Reproş

Ţi-am pus dorinţa mea în palmă
Şi tu ai strâns-o cu-al tău foc,
Ai ars speranţa ce mă cheamă,
Acum amarul e la loc.

Cu braţele mi-ai strâns iubirea
Şi ai legat-o în mănunchi,
Ai aruncat cu tot cu floarea
Sub care eu ţi-am fost un trunchi.

Ţi-am strâns din raze doar lumină
Să străluceşti, să te-ncălzeşti,
Te-ai răcorit în nopţi cu lună
Şi-ai dispărut printre poveşti.

Acum în ceasul singuratic
Ascult secundele cum trec,
Îmi ticăie în nopţi, tomnatic,
Câte-un suspin şi apoi plec.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Şi-a schimbat frunzele
Şi acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în braţele tale.

Nu ţi-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Şi în toata lumea mea mică,
Era prezenţa lui.

Nu ţi-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoţit
Şi în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ţi-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Şi scriu în zori
Când îmi lipseşti,
Căci scriu lumină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-am mirosit florile
şi ţi-am simţit speranţele
ţi-am ascultat frunzele foşnind
şi ţi-am simţit frământările
ţi-am gustat fructele
şi ţi-am simţit împlinirile
ţi-am mângâiat scoarţa
şi ţi-am simţit resemnările
dragule, pomule

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VOM FI DOAR UMBRE...

Dacă te-ntrebi de ce nu am venit
Îţi vei răspunde singur... în sfârşit...
Eu nu pornesc în viaţă pe un drum
Pe care tu l-ai presărat cu scrum

C-ai ars iubiri ca florile de mac
Când amăgiri de raze le desfac
Şi-ai presărat cenuşa peste flori
Când ele încă îţi dădeau fiori

Eu ţi-am deschis în inimă un cont
Dar l-am blocat sub tâmplă... fără pont...
Vom fi doar umbre care s-au iubit
Dar nu ţi-am fost!... Că nu mi-ai fost sortit!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simţirea
Şi secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îţi şoptească fluierând
Că-mi este dor şi în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri şi văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus priveşte luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Şi dorul meu ascuns în ele...
De te trezeşti din somn buimac
Să-ţi fiu vedenie şi leac
Acum şi-n veac!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus îţi spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi eşti în suflet şi în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dăruit un trandafir

Ţi-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii şi a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.

Ne-am iubit ca doi îngeri coborâţi din cer
Cu multă patimă şi amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.

Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ţi-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului de pe Facebook

Nu ţi-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoştinţă,
Nici mulţumesc nu ţi-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.

Nu ţi-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzeşte
Lumina gândului tău.

Nu ţi-am spus,
Nu ţi-am spus...

Doar mă bucuram că eşti,

Mă bucuram că sunt,

Mă bucuram că suntem...

Şi plâng acum
Şi sunt trist
Ca acest sfârşit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...

poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi chiar dacă te mai iubesc...

Acum când plec definitiv,
Am înţeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Şi voi uita povestea toată.

Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-şi au rost
Când tu jucai doar o şaradă.

Te voi uita prin nori de fum
Şi printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.

Şi nu-nţeleg de ce ţi-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am ştiut dar nu ţi-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.

Şi chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăţ iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...

poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul spre cer

Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ţi-am zărit ochii înlacrimaţi
ascunşi printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumuseţe,
apoi ţi-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ţi-am îmbrăţisat fiinţa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ţi-am cerut nemurirea,
apoi ţi-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ţi urmele paşilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ţi-am mângâiat genunchii zdreliţi
de atâta nelinişte...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ană, mamă, unde-mi eşti?

Calc pe urma umbrei tale, pe aleea cu tăceri
Înspre locul de odihnă, unde nu mai simţi dureri.
Ana mea zidită-n lacrimi, poate că acum nu plângi-
Azi jelesc eu pentru tine, că în braţe nu-mi ajungi.

Dac-aş şti că stai cu îngeri, la taifas, m-aş aşeza
Pe mormânt, să-ţi aud glasul. Ţi-aş aduce şi-o cafea,
Că mi-e dor să stau cu tine şi mă doare că nu eşti,
Să mai stăm, ca altădată-n nopţi cu lună la poveşti.

Ţi-am aprins o lumânare şi c-un fir de busuioc
Ţi-am înmiresmat pământul ce te-apasă pe mijloc.
Nu dai niciun semn de-acolo, doar în vise-mi mai apari,
Îmi zâmbeşti cu ochii-n lacrimi şi apoi, din vis, dispari.

N-a rămas nimic din tine, parcă nici n-ai fost vreodat'-
Nişte poze în alb-negru şi un dor nealinat.
Tot ce-ai strâns cu drag în casă, cu amprenta ta de ploi
Putrezeşte pe neunde într-o groapă de gunoi.

Şi îngenunchez, măicuţă şi cu fruntea îţi ating
Bolovanii şi scaieţii, buruieni ce tac şi ning.
Ştiu că îţi doreai grădină, trandafiri şi liliac,
Sau măcar, pe braţul crucii, să îţi crească un copac.

Calc pe urma umbrei tale şi fac drumul înapoi
Cu păcatele grămadă-n suflet şi pe umeri goi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai

Nu mai ascult!
De când mi-ai aşezat
Mâinile pe urechi
În negare
Mi-am pierdut melodia cuvintelor
Şi suflul replicii
Iar acum doar aud...

Nu mai privesc!
De când mi-ai întors spatele
În uitare
Şi am simţit răceala plecării
Mi-am pierdut gândul ochilor
Şi visarea pleoapelor
Iar acum doar văd...

Nu mai simt!
De când mi-ai adâncit rănile
În neştire
Şi ţi-am dezlegat mâinile,
Încordate forţat pe umerii mei,
Ca să nu mă tem.
Iar acum doar sunt...

poezie de Gabriela Chişcari (20 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare iubirea?

Când uiţi dimineţile deschise,
Păşesc uşor să nu-ţi tulbur somnul.
Sunt nopţi când
Cerul se adânceşte în suflet
Şi stelele luminează visele.
Porţi povara inimii
Şi timpul care
S-a jucat cu viaţa ta.
E multă lumină acum...
Oare iubirea ţi-a umplut noaptea?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prea multă vreme...

Ţi-am deschis zăvorul porţii c-o dorinţă în cuvânt,
N-ai vrut să-mi dai ascultare, am plecat tăcut, înfrânt,
Un răspuns îl aşteptam, că tăcerea nu te iartă,
M-am retras, n-ai spus nimic, ţi-am lăsat dorinţa-n poartă.

Ţi-am deschis zăvorul porţii cu un gând legat de tine,
Gândului n-ai dat crezare, te-ai opus, nu mi-a fost bine,
Cu priviri rătăcitoare căutai în altă parte,
Ţi-am lăsat gândul în poartă, mi l-ai dus în hău, departe.

Ţi-am deschis zăvorul porţii cu un dor uscat de plâns,
L-ai trimis spre alte locuri, mi-l ţineam la pieptu-mi strâns,
N-ai dorit să mi te-apropii, nici măcar să-mi dai o veste,
Ţi-am lăsat dorul în poartă, s-a pierdut într-o poveste.

Dorul, gândul şi dorinţa, toate-acum sunt pe sfârşite,
Nu vor să se mai deschidă zăvoarele ruginite,
Tu mă vrei să vin la tine, zici că am calea deschisă,
A trecut prea multă vreme... Poarta-i rece şi închisă...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de vis sau răsărit

Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ţi-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.

Te-ai odihnit în el un timp- umblaseşi mii de vieţi hai-hui-
şi, când ţi-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.

Apusul arde-n flăcări reci şi vântul şuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopţi şi-acum te simţi ca-ntr-un sicriu.

Nimic nu vezi, nimic n-auzi, ştii doar că nu ai niciun rost
şi nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...

Eşti vagabondul dintre lumi, cu suflet trist şi ponosit.
Degeaba plângi că ai greşit, când de IUBIRE ai fugit.

În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.

Nu mai găsesc puteri să-ţi spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul nevăzut

Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
şi încă nu ştiu ce să fac: vin sau sper
că pot să păşesc pe un alt început.

Mi-e teamă că tu, pe acolo, pe sus,
nu ştii că ţi-am fost şi, pesemne, -ai uitat
o viaţă din care te-ai rupt şi-ai plecat,
lăsându-mi tristeţe şi-un gust de apus.

Iar firul acela mă ţine acum
cu sufletul rece, cu frig şi zăpezi,
căci nu ştiu, de-acolo, tu poţi să veghezi,
sau nici nu mă vezi cum mă chinui pe drum?

Nu ştiu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îţi vin, ori să plec
pe drumul speranţei, să pot să-mi înec
amarul şi teama de noul îndemn.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus că te iubesc...

ţi-am spus că te iubesc,
ştiu, ţi-am spus şi sigur ştii,
atât de mult mă răscoleşti şi amăgeşti
şi eu, nebunul, mai mult te doresc.

ţi-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înţeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ţi-am spus, sunt sigur că ţi-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare şi te cheamă,
să vii furiş, să ne iubim într-un apus.

ţi-am spus şi taci, zâmbeşti tacit
şi pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poţi să locuieşti la mine-n minte
Şi de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.

Ţi-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci şi moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiştiute.

Ţi-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ţi-am brodat, ca toţi poeţii,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseţii.

Ţi-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele şi-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ţi mai văd mişcările lascive.

Ţi-am aruncat pe coapse-o antiteză.
Cum semeni cu-o gheişă japoneză!
În tine-s îngeri, demoni ce tresaltă
Şi Rai şi Iad în trupul tău exaltă.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poezia seacă şi săracă

A mai trecut o zi, chiar două zile
Şi versul se-nvecheşte ca şi noi,
Răspunsuri aşteptăm să ne găsească
Şi noi plecăm doar chinuiţi şi goi.

Mi-e versul trist de-atâta aşteptare
Ţi-am scris aşa, să mă-nţelegi,
Dar te uitai pe rânduri oarecare,
Nevrând să vezi cuvintele întregi.

Şi-am povestit în poezii iubirea,
Aş vrea din nou să mă topesc în ea
Şi m-aş schimba pe mine cu tăcerea
Să nu te mai aud în mintea mea.

Mi-e poezia seacă si săracă,
Ţi-am fost cuvânt şi strigătul culori
Şi mâine de-ai veni strângând în braţe
Din file... am rămâne cititori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!