Noaptea care adoarme zmeii
Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...
Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul cocorilor
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieșit din ascunzișuri.
Nuferi legănați de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziți din somn pornesc larma prin hățișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri.
Vor zbura în patru zări înspre alte luminișuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de țipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golașele rărișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș uita
Vreau să te uit și să mă uit
Aș vrea să dorm fără să știu
Aș vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit
Aș vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând
Să dorm aș vrea și să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ți spun ceva în somn
Să pot să-ți spun ceva verbal
Să pot să-ți dau un câmp de flori
Albastre, roșii, mii culori
Dar să nu-ți par a fi banal
Vreau să te uit și să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai știu cât de profund
Îmi ești în gândul chinuit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În miez de noapte
Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe față
Vântul nu le-or risipi!
Te iubesc în zbor spre stele
Ca și demiurg ce ești,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!
Te iubesc și-ți simt iubirea
Printre flori și printre dor,
Nopților le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile sunt luminile pământului...
Mult stimați plagiatori
Sau iluzii printre nori
Auziți în grai de flori
Cântec răgușit de ciori?
epigramă de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
POVESTE BIZARĂ
în povestea mea bizară
începută-n primăvară
lanul grâului e copt
și cireșul dezinvolt.
trandafir a inflorit
și noaptea a ațipit,
doar, vreo ceasuri câteva
cât să pot adulmeca
un miros de fân cosit
pe care m-am odihnit.
adu-mi vară ceva nou,
pune-n casa mea cadou
suflet viu, șoaptă de om,
ca să pot noaptea să dorm.
lasă-mi florile-n fereastră
și nu pune sită deasă
din a norilor cădere...
lasă-mi ziua ce mă cere,
zvăpăiată, zgomotoasă,
vara mea, vară frumoasă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea și somnul
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâșiat de reflectoare...
Se-ntorc gemând în somn
și căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând și dorm
înnăbușindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbușesc,
ca pe capacele
a mii și mii de mari sicrie-ncălecate
munți grohăind.
Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,
îndoliate ca niște văduve
fără nădejde.
Însingurați,
copacii
înnebunesc de spaimă
în sfâșiatele cămăși
ale frunzișurilor...
Nimeni,
vai, nimeni
nu-i ia cu ei în adăposturi...
ar vrea să se smulgă din loc,
își scutură capetele...
își blestemă vitriolați
rădăcinile.
Oh, noapte bună!
Fie măcar această noapte
O noapte bună...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Pe cine va izbi în noaptea asta
sabia?
Oh, Doamne Dumnezeule!
pe nimeni...
sigur că pe nimeni... Războiul
e sătul...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Văzduhul își caută chipul,
își pipăie rănile.
Încearcă tremurând să se tămăduiască.
Electricieni transparenți
se-nalță pe stâlpi nevăzuți,
acordă sârmele-albastre
legând între ele stelele,
le-ascultă oftatul,
le șterg de parful de pușcă.
Noaptea cu mască de cloroform
răsuflă tăcută.
Dorm orașele
și satele lumii.
Pe-o rogojină de culoarea lunii
adoarme Hiroshima...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
am umblat nopți întregi
pe tărâmuri fermecate
după zmei fioroși
cum se găsesc numai în basme
apoi m-am întors în brațele ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul cu ochi de țărână
Uite cerul cum răsună!...
Iar pe drum fără pereche
Și cu ochii de țărână,
Vântu' umblă într-o ureche.
Izbi salcia subțire
De fântâna părăsită,
Și trezi din amorțire
Cumpăna hodorogită.
Se înalță și aruncă
Norii-n vârful satului.
Nalte ierburi de pe luncă
Au adăpostit un pui.
Ridicându-și peste nori
Aripile de balaur,
Suflă furios pe nări
Înspre soarele de aur.
Dar tiranic iar se aruncă
Prin fânețele în floare,
Legănându-și coama adâncă
În poiene solitare.
Stropii de mărgăritare
Spală vatra satului.
Iar un câine latră-n zare,
Împotriva vântului.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (27 martie 2016)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor de tine
E noapte în ăst colț de lume,
Îmi doarme liniștea pe-o parte
Și insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu ești departe.
Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Așa cum viața are moartea.
Mă doare capul ca un vis
Cu lupi și lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.
Mi-e sete și urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.
N-am somn dar asasinii au,
Câțiva îmi dorm printre dorințe,
Le iau pumnalele și stau
La pândă printre suferințe.
Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunț, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime și-o să dorm.
poezie de Sorin Stoica din Pentru Citatepedia special (14 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Noapte de primăvară
Renașterea-i atemporală,
Nici nu-i legată de fotoni...
Este-n miresme de atomi,
E-un luciu fin, de poleială.
Luna-i un taler de argint
Ce-o prinzi în piept ca pe-un breloc...
E însemn de-aducere noroc,
E-oglindă, chipul să ți-l prind.
În nori de licurici verzui
Stăm îngânându-ne-n plăceri...
Din somn de iarnă-s reînvieri...
Mă prind, în ochii tăi căprui.
Tot e-un albastru de fundal
În care dorm mii mesageri...
Doar ciripesc de mângâieri
În noaptea de amor fatal.
E-un aer reavăn de planetă,
Îl simt, în alveole, în pori.
Sunt mii d-esențe de la flori...
Îți mângâi gâtul de egretă.
Într-un amestec de fiori
Cu recele de noapte clară,
Nări simt parfum de aișori;
Am renăscut, e PRIMĂVARĂ!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
Noapte
Noapte de vis,,
Am sculptat o limbă de șopîrlă,
Se poate așa?
Tu ești o metaforă,
Voi
Noi
Adică numai eu.
Adevărul e că sîntem niște împușcați la barul ăsta,
Tu poeta mea, ce să zic, stai
Hai să ne facem o farfurie zburătoare,
Doar eu și eu,
Și vai,
Nu știm să fim calmi.
Calmi, calmi.
Dar obdelele s- au udat,
Nu ne mai salută nimeni,
Pe voi,
Și eu dorm, dorm,
Și spum prin somn povești,
Că e noapte, cîinele cîntă
La bar,
Cerul e albastru închis,
Ochiul meu e galben.
Am căzut în praful de pe podele,
Nu mai, gata.
Atît.
poezie de Ciprian Vaida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambulanța
Adorm adânc
Și somnul e tăcere
O ambulanță
Strigă într-un colț
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn
O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentață
Încât nu știi nicicând
De este viu sau mort
Balanța se înclină...
Tăcerea își reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vis
Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstorași vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormit la volan, un deputat a accidentat, pe trotuar, cinci persoane
De ce să-i acuzăm frecvent
Și să-i hulim cotidian
Că dânșii dorm în Parlament?
Poftim, mai dorm și la volan.
epigramă de Mihai Batog-Bujeniță din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (19 mai 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna flutur alb de vânt
Crivățu își făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheață
valvârtejuri și ninsori.
Și când șade să asculte
triste suflete de flori,
le așterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă fața lui diamantină.
Iată-l înghițit de cer,
scuturându-și pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
o fereastră cu gutuie.
Molcomă fantasma șade
ca o pasăre trudită.
Se adună. Apoi suie
turnuri nalte de zăpadă.
Un schelet de pom sclipește
în troieni dezordonate,
vântul nu mai hoinărește
pe la case îndesate.
Urcă drumul de ninsoare
urători, copii de-o șchioapă,
cu un plug din două fiare,
tras pe uliță de-o iapă.
Un copil numai paiete
ce în șale îi ajung,
larg învârte biciul care
sună într-un tunet lung -
geru-i fuge de la ghete.
Tremură în raza lunii
sălcii de argint cochete.
Mai la margine de sat
unde basmele se spun,
mulți copii la vatra sobei
timpul pare c-a lăsat.
Au venit de prin cătun
cu trăistuțe la spinare
să le-ndese cu povești.
Zmei naivi își cântă versul
ca o nobilă întristare.
Două fete ștrengărițe
împletesc înduioșate
înger palid în cosițe.
La fereastra cu mușcate,
o măicuță îndurerată
câteodată lung privește
prin zăpezi imaculate,
gânditoare își vorbește:
« poate-n drumuri se arată
peste gardu' acoperit,
fiul drag venind din lume »...
Plânge încet și chinuit,
îi rostește al său nume.
Se mai uită spre icoană,
la Isus văzând într-însul
o lumină cum deșiră
flăcările de aramă;
își mai domolește plânsul.
Peste satu' înzăpezit
a rămas un colț de lună.
Stelele s-au întregit,
vântul scade la jumătate,
de-nnoptare adormit.
A ieșit după furtună
o nălucă la fântână.
Cum în murmur se înclină,
o porni către zăvoi.
Simțitoare și senină
în răsunet năvălește
cu vârtej de vise albe
și îmbracă perne moi.
În cădere geru' înșiră
caru' stelelor în pom.
Rareori, dar o scânteie
vine galeș printre nouri,
furișându-se în somn.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Vin visele noaptea furiș
și-mi mângâie ochii răniți...
Se izbesc, ca de rădăcini și prundiș
niște pești adormiți.
Vin noaptea vise rotunde și mari
fierbinți ca niște sâni de fecioară
și în liniștea unui crâng de stejari
amețit și bolnav mă scoboară...
Duios vise lungi și târzii
mă așează în cuiburi de somn...
Mă alungă alene în gânduri pustii
și mă roagă să dorm...
... într-una mă roagă să dorm...
poezie de Ahim Nasrib
Adăugat de Ahim Nasrib
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Christmas
Fetițe în sarafane își amintesc de tată
Și golanii își amintesc de-o mamă bună,
Și copii fericiți nu dorm noaptea toată,
Și în zorii de Crăciun clopoțeii sună
Chiar și sclipitorul clopoțel
De la Dorchester Hotel.
poezie de John Betjeman din Câteva crizanteme târzii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La miez de noapte într-o vale
Se cântă,, bella ciao" în limba rusă
La casa construită peste pod,
Bătăi de cisme freamătă un glod
Prin iarba verde la pământ răpusă.
Se strigă și se bea din vodca pusă
În cani de lut, de Iuri, un nărod,
Se cântă,, bella ciao" în limba rusă
La casa construită peste pod!
Privește luna printre nori, distrusă
La frații prinși de-al arșiței năvod
Și se aude plânsul unui plod,
Iar liniștea cu țipete-i pătrusă,
Se cântă,, bella ciao" în limba rusă.
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!