Anarhie

Sunt disperat
caci liniştea-mi coboară in călcâie
ca plumbul gloanţelor topit dintr-o statuie
ma trage in pământ
inspre furtuna
o prevestire tulbure sub clar de luna

ascult la cer
e linişte ca-n Hiroshima
dar nori-s gri
stelele in sange-si pregătesc cununa
îngerii negrii căzuţi in anarhie
îşi pregătesc apocalipsa
se pregătesc sa vie

ma uit in jur
satana-i şef pe glie
oamenii-s morţi, nu put
caci carnea lor e vie, n-au suflete
le-au dat de bunăvoie
armatei celor trei de şase
formată din carcase fara creier
doar din oase

sunt pregătiţi
sunt gata de dezordine si anarhie
au educaţie bazată pe alcool
nihil si pe prostie
cu doctorate luate doar in ateism
harapii negrii mintea le-o înghesuie
in sclavagism

aşteaptă un semnal cu doua coarne
prin ochi le urla moartea
le e foame
sunt insetati de lacrimi si de sange...
dar turma mica sta-n genunchi si plânge
se roagă...
plânge...
degeaba, diavolul vrea partea lui
vrea sange

pământu-si rupe balamalele in plângeri
se rupe-n doua
Raiu-i plin de ingeri
se-aud suspine, urlete in neputinţa
se-aud regrete, încercări târzii de pocăinţă
din focul gheenei dau sa iasă la lumina
cei cu-o fărâma de credinţa in inima.

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunţat la noi
au renunţat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde

Ce tineri, Doamne
părinţi si fraţi ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei

Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in Bucureşti sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morţi
si pentru cei ce-aşteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine

Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greşit, sunt tineri
sunt frăţii noştri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? M-am întrebat
Pe mine când iar, singur,
Stăteam cu mine-îngândurat
Ca mintea să-mi asigur.

Sunt doar un boţ de lut trântit
Pe-o roată-ameţitoare
De un Olar ce-a-îngăduit
O urmă de suflare.

Sunt doar o stâncă seacă pus
Pe-un băţ uscat, de paie,
Ce doar priveşte-un pic prea sus
Ca cerul să îndoaie.

Sunt doar un bolovan ce vrea
Mai sus să urce, dară
Pe paiul ce-i subţire, prea
Greu cade când să sară.

Pământ prea moale-s, roditor
Doar de un praf subţire
Care se-aşterne-întâmplător
Ca noaptea,-n amorţire.

Un foc de frunze fără de
Vreo gură să m-adape
Cu-o frunză ce se desprinde
În vânt ca să se scape.

Ce corp de carne zămislit
Răspunzător şi bine,
Dar care nu-i deloc păzit
De furtuna ce vine.

Ce pot să fac să mă-întăresc,
Ce vraje, ce cântare,
Ce parte ştiu să pregătesc
Când văd că totul moare?

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele plânge

S-a dat deşteptarea
e Învierea de la miezul sortii
pâine si sânge pe caldarâm
eroii-si cer dreptate-n fata morţii

stam de peste dous'cinci de ani ca prostii
escu rânjeşte morbid
nu renunţam, suntem încă in fata portii
aliniati in fata plutonului de... partid

aproape se-aude gongul judecaţii
catusele zăngăne a lacrimi
in sange cresc maci pe eşafodul dreptăţii
mormintele urla, pământul se rupe de patimi

se-aude in fundalul memoriei "Jos escu"
prin ceata vad bate si răngi înmuiate in sânge
copii ce-au luptat sa scape de celălalt escu
mor răpuşi de monştri din grota, Romania plânge

judecata-i aproape, memoria plânge cu sânge
printre morminte dreptatea îşi face drum înainte
călăi nu scapă, poporul in strada se strânge
– da, Doamne răspuns la a mea rugăminte!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Versuri prozaice (25 octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sange

sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand

si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

1. Te-am iubit si poate inca...
Ti-am slujit si-as vrea sa nu...
Sufletu-mi se prinde-n stanca-
-Sa-ntelegi as vrea ca tu...

2. Intr-o zi visat-am ca...
Si-am zambit in zbor ferice.
Un sarut voit-am sa...
Dar visu-mi in iad se stinge...

3. Intreband din ochi in ochi,
M-am izbit de crudul "dar"...
Sa cred nu pot in deochi...
Sa zambesc cand plang nu s-ar...

4. Inima-n doua mi-o tai,
Caci e prea mare sa fie...
Jumatate n-o s-o mai....
Cealalta mi-o tin doar mie...

5. Imi doresc sa uit cuvinte:
"Da", "nu, "poate", "inca", "nu stiu";
Amintindu-mi nu vreau sa te...
Uitand tot mi-e greu sa nu fiu...

6. Nu-nteleg nici eu cum pot
Nici de ce, nici cand, nici cum...
Din minte vreau sa te scot,
Din suflet nu pot oricum...

7. Jucat-am un joc ca sa...
Am cazut caci n-am stiut...
Chinuind prea mult sa iasa,
Pierzi si ce nu ai avut...

8. Si-acum vreau inima-mi de...
Caci in doua viata n-are.
Iubind vreau sa nu mai te...
Ci s-alerg prin ploi si soare...

poezie de Gabriela Chişcari (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete neîmpăcate...

curg zilele în câte-o noapte
cu multele lumini şi umbre,
tăcerile nu vor nici şoapte
şi visele sunt cele sumbre

când soarele se pregăteşte
să se ascundă după lună,
toată natura amorţeşte
şi numai moartea e senină

atunci ies duhurile să se plimbe
prin crucile de pe morminte,
câte-o lumină, flacări strâmbe
se pâlpâiesc de cele sfinte

acolo-i viaţa într-o moarte,
se-aud pe-alocuri foşnituri,
din spaimele neîmpăcate
se-aud trecutele frânturi

şi duhurile stau de vorbă,
s-au adunat sub soarta lor,
se iau de mână şi în trombă
dau un ocol trecând în zbor

sunt suflete şi-şi caută trupuri
uscate sub pământul răscolit,
îşi caută linişti şi de-a pururi
le pare rău că au murit

le pare rău şi de păcate
atât de multe ce le-au strâns,
aşteaptă semne dintr-o parte
din iad sau raiul necuprins

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de părinte

Precum este mama, nime-n lume nu e!
Sau precum e tata! Doamne, dă-le lor
O cărare lină, nu poteci să suie
Iar in ochi, lumină, nu lacrimi de dor!

Îşi ascund povara aşteptării terne
De-i întrebi ce-i doare, spun că n-au nimic;
N-or să-ţi pomenească bolile eterne
Sau de ce-a zis vraciul:... că mai au un pic.

Uneori se ceartă, dar cu gingăşie,
Că s-a-nchis portiţa prea de timpuriu.
Ochii li-s în lacrimi! Ora-i prea târzie
Să le vină fata, să le-apar-un fiu.

Des mai lăcrimează! Sufletul lor ştie
Că de-acum sunt singuri! C-or muri de dor!
Casa, plin-odată, azi, este pustie.
Le-au plecat copiii; au căsuţa lor!

Iar când aşteptarea pare să-i doboare,
Pregătesc bagaje pentru-a doua zi...
Dar spre dimineaţă, plumb au în picioare,
Şi dureri... şi junghiuri. Nu au cum porni!

Apoi, la culcare, în genunchi se roagă
Să-i mai lase-o vreme Domnul pe Pământ
Măcar până-n clipa-n care-o să-şi revadă
Ce-au mai scump pe lume, ce-au mai drag, mai sfânt!

O ultimă-ntâlnire! Stând cu toţi la masă!
Ea s-aducă tortul, el să toarne vin,
Râsete, cântare, voie bună-n casă!
Apoi... de-o vrea Domnul: jale şi suspin!

Şi mai au o rugă fiecare-n parte!
Să nu plece primul de lângă celălalt!
Împreună-n viaţă, împreună-n moarte;
Căci singurătatea greu e de-ndurat!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi reci şi trei mai calde

Trei lacrimi reci şi trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Şi zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas

Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Şi nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc

Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu

Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar

Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc

E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas

Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor

E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat

Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas

Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut

Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti

Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri

De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea

Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa

O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers

Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau

As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea

Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde

poezie de Georgian-Ionuţ Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa grea

Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veşnicie!
Doar stropii reci
îţi vor aminti
că eşti vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îţi spun că exişti...
Rămâi de granit,
să nu te mişti!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu atata bucurie

Cantand cu atata bucurie
Spre Tine ochii ne-ndreptam
Slavit Isus Numele-ti fie
Caci Tu ne dai in vesnicie
Lumina-ti sa te onoram

Caci numai Tu ne-ai mai ramas
Si sprijin Doamne si ajutor
Ne esti stanca si popas
De aceea astazi al meu glas
Te cheama scump Mantuitor

Lumina Ta si azi ne strange
In jurul Evangheliei Isus
Suntem spalati prin sfantu-ti sange
Si-a Ta iubire ne invinge
La Tine iata ne-a adus

Privim cu atata bucurie
Spre Tine doar iubitul meu
A Ta viata sa ne fie
Caci noi Isus in vesnicie
Te vrem ca Mire-- Dumnezeu

Lumina sfinteniei Tale
O vrem dar sa ne lumineze
Caci Tu ne esti stanca si cale
Si noi la umbra aripilor Tale
Vrem ca mana-ti sa ne aseze
Catcau 19 sept. 2021

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In luna mai

In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.

In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.

In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal

Mă-mpinge credinţa
În perfecţiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.

Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputinţa de zbor în mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

biserici goale-
Sfinţii se pregătesc de
apocalipsa

haiku de Mihai Moldoveanu - Mirco (mai 2020)
Adăugat de Mihai Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea...

Ochii-i sunt scaldati in lacrimi
Zambetul ii este sters...
Ar vrea sa-i sopteasca lui ceva
Dar chiulul ei arata durerea ce o poarta.

Tacerea-i mistuitoare, caci pe ea o doare
Si visul ei se spulbera in zare;
Caci l-a vazut cu alta, noua infatisare
Si pe Ea o doare a lui nepasare...

poezie de Larisa Cernat
Adăugat de Larisa Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptunghi

printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort
eu stau langa tine si-ti patez haina alba
cu lacrimi reci de sange si imi este teama
sa te-ngrop iubito fiindca atunci am sa te pierd
mai bine ma-ngrop cu tine si nu ma mai destept,
asta-mi e dorinta si rau n-o sa-mi para
c-am sa dorm o vesnicie in gradina dreptunghiulara

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anarhia contrastelor

Sunt sunete-n tăcere, iar mişcarea
din neclintirea apelor pierdute
e-a ceţurilor ce privesc, tăcute,
spre norii ce le-ar vrea îmbrăţişarea.

Sunt zâmbete în umbra unei clipe
şi lacrimi printre urmele de râs
falsificând un amărât surâs
ce, nevăzut, ar vrea să se risipe.

E oboseală-n ziua ce se duce,
dar e odihnă-n seara care-ncepe,
e neştiinţă-n tot ce poţi pricepe
cu gânduri răscolite şi năuce.

Că-i beznă sau lumina cea mai vie,
e neştiută împletirea lor
în echilibrul ademenitor
al unei lumi supusă-n anarhie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să îmi răspunzi, să înţeleg...

Aş vrea să îţi scriu, să vorbesc cu tine, Doamne,
de ce pe lume sunt atâtea drame,
de ce noi suntem răi, suntem nebuni
şi îmbracăm un adevăr doar cu minciuni,
de ce în clipa scurtă a bătrâneţii,
descoperim ce este calea vieţii

Aş vrea să îmi răspunzi, să înţeleg,
în simplitatea Ta să te dezleg,
căci mi s-au dus atâţia dintre noi
plecaţi de ieri, de-acum, la fel de goi
şi au plecat fără averi deşarte,
rămase pe pământ, moartea împarte,
prin tribunale, rude se găsesc duşmani
şi mor curând şi ei gândind la bani

Aş vrea să îţi vorbesc, aş vrea să mă şi ierţi,
căci am greşit cât nouă printre vieţi,
acum încep să văd şi-ţi caut lumina,
era atât de-aproape şi divină
eram acelaşi, dar cu ochii mult închişi,
un orb cu fruntea pe un povârnişi,
acum te văd în mintea mea lăţoasă,
încep să înţeleg şi te privesc în faţă

Degeaba mă căiesc, degeaba mă mai rog,
sunt un bătrân, m-aşteaptă moartea drog,
sunt dintre cei ce în curând urmează,
pe-o cale ce ai scris-o scurt pe-o frază,
păşesc curând pe ea, o cale a tăcerii,
sperând să mă alegi în clipa învierii

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!