Ambulanța
Adorm adânc
Și somnul e tăcere
O ambulanță
Strigă într-un colț
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn
O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentață
Încât nu știi nicicând
De este viu sau mort
Balanța se înclină...
Tăcerea își reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.