M-ai alintat doar cu o palmă...
Plimbată încoace și încolo
De numai vorbele-ți bogate...
M-am rezumat la chip de Apolo,
Uitând de strategii versate.
Și te-am dorit așa cum ești,
Precum și creanga-și poartă rodul...
N-aș fi crezut să împietrești
Cum mintea-ți proiectează golul.
Te-aș fi văzut bogat în suflet,
De-ai fi știut să strălucești!...
Însă, n-am auzit vreun sunet
Din inima ce n-o muncești!
M-ai alintat doar cu o palmă,
Ce ai trântit-o din senin...
Deși, tabloul nostru prins în ramă
Spunea sfârșitul de venin.
Nu spun nici DA, nu spun nici NU,
La ce mi-arăți c-o să mai fie...
Dar ce-mi dai tu, nu e acum,
Și-atunci... mă-nchid în colivie...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 21 mai 2017: |
| Versiune audio-video: |