Risipire de cer
Se cerne lumina ca un lan foșnitor
pe trupul înfiorat de rotitoare focuri,
iar cenușa găndurilor
cade pe umbra trupului meu,
ca o risipire de cer
în oglinda cu reflexe sângerii.
Rotundul privirilor
te cuprinde ca pe-o caldă dimineață,
din care se trezesc căprioare albe,
rătăcite în mitologia acestui ceas.
Ești atât de aproape,
încât aud tainele cum se rotesc
în respirația clipelor.
poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Puiu Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.