Observaţie

Înfruntând răceala dimineţii, ea priveşte în oglindă;
Odată machiajul făcut, păşeşte-o vreme încoace şi încolo.
Nici pentru un munte de aur cineva nu i-ar surâde dispreţuitor –
Şi-atunci de ce ar răspunde chemărilor cuiva?

poezie de Sui Hui, 627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti... De mult, de când cu poveştile... Că eu nu-s de atunci, ci-s de mai încoace... Şi într-o bună zi mă duc şi eu la bunica şi cotrobăind încoace, cotrobăind încolo, dau de un sac; da' unul rupt, da' colbăit...

începutul de la Împăratul Alb şi împăratul Roşu de Al Leca Morariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos. Feţele lor erau aşa de schimonosite că nu le puteai cunoaşte şi dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creştea şi îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo şi încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniştit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile şi nu-mi mai ajungeau nici de departe – şi astăzi aş fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulţumesc.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Nu se laudă cât face,
Nici încolo, nici încoace,
Dar să ştiţi, vă rog frumos:
Afirmaţia-i pe dos!

epigramă de Vasile Larco din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocostârcul se opreşte; încordează gâtul şi priveşte. Pe frunza unui nufăr o broscuţă se bucură şi ea de frumuseţea şi răcoarea dimineţii. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe picioruşele de dinapoi; cu ochii mari deschişi cată la cumplitul duşman. În spaima ei îl vede uriaş, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta şi, împreună cu balta, pe ea. Îşi aşteaptă sfârşitul. Cocostârcul o vede şi înţelege. Dar dimineaţa e mărinimos. Ş-apoi i se pare atât de neînsemnată această vietate a bălţii, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei şi nici n-o mai zăreşte. Ridică piciorul, păşeşte dispreţuitor şi trece măreţ, mai departe.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar mai încolo...

Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de aşteptări
Se trecea iubirea noastră!

Şi mai încoace de-orizont,
Şi mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viaţa noastră.

Şi dincoace de ce suntem,
Şi dincolo de cea poveste,
Ne urmăreşte prinsă-n tei
Aceeaşi dragoste terestră.

Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaşte că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai (răspunde la telefonul mobil): Alo?
Emily: Vino încoace imediat!
Lorelai: Cine e la telefon?
Emily: Tu, peste douăzeci de ani de acum încolo! Auzi, tu, "Cine e la telefon?"!

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identitate

după eliberare
mama visează frumos
la un nume
nici nu respiră
îşi apasă buzele
cu teamă
tremură
priveşte şi
tace...

dintr-un colţ
ceva mai încolo
priveşte şi tata.

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am zorii desenaţi pe piept
roşu în dreptul inimii
ângele îşsi cere scuze
palpită-n pustiu

spaima mea spaima spaimelor
de ar mai vedea-o cineva
i-ar spune năluca
fricilor din neam în neam

noi nâand ea muribundă
lăsa cu limbă de iarbă
nişte descântece bune

din vreme în vreme
trece pe aici cineva
ca să ne asculte
la lecţie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau aproape

Gându-mi zboară prea flămând spre tine,
Lumina să sărut din ochii tăi albaştri;
Cu ce-am greşit iubito? prin nopţi pe serpentine
Eu mă trezesc hoinar şi blestemat de aştri.

Şi-atunci te-aş vrea aici, tot mai aproape,
Necruţătoarea vreme continuu-mi dă ocol.
Şi s-a făcut răcoare, cad fulgi de nea pe pleoape
Tot mai departe eşti şi teiul tot mai gol!

Cândva, poate-ntr-o zi, când vine dimineaţa,
Ieşind din spuma mării cu altă-nfăţişare
Şi înfruntând cel ger, în disperare, ceaţa
Să ne-nsoţească umbra cerându-ne iertare!

poezie de Nicu Petria din creaţie recentă (18 august 2011)
Adăugat de Pătru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu răspunde

Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.

De o vreme încornoratul stă şi priveşte turmele
şi în cântec de fluier tânguitor
îşi duce viaţa însemnând pe un băţ
trecerile stelelor pe deasupra capului.

Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minţii
şi să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca şi o pisică ce se joacă cu un ghem de aţă. Merge încolo, sare încolo. Dacă ghemul cade de pe podea şi pisica se îndreaptă acolo. Profit de oportunităţi. Odată ce am înţeles care e problema, încerc anumite lucruri. Văd ce funcţionează şi ce nu, iar apoi încerc din nou. Dacă se aseamănă cu ceva ce am mai făcut, abandonez proiectul. Am învăţat să mă bazez pe instinct.

citat din Frank Gehry
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei needucate

Când vei fi murit, vei zace pe veci,
fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;
tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;
fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,
rătăcind încolo şi încoace printre morţii necunoscuţi.

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai alintat doar cu o palmă...

Plimbată încoace şi încolo
De numai vorbele-ţi bogate...
M-am rezumat la chip de Apolo,
Uitând de strategii versate.

Şi te-am dorit aşa cum eşti,
Precum şi creanga-şi poartă rodul...
N-aş fi crezut să împietreşti
Cum mintea-ţi proiectează golul.

Te-aş fi văzut bogat în suflet,
De-ai fi ştiut să străluceşti!...
Însă, n-am auzit vreun sunet
Din inima ce n-o munceşti!

M-ai alintat doar cu o palmă,
Ce ai trântit-o din senin...
Deşi, tabloul nostru prins în ramă
Spunea sfârşitul de venin.

Nu spun nici DA, nu spun nici NU,
La ce mi-arăţi c-o să mai fie...
Dar ce-mi dai tu, nu e acum,
Şi-atunci... mă-nchid în colivie...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda - poem în trei acte

Actul 1.
trec zile, trec ani
trec oameni pe stradă
se uită în oglindă
sunt fericiţi şi mulţumiţi, nu...
că sunt aleşi, frumoşi şi...
merg să facă nimic
ştii, viaţa lor e de nimic
trist e că nici nu ştiu
au devenit aici, demult, nimic

Actul 2.
odată, într-o zi
oglinda s-a spart
cioburi au căzut şi s-au frânt
în ei, între ei, ei cei
în jur nimic
atunci am înţeles cu adevărat cine sunt eu
că pot zbura
că pot visa
că pot crea

Actul 3.
oglindă e, nu e aşa
priveşte omule, adânc
acolo, nu în ea
priveşte dincolo de ea
atunci vei şti că eşti acel ce nu mai eşti
şi vei găsi, sensul, drumul şi calea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrourata limbă a flăcarii

În această noapte
nimeni nu-i singur!

O scânteie întâmplătoare -,
aidoma
prin felul de a fi
flăcării -

Articulaţii-ale fulgerului
ce se salvează
in torentul
amnezical ploii.

Nimeni nu răspunde chemărilor tale!

Ne despărţim pentru o vreme
de albul cerc al fulgerului
care nu se va preface nicicând
în spirală de foc
pentru anotimpul care-şi visează
roadele.

Jocul renaşterii pe buza
vulcanului, cel care se caută,
cel care se regăseşte
cu o identitate stranie,
cel însetat veşnic!

Oare nu tuturor le grăieşte
înrourata limbă a flăcării?

poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia

Cineva care face cuiva
ce face Regele Alexandru cu sabia
taie pe cineva
cum a tăiat el nodul gordian.
Nu i-a venit în cap cuiva
dintr-un motiv banal
nimănui.

Au fost
sute de filozofi - niciunul n-a descurcat
nu-i de mirare că astăzi se ascund prin
colţuri.
Mercenarii îi prind de barbă,
de răsfirate, albe, ca de ţap,
şi-aruncă-n aer cineva
un râs puternic
de ceva.

De-ajuns.
Iute a privit Regele de sub panaş,
Iute a săltat pe cal, s-a aruncat la drum.
În urma lui
în trompeţit de goarne,
în bubuit de darabane
cineva
cu armia compusă din cineva
ceva
ca noduri-legături
pentru război.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologia în suferinţă

E codrul cu românul frate,
De când se ştie, cu mult dor,
Dar de o vreme, sfidător,
Frăţia nu vrea s-o arate
Fidel chemărilor ingrate,
El defrişează cu mult spor
Căci lăcomiei i-e dator
Şi îl ucide-ncet, în rate
Pădurea pleacă a ei frunte,
De-aşa un frate-nfricoşată...
Şi-urcând pe a plăcerii punte,
Noi, cu privirea-nduioşată
Ades şi pe-al lui Venus munte
Găsim pădurea defrişată.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

viermele ce adânc sapă în trupul captiv
când vrea trece prin faţa ochilor mei
dispreţuitor şi rece,
îi întorc spatele tuşind
cu patima unui fumător ratat,
revolta simţurilor amorţite de veghea
nopţilor nedormite tulbură lumina.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!