Imaterial

un pui de suflet
alb încet coboară
desculţ în tihna
libertăţilor
şi-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior

întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu şi-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi ştiută
s-atingem liniştea
şi-aleanul absolut

e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
îmi fac izvor
în cuib de braţe
îi fac pat
să-şi hodine firavul
trup fuior

şi îl alint cu
dimineţile din mine
când bucuria
naşterea-şi confirmă
că-n nopţi de învieri
stăm sub aceeaşi haină
în suflul pravilei
de ierni şi smirnă

un pui de suflet
întrebări despică
o urmă într-un
semn de exclamare
şi văd cum
zarea-ntreagă îi ridică
amvon în ierni
cu-aceeaşi ne-ntinare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări de spirit, migratoare

Tu renaşti în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Şi-aş urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore şi şoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.

Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiţi cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ţi fiu inimii-alăută, până viaţa ne va cere
Să transcriem veşnicia. Cu povestea din poveste.

Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoţesc lanuri şi soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor şi măiestrie cum văzduhul îl împlântă.

Tu renaşti în mine Cântec, graţie şi puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru şi visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate
Tu eşti tonul ce veghează stări de spirit, migratoare.

Şi-aş urca în tinda lumii, cu balada ta de mână
Indisciplinând tăcerea'n, versuri... limpede fântână.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

mi-e trupul cer
şi-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii

păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape

în inimă e noapte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trup şi suflet

În trup şi suflet i-a pătruns nesaţul,
Exemplu viu e chiar conducătorul,
Bărbaţii-n parlament ridică braţul
Iar fetele ridică şi piciorul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet lângă suflet

Sunt măgulit de ziua asta-n care
Voi prieteni buni... v-aţi amintit de mine,
Vă dau la toţi pe rând o-mbraţişare
Şi vă doresc în viaţă numai bine.

Că nu-i în lume alta bucurie
Decât aceea de a fi iubit,
Chiar de iubirea-n toate nu te ştie
Să o primeşti aşa cum a venit.

La fiecare-n parte v-aş aduce
O mulţumire şi un gând curat,
Dar poezia mea pe toţi vă strânge
Şi ştiu aşa că-n suflet v-am intrat.

Aş vrea iubirea să vă împresoare
Iubirea are multe înfăţişări,
Iubirea e în stele şi în soare
Iubirea e pe cerul fără nori.

Pentru aceei ce mă păstraţi în suflet
Voi încerca mereu să fiu o floare,
Să vă-nfloresc pe faţa într-un zâmbet
Şi să vă fiu alint la supărare!

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paparude-n vieţi cerute

Când de mine-ţi va fi dor
să-mi azvârli într-un izvor
straiele din frunze crude
ceru'n ţărnă să mă scuipe.

Să-mi faci sălbi de firfirici
praguri să mă-ntorn pe-aici
moartea morţii să mi-o calc
să-i scriu vieţii'n catafalc.

Brusturi, fagi, stejari, aluni,
arbori, pravili din străbuni,
când ţeşi frunzele ofrande
zeţuieşte-mă'n ghirlande.

Cheamă şi mă cere-aproape
Domnul să mă-ntoarcă ape
cerul pieptul să-şi descheie
să-ţi curg ploaie şi femeie.

Într-un rit de post-pascale
să-ţi fiu iarăşi sărbătoare
să mă nasc şi să-ţi renasc
trup cu suflet de damasc.

Sărutând obraji cu umbre
ce-şi curg dorurile sumbre
să-mi cobor ploaia şi versul
răcorindu-ţi universul.

Deşteptându-mi ploile
să m-aştepţi cu joile
când adun izvoarele
tulburând poemele...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet curat de făclie

Suflet pe ape ce te scalzi în dimineața asta în soare
Toate zonele au venit la izvor
Merg cu tine în leagănul cerului din aripi de păsări
Nemuritori şi tineri se aud
Iubirea și gândul senin
Numai la ea erata sthie aprinsă în inima mea
Fiinţa vie precum lumina din stea
Suflet curat de făclie
Timpul acesta fă-l nemuritor
Sărutarea mea pusă pe tâmple
Din zborul de fluturi ridică un nor senin
Ca sufletul unei păsări din ciuturi și
Hai să închinăm o ideee de zâmbet și soare
Dimineața are brațele deschise pentru ea
Sfărâmând tăcerea din ulcioare
Suflet ce înalță seninul poem.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai trup şi suflet, poţi constata că exişti şi că eşti muritor. Când te vei dezbrăca de suflet şi vei trăi numai pentru trup, atunci când trupul te va părăsi, nu vei mai exista nicăeri. Dacă vom încerca să avem cât mai mult suflet, suflet bun, vom avea şansa de a exista dincolo de timp şi de cer.

Viorel Muha (decembrie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi de toate, învaţă să stăpâneşti iernile. Sunt tot felul de ierni. Există ierni economice, când lupii finanţelor se află la uşă; există ierni fizice, când sănătatea noastră are de suferit; există ierni personale, când inima noastră este sfărâmată în bucăţi. Iarnă. Dezamăgiri. Singurătate. Aşa au fost compuse blues-urile.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu credinţă-n suflet

Credinţa pătrunsă în suflete senine
aduce împăcarea şi-n suflet la mine.
Mă învaţă să iert,
mă învaţă să iubesc
frumuseţea cu tot ce e lumesc.
Credinţa mă înalţă.
Am suflet mai curat.
De gânduri negre, rele,
mă simt eliberat.
Cu credinţă-n suflet
lumină am primit.
M-am liniştit în cuget,
mă simt mai împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud chemare vie

Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie şi-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să ştie c-o iubesc.

Printre noian de stele o rază se coboară
Şi ocoleşte norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ţi curaj şi urcă!

Îmi curăţ întinarea şi haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.

Mă sui cu greutate ferindu-mă de şoaptă
Şi-n liniştea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braţ de astru şi surâzând aşteaptă
Lumina să-mi aşeze pe creştet în cunună.

O rog cu preţuire să-mi încrusteze un semn
Pe gândul care aleargă copil curat, hoinar,
Ca el s-ajungă-n taină la suflet c-un îndemn
Şi-n zbor astral să plece, pân'la ceresc hotar.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de virtute

Însetat
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în suflet să se reverse bucuria.

Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porţi să deschid.

Aşez sufletu-n fapte
şi fructul îl împart
la toţi flămânzii ce-l aşteaptă.

Atât cât poţi să învingi
lupta cu tine se ascute
şi mereu o porţi
semn de virtute.

Iar ce se câştigă cu greu
devine mai de preţ
şi se zideşte
în trup,

dobândeşti miez în cuvinte
şi-n vorbe cumpătare,
zăvoare cu dinţi
nu mai sunt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

De Crăciun vom fi noi,
suflet, trup, zăpezi moi;
diafane priviri îmi vei da din prelingeri
şi-n plutirea fragilă, albul zbor printre îngeri!
De Crăciun vom fi doi,
suflet, trup într-un noi;
pulsul inimii tale îmi va fi Dumnezeu,
de Crăciun de-i vestire, mă voi naşte şi eu!

poezie de Aurel Petre (25 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet

E adevăr că suflet este şi pleacă doar când viaţa trece
După ce-a stat în hibernare, ieşind arar din al său fald?
Şi de la ce se-ntâmplă tot şi-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toţi; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!

Şi n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Şi de-i aşa uşor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mişcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din gheţar un foc?!

Oricum şi fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neştiutul, crezând că el pe noi ne ştie
C-avem trimişi, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Şi-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!

Deci dac-ar fi minunea dragă, aşa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aştrii
Şi lasă răul în neştire de cap să-şi facă, căpcăun,
Pe noi, pierduţi corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaştrii?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.

definiţie de Iosif Flaviu în Trupul în iudaism
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă mă lovesc tăios oamenii, mă doare cu tine,
iar durutul e mai rotund...
iar daca aruncă cu pietre peste sufletul meu... mă doare, dar amestecata cu dorul de tine, durerea păleşte...
orice aş face... tu mă compui atât de frumos..
o alcătuire de ţărână şi zbor...
de durere şi surâs...
de la suflet la trup şi de la trup la suflet
Şi nimic nu-mi mai atinge
vreo rană...
Vesmant cald... cuib de suflet fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

apune o lume
seacă şi timpul rămas
încet, încet, la pas

amurgul se frânge
în lacrima pură
şi nu ajunge să stingă durerea

în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o uşă
se deschid amintiri

mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară şi anii prin porţile sorţii
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană

mă strigă destinul, mă înţeapă şi spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană

mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte

fântănile seacă şi timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiaţi

e iarnă pe drum
apune şi timpul
pe ziduri coboară agonic amurgul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, mamă

Hai să mai povestim
câte-n suflet şi-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
şi-a coji de portocale.

De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă şi onoare

Cu abnegaţie şi dăruire,
Mereu în slujba ţării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat şi mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.

Prin foc şi sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul şi strămoşii,
Carpaţii şi câmpia şi copilaşii voştri.
Eu am ţinut cadenţa militară
Şi am jurat să mor doar pentru ţară.

Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ţinut piept
Şi scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun şi cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.

Tot ce mai am în suflet şi-n gândire,
Le-aştern cu drag pe-un petec de hârtie.
Şi-n spirit pur şi-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru ţară-am să rămân erou.

În numele armatei vă mulţumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, mă-nclin.

(poem dedicat colegului şi prietenului de suflet, colonel Ion Răduţ)

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai mereu un suflet mare

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!