Inside
mi-e trupul cer
și-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii
păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape
în inimă e noapte
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Încerc să te apăr
(În cerc să mă apăr)
Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migrația sferică-n gânduri m-adună,
pășesc cu temeiuri uitând de furtună
și-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.
Lumini mă țâșnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranțe,
curg liniștea-n suflet și-nfrunt disonanțe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.
Prea buna mea lună, cu stele și-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colț de uitare
în noapte mi-ești soare din lumi evadate
cât raiul ți-ating, cu-așteptări și-ndurare.
Pășim prin temeiuri, uitând de furtună,
și-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...
Iolanda©
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă toamnei
Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.
Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.
Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.
Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul, dulce-amărui.
Mi-e dor cu stânga să te mai mângâi,
că-n dreapta, slove-acute-am scris,
Din tâmple-n zborul tău de căpătâi
și-n tâlcul șoaptei să-ți cobor în vis.
De-aș mai avea în inimă un loc viran
aș face înadins o verde-ncrengătură
Să înfrunzim cu toamna-n filigran
și unul altuia în veci să fim păstură.
Ce compozit de-aduceri fermecate
cu ce emoții te trăiesc și te iubesc!
Nu-mi vei mai fi vreodată, din păcate,
dar eu cu bucurie te(și)retrăiesc
(2014)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă toamnei
Ce partituri de frunze-nfrigurate
cântă pădurea, azi, în pasul abătut
Mi-am vrut povara versului departe
dar mă aține-un murmur de trecut.
Simt buzele cum le frământă vântul
și-n taina inimii bătăile iubirii torc
E-atâta toamnă-ngeruind pământul
de simt că-s sicra lemnului de foc.
Aș vrea să scriu copacilor o poezie
dar trupul lor, nu este lat deajuns
Ar fi penelul stânjenit de disgrafie
cât dragostei mai am ceva de spus.
Ce simfonii mărețe dar însingurate;
simți toamna asta cum e-a nimănui?
Se-aude-un foșnet de trăiri aparte
și-ți simt pe buze izul dulce-amărui.
Mi-e dor cu stânga să te mai mângâi,
că-n dreapta, slove-acute-am scris,
Din tâmple-n zborul tău de căpătâi
și-n tâlcul șoaptei să-ți cobor în vis.
De-aș mai avea în inimă un loc viran
aș face înadins o verde-ncrengătură
Să înfrunzim cu toamna-n filigran
și unul altuia în veci să fim păstură.
Ce compozit
de-aduceri fermecate
cu ce emoții te trăiesc și te iubesc!
Nu-mi vei mai fi vreodată, din păcate,
dar eu cu bucurie te (și)retrăiesc
( 2014)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada inimii
n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naște iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care își iau zborul stoluri de poezii
inimă boemă mai nutrești un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrânețea-i grea nu mai ești ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost
inimă flămândă de-a iubirii beție
toamna îți insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranțe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin
inimă visătoare cerul îți e aproape
de povara dorurilor să te mai scape
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elvetic
Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi
viața ne ia de la capăt de-o vreme
cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:
- Bună dimineața!
La semnalul următor va fi ora:
Te Iubesc!
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia milei
Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii
în pixidele nopții
gânduri har
cad
una câte una
literele hrană
îmbogățesc
spiritul
cuvintelor.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, mamă
Hai să mai povestim
câte-n suflet și-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
și-a coji de portocale.
De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șuetă
Știi?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc și te bârfesc
cu mine!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaterial
un pui de suflet
alb încet coboară
desculț în tihna
libertăților
și-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior
întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu și-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi știută
s-atingem liniștea
și-aleanul absolut
e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
îmi fac izvor
în cuib de brațe
îi fac pat
să-și hodine firavul
trup fuior
și îl alint cu
diminețile din mine
când bucuria
nașterea-și confirmă
că-n nopți de învieri
stăm sub aceeași haină
în suflul pravilei
de ierni și smirnă
un pui de suflet
întrebări despică
o urmă într-un
semn de exclamare
și văd cum
zarea-ntreagă îi ridică
amvon în ierni
cu-aceeași ne-ntinare
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de frunză
Prinsă între undeva și nicăieri
între cântec de strană
și urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
și urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
țipetele interogațiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
și un suflet ca o frunză
între undeva și nicăieri
plânge...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
De iubit!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu-nfloare macul
Am ținut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-și află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.
Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranței, încă nu-s uscate,
Roșu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de șoapta-ți, nu sunt vindecate.
Am închis sub pleoape, irișii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viață; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.
Încă strâng în palme, rană și osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.
Strânsu-mi-ai garoul, peste reverie,
Rana din poeme, ți-aparține. Ție!
(24.05.2017)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de jar
Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.
Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.
Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.
Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
P.S. Te iubesc!
În sălbăticia mea
n-ai să poți înșeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul și luna plină
și surâsul. De lumină...
În căutătura mea
de-ai să cauți vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
și-amintiri. Contagioase...
Plină-s de povești trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint și nu reneg;
mă destram și mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu e, Doamne, să rostești
autoportret)
nasc speranțe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădițe'n pleoape
dorm în ploi de dor
rătăcesc tristețea
într-o toamnă-amară
caut frumusețea
ce'n absențe-omoară
despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în iriși muguri
înfloriți prin ani
simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val
mării zbuciumate
mai pășesc prin viscol
viscolind aminte
c-am sub monopol
tot ce doarme'n minte
țin în mâini portrete
din pastel de gene
și'n condei regrete
temerile mele
port smaralde'n buze
chihlimbar în ochi
spinii mei sunt muze
slovelor de foc
împletesc cununi
macilor din sâni
și mi-e pielea soare
'n zi de sânzioare
dăruiesc simțire
fără tras la sorți
mă las străjuire
vieții nu pun porți
și prin vorbă lină'n
salbe de lumină
mai alint-un vis
ce nu-i încă scris
mi-am răscopt tăcerea,
astăzi creionez
faceți-mi plăcerea
spuneți: Te iubesc!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!