Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poţi să locuieşti la mine-n minte
Şi de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.

Ţi-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci şi moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiştiute.

Ţi-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ţi-am brodat, ca toţi poeţii,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseţii.

Ţi-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele şi-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ţi mai văd mişcările lascive.

Ţi-am aruncat pe coapse-o antiteză.
Cum semeni cu-o gheişă japoneză!
În tine-s îngeri, demoni ce tresaltă
Şi Rai şi Iad în trupul tău exaltă.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-am mirosit florile
şi ţi-am simţit speranţele
ţi-am ascultat frunzele foşnind
şi ţi-am simţit frământările
ţi-am gustat fructele
şi ţi-am simţit împlinirile
ţi-am mângâiat scoarţa
şi ţi-am simţit resemnările
dragule, pomule

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit frumos, Iisuse, Ţi-am cântat şi am plâns cu dor.
Ţi-am dat inima întreagă? Poate, dar eram dator.
Ţi-am slujit cu neclintire şi Te-am ascultat pe plac.
Ţi-am muncit cu râvnă? Poate, dar eram dator s-o fac.

catren de Traian Dorz din Hristos, mărturia mea
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vii şi pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, şi-ai înţeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.

Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ţi-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?

Ai fost pierdută... ţi-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ţi-am dat un râu.
Eu am fost gând şi vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ţi n-am ţinut-o-n frâu.

Te-am înţeles mereu şi, fără vrajmă,
ţi-am urmărit şi vechile poteci,
căci tu eşti peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar ştiu că vii... şi pleci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus că te iubesc...

ţi-am spus că te iubesc,
ştiu, ţi-am spus şi sigur ştii,
atât de mult mă răscoleşti şi amăgeşti
şi eu, nebunul, mai mult te doresc.

ţi-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înţeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ţi-am spus, sunt sigur că ţi-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare şi te cheamă,
să vii furiş, să ne iubim într-un apus.

ţi-am spus şi taci, zâmbeşti tacit
şi pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Ţi-am luat rochie să-ţi strâng mijloc
Şi sâni să-ţi ţin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.

Ţi-am luat şi fustă liră-n spumă
Să-ţi stea pe şolduri moi de pumă
Să-ţi ating coapse şi genunchi,
Să-ţi fiu cordon, de trup mănunchi.

Ţi-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ţi strig pe străzi rimatul nume.

M-am înnegrit rimel de gene
Să-ţi fac umbrar de suave semne
Şi-n telefon m-am pus cartelă
Să-ţi fiu minute-n şir... Rebelă!

M-am tras inel cu filigrame
Să-ţi fiu uşor pe deget, grame
Să-ţi iei din mine strălucire...
M-am dedicat ţie iubire.

M-am tras ca glonţu-n ghint de ţeavă
Străjer să-ţi fiu la clipa gravă;
De singură vei fi vreodată,
Să rămâi castă, neîntinată.

Ţi-am luat parfum să-l ai de iarnă
Când floarea ta în fulgi se cearnă.
M-am făcut tot miresmi de seră
Să-ţi păstrez iz de efemeră.

Ţi-am luat cercei pe gât s-ating
Catifelatul derm, să sting
Cuvinte ce n-ai vrea s-auzi
Şi de-s iubiri să nu răspunzi.

Ţi-am luat cadou salbă de vise
Să le-mplineşti sau ţii promise
Şi perle ţi-am făcut brăţări
Să ţi-ating mâna peste mări...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am scris

Ţi-am trimis scrisori
Şi ninsori.

Ţi-am scris cu fum
Despre cum

Te-am înfulecat os cu os
Slujit de beţişoare nipone

Cu, din tinereţe rămas la mine
Acest cap pluvios
Mădular de tristeţe

Ca şi când
Ca şi cum.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul spre cer

Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ţi-am zărit ochii înlacrimaţi
ascunşi printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumuseţe,
apoi ţi-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ţi-am îmbrăţisat fiinţa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ţi-am cerut nemurirea,
apoi ţi-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ţi urmele paşilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ţi-am mângâiat genunchii zdreliţi
de atâta nelinişte...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima călimară (XX)

Cu ultimi picături din călimară
Ţi-am zugrăvit în versuri nudul tânăr
În luminiş de codru, s-animară
Copacii, sânii-ţi tari... încă mai număr...

Cu ultimul condei, ultima filă,
Ţi-am zugrăvit în versuri coapse tari,
Şi-n frunze am turnat o clorofilă
Şi nas ţi-am zugrăvit şi ochii mari...

Cu ultimele rime-ncrucişate
Ţi-am zugrăvit un pântec arămiu
Şi te-am trecut din vis în realitate
Tu, m-ai făcut expert, din ageamiu...

Cu ultimele lacrimi, ultim gând
Te-am pironit pentru eternitate
Într-un poem scris de-un poet de rând,
Tu, muză plină de timiditate...

poezie de Petrică Conceatu (30 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată...

Odată, ţin minte,
Ţi-am fost balsam, alinare,
Îmi spuneai, tot ce te tulbură,
Tot ce te doare...
Te-am făcut să renaşti ca pasărea Phoenix
Din propria-ţi cenuşă,
Erai mai mândră, mai pură şi mai frumoasă,
Chiar decât o păpuşă...
Ţi-am dat aripi şi te-am făcut
Pasăre măiastră,
Cu gingăşie, te-am luat între palme
Şi te-am purtat spre fereastră...
Te-am binecuvântat şi ţi-am dat drumul
Să zbori către stele,
Dar tu, ai rămas acolo,
Rătăcind printre ele!...
Mai putem noi, Turnul Babel, să-l reclădim,
Când tu, ai întinat, cuvântul sacru "iubim"?...
Mai poate fi
Citadela iubirii refăcută,
Pe care o credeam
O invincibilă redută?...
Cine-mi poate răspunde,
Cine ştie,
Pentru ce nu putem zburda,
Pe-aceeaşi câmpie?...
De ce-ai încuiat uşa inimii
Şi-ai aruncat cheia-n vâltoare?...
Ce gânduri te macină,
Ce rană adâncă te doare?...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru soţ

Ţi-am ţinut atâtea predici,
N-o să spui că nu ţi-am spus-o:
Dacă n-apelai la medici,
Doamne, cât ai mai fi dus-o!

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă pentru iubirea mea

Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!

Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.

Şi te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că ştiu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul spiritual al nefericirii în serpentine...

Ţi-am trecut, iubito, lacrima prin sită,
rafinându-ţi plânsul,
te-am salvat de voluptatea singurătăţii,
introducându-te în poezia vieţii,
ţi-am amânat, pentru un veac, stingerea,
ţi-am arătat viaţa în plinătatea ei,
voluptatea ei muzicală,
aurora, lumina, evanescenţa şi curgerea
spre Cer...

Te-am învăţat iubirea ca morală purificatoare
şi sublimitate a trăirii,
ţi-am arătat coruri de îngeri în Catedrala firii,

în fiecare dimineaţă, i-am adus trupului tău
omagiul cuvenit;
trupului tău prăbuşit,
până mai ieri, în
eul propriei castităţi,
am fost grădinarul tău ideal...
te-am ales, bob cu bob, val cu val,
te-am semănat, îngrijit şi drăgălit
la timp, mândra mea...
te-am iubit!

Dar, când ai înflorit
pe deplin,
ţi-ai dăruit parfumul altui bărbat...

Păcat!,
degeaba aş alerga, nebun, din nou, după tine,
astăzi, prefer sensul spiritual
al nefericirii, în serpentine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pete

Ţi-am pictat corpul fără vină,
De la buzele mele te-ai pătat,
Şi acum pielea ta de aluniţe-i plină,
La cât de mult te-am sărutat.

Ţi-am spus în suflet să nu mă priveşti,
Că-i prea negru şi pătează,
Iar acum cu ochi negri tu îmi eşti,
Dorinţa când îi văd îmi sângerează.

Ai până şi pasul colorat,
Şi-mi alergi desculţă-n amintire,
Şi gândul meu mi l-ai pătat
Cu talpa ta mult prea subţire.

Cu Toamnă din greşeală te-am pătat,
Căci am pus mâna pe frunze,
În păr ţi-am pus un ruginiu-roşcat,
Şi un roşu-uscat pe buze.

De-al meu cuvânt eu te-am atenţionat,
Să nu-l asculţi şi sceptic să îl crezi,
Căci sufletul de acolo ţi-e pătat,
Când ai început să îl îmbrăţişezi.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este timp sa ma cunosc

De ţi-am adus numai tristeţi,
Aş vrea să ştii…nu am dorit!
Sau lacrima-ţi din care-nveţi,
Când nu ţi-am şters, căci m-am grăbit.

De nu ţi-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ţi-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.

De n-am simţit când voiai pace
Şi te îngreunam vorbind…
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simţind.

De-ai vrut să fii în calea mea
Şi te-am expediat cu grabă…
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.

De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.

De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam…
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.

Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.

Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.

Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Ţi-am pus dorinţa mea în palmă
Şi tu ai strâns-o cu-al tău foc,
Ai ars speranţa ce mă cheamă,
Acum amarul e la loc.

Cu braţele mi-ai strâns iubirea
Şi ai legat-o în mănunchi,
Ai aruncat cu tot cu floarea
Sub care eu ţi-am fost un trunchi.

Ţi-am strâns din raze doar lumină
Să străluceşti, să te-ncălzeşti,
Te-ai răcorit în nopţi cu lună
Şi-ai dispărut printre poveşti.

Acum în ceasul singuratic
Ascult secundele cum trec,
Îmi ticăie în nopţi, tomnatic,
Câte-un suspin şi apoi plec.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de inimă de fată

Ţi-am sărutat piciorul desculţ şi plin de praf,
Cu sufletul pe buze te-am încălţat sfios;
În pieptul tău de fată s-a petrecut un jaf,
Iar inima ţi-a fost bătândă până jos.

Ţi-am sărutat şi părul în vânt ţi-am şi promis,
Cu sufletul pe buze, la suflet să te cer;
În mintea ta de fată s-a petrecut un vis
Iar inima ţi-a fost bătândă pân' la cer.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Ţi-am mai spus!
Când priveai pe fereastră
Cu spatele-n inima mea
Şi-ţi "acordai" în privire
Începuturi,
Absent...
Ţi-am mai spus!
Când colorai iubire pe foaie
Cu pasta de la pixul nou
Şi-ţi jucai în zâmbet
Începuturi,
Departe...

Ţi-am mai spus!
Când cântai o strofă caldă
Cu un ritm singular,
Şi-ţi zideai din versuri
Începuturi,
Solitar...

Ţi-am mai spus!
Când storceai un parfum vesel
Din fularul şters
Şi-ţi înghesuiai în falduri
Începuturi,
Distrat....

Ţi-am mai spus!
Când îmi reproşai o lume
În privire
Şi-mi căutai în cuvinte
Începuturi,
Uitând...

poezie de Gabriela Chişcari (4 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori imaginare

Ţi-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniţă-îndrăgostită-ntr-un castel,
Şi aşteptam aşa emoţionată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.

Ţi-am scris ades poeme de iubire
Şi am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată

M-am adaptat, cum fu-se cu putinţă
Şi mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniţă,
Dar tu-n costum, tu nu eşti cavaler.

Mai scriu şi-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ţi mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.

Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi eşti muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.

Ţi-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n poveşti,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exişti, habar n-am cine eşti.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică

poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dăruit trei trandafiri

Fiorii primei mari iubiri,
Îţi lasă veşnice-amintiri.
Era-ntr-o zi, de ziua ta,
Şi-ntreaga-mi fi'nţă fremăta;

Cu ochii plini de străluciri,
Ţi-am dăruit trei trandafiri,
Boboci ca şi iubirea mea,
Şi-n ei un roşu-aprins ardea.

Cu ei ţi-am dat şi-a mea iubire
Şi ai vibrat de fericire,
Iar ochii tăi de peruzea,
Ardeau mai mult decât o stea.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!