La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.

Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
şi emoţii sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
şi spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la graniţa
dintre noapte şi zi
n-am fost,
nu suntem,
şi nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!