voronca (1929)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pisc
Poemul acesta
Trebuie să încânte
Fiindcă este
Expresia
Unei străfulgerări
De inspirație
Poemul acesta
E plin de culori
Fiindcă-i
Ecoul unui
Curcubeu nesfârșit
Poemul acesta
Va deveni sacru
Fiindcă-i
Purtat la ceruri
De îngeri sfinți.
poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul tău
când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
și ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
și de ziua care va veni
citește-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deși l-ai așteptat la fiecare răscruce
de drumuri și de nopți
când întunericul te ademenea între ape
și străzile îți îngropau urmele pașilor în cenușă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ți se risipea în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea și în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
și în fiecare inimă care părea că mai bate
lipește-ți poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că ai oprit cuvintele
într-o zi când speram să o luăm de la capăt
tu frumos și cuminte
eu flămândă
ca de obicei
oho
ce povești aș fi născocit
și carnea
și sângele tău
ar fi învățat
drumul iubirii întregi
dar
vezi tu
poemul acesta nu a fost scris niciodată
că nu am știut
cum dormi
cu mâna stângă sub cap
visând infinitul
din pieptul meu
sau cu dorințe mai vechi
strânse sub pleoape
nu am știut nici că pleci
cu buzele arse
să îți trăiești bucuria de o zi
și te întorci
în lanțurile singurătății
poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că nu l-ai lăsat
și ne-am întrors în aceeași tristețe
când puteam să ne fim
ce ne-a fost dat să ne fim
așa cum scrie în marea carte a vieții
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Justification act
poemul acesta te va căuta mult
nu are rezerve interdicții
dar nici credință
poemul acesta te va durea
e ca un sfredel imens
care îți intră în inimă chiar acum
aruncînd în aer bucăți
de poeme mai mici și mai grele
poemele mici
cu măreția gîndului lor
calcă peste poemele mari
și le acoperă cu o mantie neagră
ca pe niște morți
în luptă
dar totul e bine
în poemul meu mare
astăzi
în vara lui 2019
cînd tocmai ai fost trecut la cheltuieli
pentru știință
iar eu mi-am luat
cea mai schimbătoare la față
rochie nouă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul acesta
Poemul acesta va fi citit
De milioane de ochi
De ciorap,
Totul s-a spus,
Vom dormi pe spinarea
Calculatorului,
totul este să lopătezi
în somn,
te poți îndrăgosti
de o virgulă
uitată-ntr-o frază,
poți să plângi
cu viteza luminii,
lasă-ți mâinile să zboare
spre Andromeda,
gândul să-ți fie drept
ca strigătul dezvirginării.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul meu ca un tren
poemul meu ca un tren pe firul epic
metafore-pilde și cuvinte curioase
cu locuri la geam
poemul meu ca un tren personal
oamenii se urcă
împart o bucată de vreme
zâmbesc și coboară uneori cu speranța
că poate se vor mai întâlni
poemul meu ce nu mai apare
îndrăgostiții privesc întruna la ceas
probabil se gândesc
că n-am să mai scriu despre trenuri
și aceasta este ultima șansă
să cutreiere lumea
din mersul imaginației mele
poemul meu ca un tren al întoarcerii
un bătrân întrebând controlorul
de orașul acela mic dintre munți
de prima sa dragoste
poemul meu
... î n d e p ă r t â n d u s e
destin șerpuind prin orizontul lacom
și totuși, nimic nu este pierdut
mai există trenuri rapide
ce trec prin vămile cerului
și eu, cel care unge roțile cuvintelor grele
cel care așază șinele
pe drumuri neștiute de hoții de trenuri
poemul meu ca un tren flămând de timp și distanțe
accelerează neobosit
și eu, cel care se oprește mirat
la țărmul unei eternități fără trenuri...
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul
Poemul e un festin
Cu tentă de preaplin
La care toți venim
În stadiu de sublim.
madrigal de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul și fata
sau fata și poemul
mi-am propus să scriu
pentru fiecare iubită
o poezie
merită fiecare fată
să aibă poemul ei
o femeie e un poem
dar nu a fost îndeajuns
așa că am scris pentru fiecare fată
un volum de poezii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea-n trupul nostru este singura "închisoare" în care simțim că existăm cu adevărat! Libertatea în afara trupului nostru poate fi o iluzie sau doar o speranță, rar o certitudine, certitudine numai pentru cei ce sunt mai mult decât simpli oameni pe pământ.
Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea-n trupul nostru este singura "închisoare" în care simțim că existăm cu adevărat! Libertatea în afara trupului nostru poate fi o iluzie sau doar o speranță, rar o certitudine, certitudine numai pentru cei ce sunt mai mult decât simpli oameni pe pământ.
Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Nimeni nu mai lupta atunci pentru fusta reginei! Miza războiului era poemul! Ca un măr rotund, poemul se pârguia în pomul cunoașterii!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Phoenix
O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenușa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală
Poemul rug în pielea goală
are chiar ieșire-n larg
lavă-a nopților de vară
ducând cerul la catarg
Are chiar ieșire-n larg
din cenușa unui manuscris
de țărm stele i se sparg
nopții exilate-n paradis
Poemul rug în pielea goală
din cenușa stelelor se scoală
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul sinucigaș (n-)are urmaș
Poemul
secretă
anticorpi
sinucigași
Lumea
se
retrage
din
cuvinte
O
sinucidere
amânată
e
orice
poem
În
zori
doar
tăcerea
va
supraviețui
tăcerii
poezie de Costel Zăgan (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul perfect
Te-am citit cu buzele
să-ți găsesc defectele..
Ahh,... dar tu erai poemul perfect!
Pe ritmul bătăilor din piept
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poemul tău de vineri - Violetta Petre
Mă-ntreb, înfierbântat, de ce n-ai fi,
Sensibil, adorat, rostit în șoapte,
Poemul meu de fiecare zi
Și, mai ales, de fiecare noapte.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem
Poemul e un răsărit
Mesager perpetuu
El înfruntă
Cu succes asfințitul
Numai că să nu apună
De nici un fel
Părtaș evident cu îngerii
Este poemul
Ar putea fi o filă
În cartea vieții de apoi
Aidoma unei sintagme
Cu versuri sacre
Implementate de arhangheli.
poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Th. Andronic, pentru poemul "Păduri virgine"
În timp ce tu citeai încet
Am reținut atât: "virgine";
Și m-am gândit cu mult regret:
Poemul ăsta nu-i de mine!
epigramă de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Ești orologiul timpului fecund,
Să torci din firul lui veșmânt de preț,
Cuvintele te ard, iubești profund
Și slovelor tu nu le-aduci dispreț.
Mângâi poemul ca pe o femeie
Și litere înșiri cu-atâta drag
Ca fluturi de lumină și de vise,
În nopți de trudă le aduni șirag.
Cuvântul pentru tine-i Dumnezeu,
Poemul este fiul și-l vrei viu,
Îi dai iubire, suflet și speranță
Și viața ta i-o dai acestui fiu.
Înlănțuit de vise și iubire
Tu înger trist, gladiator sau zeu,
Alături de poemul tău în flăcări
Aștepți să te-ntâlnești cu Dumnezeu.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva decât o stare de inspirație
poemul acesta are cumințenia
unei persoane țintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieși în lume oricum;
uneori miroase a transpirație.
când se așează la cozi emoționale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
și zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chircește...
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!