Trenul
O locomotivă-n față
Trage șapte-opt vagoane,
Înșirate ca pe ață
Și unite prin tampoane.
Oameni mulți și cu bagaje
Se înghesuie în ele,
Parcă-s niște personaje
De romane și nuvele.
Trenul iute-accelerează
Și alunecă pe șine
Kilometri devorează
Și e foarte plin de sine.
Nici nu este de mirare
Că se crede important,
Fiindcă pe la mijloc are
Un vagon restaurant.
poezie de Octavian Cocoș (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trenul
Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...
In ceața deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane șubrede
Din fier armat.
Șuieră si acum
De parcă-și ceartă morții,
Camarazi pierduți printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.
Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea
Stă pe scaunul rece sprijinită de bagaje.
poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul poem diamant
Mergând
pe șine
locomotiva trage vagoane
toate pline cu mărfuri
sau chiar cu călători grăbiți
ce așteaptă în gări
sosirea trenului care-i
duce la
destinație.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragi ascultători! Veniți în gara noastră mică! Poftiți, căci viața e-o călătorie: Banale trenuri, vin mereu în gară / Scrâșnind pe șinele de timp uitate / Te îmbulzești, să nu rămâi pe-afară / Dar urcă numai cel ce dă din coate!... Așa e-n trenul vieții, din păcate! Vă invit și eu la o călătorie... cu trenul de la ora 14. Sunteți de acord? Da! Atunci... poftiți în vagoane! Stați, stați așa... nu vă-mbulziți!... Ia să vedem, cine dă din coate?... Aha, dumneaei, dumnealui... Bravo! Bravo! Acum sunteți în vagoane! Căci viața e ca un vagon... Poate că nu chiar pentru toți, ci numai pentru parlamentari. Parlamentul nostru este ca un vagon!... Un vagon... de dormit... Diferența este că în vagonul de tren... dorm unii peste alții. În parlament dorm unii lângă alții. Și nu se trezesc decât la casierie! Când își ridică leafa: Vorba proverbului: Somnul trece / leafa merge / noi cu drag dormim!
Corneliu Sofronie în Unda veselă, spectacolul "Trenul de la ora 14" (1995)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vagon restaurant
Un doctor tânăr și miop,
Având vreo patru țuici în cap,
În loc să ceară "escalop",
A comandat un Esculap.
epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.
Toată vara, ca o doamnă,
A fost mândră și îngâmfată
Nici nu s-a gândit vreodată
Că se va usca la toamnă.
Dar răcoarea o cuprinde
De la vârf până la bază,
Timpu-încet o devorează,
Și-umbra morții se întinde.
Alte frunze ofilite,
Care stau pe jos grămadă,
O privesc cum stă să cadă
Oarecum neliniștite.
Doar un lucru se mai poate
Când o frunză e uscată,
Ca în clipa întunecată
Să cadă cu demnitate.
poezie de Octavian Cocoș (3 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fel de sfârșit
Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuși,
cum se trage în sine însuși cornul de melc
și ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuși
și ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deși urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut, prezent, viitor
Omul tânăr, plin de viață
Și cu sufletul ușor
Se uită numai în față,
Fiindcă are viitor.
Dar omul bătrân de zile
Care viața-a cunoscut
Privește numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.
Și aceștia, știe-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-nserate, după o zi foarte călduroasă, aștept într-o stație mică, de pe linia Brașov - Cluj, trenul accelerat care merge spre Pesta... N-aștept mult... Trenul sosește... Repede-mi iau sacul de drum și mă duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg: trenul pleacă-ndată.
începutul de la Luna de miere de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren spre nicăieri
De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.
În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.
Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns și ce tam-tam,
Ce vorbe grele și ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.
Stau și privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Și de-aș putea, aș face un miracol
Și-aș dispărea în zare din vagon.
Aș vrea să ne oprim în prima gară
Și să o luăm apoi în sens opus
S-ajungem unde-am fost întâia oară,
Însă biletul este numai dus.
Speranța mea acum e doar în soartă
Și-o rog în gând să schimbe vreun macaz,
Căci acest tren spre nicăieri ne poartă
Și m-am urcat în el și mi-e necaz.
poezie de Octavian Cocoș (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele
( O. B.)
zilele ploioase sunt cumva speciale
parcă-s mai duioase parcă-s mai a jale
parcă curg prin mine- parcă eu prin ele
parcă-s mai străine- parcă-s ale mele...
parcă-s alcaline, parcă vin din stele
parcă-s eu cu tine, parcă tu cu ele
parcă-s mai duoase, parcă-s mai a jale
zilele ploiase-zilele speciale...
poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea
Tramvaiul nu avea șosete fiindcă nici eu
nu mai aveam pantofi.
Nu avea șine din calea mea
fiindcă
ceasul meu "Racheta" era pe orbita
încheieturii
unui trecător.
Urma să plecâm la mare dar eram
dezbrăcat
de cuvinte.
În tren ne-am aruncat trenul
pe un stâlp
izolat
Dumnezeu ne-a iertat de păcate
pe bancă
în gară
cu un șuierat insolat de cuvinte!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este ironic că Statele Unite au fost întemeiate de intelectuali, fiindcă pe parcursul istoriei noastre politice, intelectualii au fost, în cea mai mare parte, fie niște marginalizați, niște servitori sau niște țapi ispășitori.
citat din Richard Hofstadter
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulți ani, oameni buni!
La mulți oameni, Țară,
Că mulți dintre noi
Ți-au plecat afară
Ca după război!
La mulți oameni, Mamă,
Că mulți dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!
La mulți oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulți te schimbă,
Vorbindu-te prost!
La mulți oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!
La mulți oameni, Vatră
De foc, din străbuni!
Viitor de piatră!
La mulți oameni buni!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cu 1001 de nopți înflorite
Poezie plină doar cu flori
în strofele ca niște lungi vagoane
o te-am simțit de-atâtea ori
trecând prin vene și urcând prin carne
Cu strofele ca niște lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiției umane
pe care însă doar tu-l-împingi
Multiplu sângerând în cinci
o ai simțit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poți să-nvingi
poezie doldora de călători
În strofele ca niște lungi vagoane
duci imponderabilul condiției umane
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trilemă
Stau ca la teatru, scena-i lumea mare,
Pe ea se mișcă oameni și popoare;
Și ce văd azi? Nevoi și neputință,
Necazuri fel de fel și suferință,
În loc de vorbe și purtări alese,
Sunt doar urzeli, trădări și interese,
Dreptatea s-a ascuns, nu se mai vede,
Și în virtute nimeni nu mai crede,
Iar viața e din ce în ce mai fadă,
Iubirile se vând la colț de stradă,
E plin de hahalere și paiațe,
De travestiți, și măscărici, și țațe...
Iar câinii pe fundal scâncesc și latră;
Să râd, să plâng sau să rămân de piatră?
poezie de Octavian Cocoș (9 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul
Cum spuneam,
Trenul trece prin capul meu
Și prin capul prietenilor mei.
Are vagoane dichisite și simetrie corectă.
Cum spuneam,
Gara se află pe partea dreaptă sau, după caz
Pe partea stângă
Dar, tot așa, cum spuneam, trenul are o distincție aparte
De fiecare dată după tren galopează un cal
E un cal de paradă cu pantofii murdari și cântă când
galopează.
Cum spuneam, mă uit la voi ce atenți sunteți
Când eu debitez prostii despre trenuri
care trec prin cap
și cai care aleargă cântând.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulți oameni își dedică viața pentru a lucra la ceea ce cred ei că ar trebui să fie. În loc să rămână ceea ce sunt deja. Această diferență între a rămâne Sinele și a modela imaginea de sine este foarte importantă. Mulți oameni trăiesc doar pentru propria imagine.
citat din Bruce Lee
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni sunt în vârful scării, alții pe la mijloc, mulți se află în partea ei de jos, iar cei mai mulți nici măcar nu știu că există o scară.
citat din Robert H. Schuller
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulți oameni își dedică viața pentru a lucra la ceea ce cred ei că ar trebui să fie, în loc să lucreze la ceea ce sunt deja. Această diferență între a modela sinele și a modela imaginea de sine este foarte importantă. Mulți oameni trăiesc doar pentru propria imagine.
citat din Bruce Lee
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit destule nuvele și romane care păreau traduse dintr-o limbă străină într-una necunoscută.
Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!