Suflete neîmpăcate...
curg zilele în câte-o noapte
cu multele lumini și umbre,
tăcerile nu vor nici șoapte
și visele sunt cele sumbre
când soarele se pregătește
să se ascundă după lună,
toată natura amorțește
și numai moartea e senină
atunci ies duhurile să se plimbe
prin crucile de pe morminte,
câte-o lumină, flacări strâmbe
se pâlpâiesc de cele sfinte
acolo-i viața într-o moarte,
se-aud pe-alocuri foșnituri,
din spaimele neîmpăcate
se-aud trecutele frânturi
și duhurile stau de vorbă,
s-au adunat sub soarta lor,
se iau de mână și în trombă
dau un ocol trecând în zbor
sunt suflete și-și caută trupuri
uscate sub pământul răscolit,
își caută liniști și de-a pururi
le pare rău că au murit
le pare rău și de păcate
atât de multe ce le-au strâns,
așteaptă semne dintr-o parte
din iad sau raiul necuprins
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.