Ecologia în suferinţă

E codrul cu românul frate,
De când se ştie, cu mult dor,
Dar de o vreme, sfidător,
Frăţia nu vrea s-o arate
Fidel chemărilor ingrate,
El defrişează cu mult spor
Căci lăcomiei i-e dator
Şi îl ucide-ncet, în rate
Pădurea pleacă a ei frunte,
De-aşa un frate-nfricoşată...
Şi-urcând pe a plăcerii punte,
Noi, cu privirea-nduioşată
Ades şi pe-al lui Venus munte
Găsim pădurea defrişată.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele lui Venus

Zeiţa cea încântătoare,
Celebru munte-a posedat,
Bărbaţii l-au escaladat,
Urcând pe brânci şi cu ardoare
De-o vreme însă, cu oroare,
Constaţi cum într-un mod ciudat
Dorinţa s-a mai erodat,
De vină-i insul "homo", oare?
De vom intra în amănunte,
Găsim o urmă de temei:
Bărbaţii spre-a plăcerii punte
Prea siguri nu mai sunt pe ei,
De când la al lui Venus munte,
Mai fac excursii şi femei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul frate cu românul

Şi creştinul şi păgânul
De-i întrebi, răspund: -Aiurea!
Codru-i frate cu românul
Iar românul... cu securea!

epigramă de Mihai Moleşag din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul frate cu românul

O strămoşească nedreptate
Ascunde-se în acest vers.
Tot codru-i cu românul frate
Dar cum se taie, nu-i şi-nvers.

epigramă de Liviu Lucian Perţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temere mioritică

Cum femeile-s ingrate,
Îmi e teamă, nu puţin,
Că românul este frate
Şi cu cerbul carpatin.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codru-i frate cu românul

Românul doar un frate are:
Codrul – ce se taie-n draci.
I-a rămas sora cea mare:
Criza – soră de săraci.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divergenţă frăţească

Cu codrul, frate bun nu poate
A fi românu-n aceşti ani
Când e ştiut că: frate, frate,
Dar cheresteaua e pe bani!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

În condiţii clar ingrate,
S-a schimbat profund poporul:
Codrul nu-i mai este frate.
Azi e frate cu toporul.

epigramă de Mihai Frunză din ziarul "Viaţa Buzăului" (20 mai 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, Doamne

Azi aş vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniştea-i deplină

Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am

De pe Mureş în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Ţara Moţilor să-mi fie
Inima cât este vie

Şi aş vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.

Şi aş vrea... aş vrea să fiu
În pădurea de la Jiu
În pădurea de stejari
Făr-a număra la ani

Du-mă Doamne-n Satu-Mare
Vreau în deltă şi la mare
La Suceava, Voroneţ
Inima să mi-o dezgheţ

Du-mă Doamne ca să văd
Ţara mea când e omăt
Şi vara când pe câmpie
Lan de grâu galben să fie

Să văd viile în rod
Si merele când s-au copt
Du-mă Doamne-n Parlament
Să-i învăţ dreptul la drept

rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul s-a născut... pictor

Românul, pictor amator,
Să nu îi fie de deochi,
Căci o pictează, cu mult spor,
Pe nevestică, pe la... ochi...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codru-i frate cu românul

Acum codrii se destramă,
Când fraţii lor îi trec prin vamă
Că îndrăgesc nespus pădurea,
Folosind acerb... securea.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defrişare

Pădurea nu mai are modru,
Din basme ştim că e rău Spânul,
Se fură din ea... ca în codru,
Doar... codru-i frate cu românul!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul fără copii e ca pădurea defrişată.

aforism de David Boia (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte clar pădurea

Ne vorbeşte clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând priveşte securea,
Cea cu chipul de balaur.

Ar mai avea mult de trăit
Şi nu vrea să o taie,
În orice an ea şi-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!

Nu îşi vrea braţele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăşi să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!

Vrea şi cerbii la izvoare,
Liniştiţi să poată să bea,
Urşii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!

În sălbăticia mare,
Acea linişte deplină,
Să curgă peste hotare
Şi nu faptul că suspină!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde de stejar
Pădure – codru secular
Seva-ţi plânge de prin cioate
Tulpini multe fiind tăiate
Trupu-ţi este sfârtecat
Te-ai cam împuţinat
Arbori falnici ţi-au tăiat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de gorun
Plânge ursul nostru brun
Plâng şi cerbi şi căprioare
Plâng şi cele răpitoare
Nu-şi mai găsesc adăpost
Tu le-ai fost de avanpost
Însă acum te-ai împuţinat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de castan
Inundaţii, an de an
Se pogoare peste sate
Producând calamitate
Când pădure, erai deasă
Opreai puhoiul din faşă
Pădure mult s-a defrişat
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de gârniţă
Vara-i tot mai mult arşiţă
La câmpie îi ca-n deşert
Viitoru-i mai incert
Climatul s-a aridizat
Extremele s-au accentuat
De când pădure, te-au tăiat....
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de frasin
Omul, de n-ar fi hapsân
Pădurea ar iubi mai mult
Şi-ar face din asta un cult
Pădurea dacă-i măreaţă
Înseamnă mai multă viaţă
Iar pădurea-i pentru toţi
Şi nepoţi şi strănepoţi

Foaie verde de arţar
În pădure-i vai şi-amar
Jefuită-i zi şi noapte
Mai nou, se fură cu acte
Şi-i tăiată, şi-i vândută
La străini ce dau valută
Dacă-i mai lăsăm pe hoţi
Ce-om lăsa la strănepoţi?

poezie de Ionel Popa (1 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul frate cu românul

La ani cu valuri democrate
Şi multe aranjări de ploi,
E evident că-mi este frate:
Ne bate vântul pe-amândoi.

epigramă de Vasile Darie din ziarul "Viaţa Buzăului" (4 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul, frate cu pământul

Pentru planetă e plămânul,
Şi este frate cu românul,
Dar protejează nefiresc,
Şi p-ăia care-l jefuiesc.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pădurea

Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!

Cine de plouă pe munte
Torentele stă să-nfrunte?
Şi când zăpada se topeşte
Şuvoaiele potoleşte?

Dar când vântul suflă tare
Cine opreşte a lui sforţare
Protejând sate-n câmpie
De nămeţi, chiar de urgie?

Şi de-i zăpuşeală mare
Te primeşte, îţi dă răcoare
Şi la umbra ei cea deasă
Uiţi de griji ce te apasă.

Cine atunci când panta-i mare
Fereşte de-alunecare
Protejând şosele, sate
Baraje sau căi ferate?

Doar pădurea, ştie Domnul
Mai puţin o ştie omul
Cel ce taie-n fărdelege
Făcându-se a nu-nţelege

Şi pădurea mută-ndură
Faptele celor ce-o fură
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAŢĂ fără ea!

poezie de Ionel Popa (22 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!