Sange
sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand
si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dreptunghi
printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort
eu stau langa tine si-ti patez haina alba
cu lacrimi reci de sange si imi este teama
sa te-ngrop iubito fiindca atunci am sa te pierd
mai bine ma-ngrop cu tine si nu ma mai destept,
asta-mi e dorinta si rau n-o sa-mi para
c-am sa dorm o vesnicie in gradina dreptunghiulara
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!
Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!
Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?
Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?
Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
si toamna cea ploiasa sa-mi ude atunci mormantul
si frunze ruginite sa fosneasca pe-a mea cruce
si clopotelor va rog sa nu-i aud cantul
caci viata e un cant ce se termina si se duce,
si nimenea la capul meu, nimenea sa nu planga
sa va vad fericiti caci inca voi traiti
ca viata e un dar de la Dumnezeu primita
dar soarta mea a fost sa fiu nefericit
iti multumesc Parinte pe aceasta cale
ca mi-ai dat norocul pe lume sa traiesc
o singura iubire doar una am in viata,
pe Dumnezeul meu il ador si il iubesc
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma pierd
ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc
ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand
ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema
ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand
ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonsens cu sange
'Inca mai ploua cu sange-mi-ai spus-
dar are-o culoare ciudata. Si-a pierdut
roseata'.'Poate si-a schimbat componenta-
am raspuns'. Poate noi nu mai suntem
oameni. Ne-am schimbat in statui.
Acum inteleg de ce suntem cu totii
ciobiti. Acum stiu de ce nu ne mai doare,
de ce nu mai avem sentimente.
'Ba da. E sange-mi-ai spus. Totul e
sange. Noi suntem de sange, de sange
alb, fara hematii...
Oameni de sange? Ce bine... atragem
insectele si sangele nostru va intra
in sangele lor fara pericolul descompunerii
si astfel vom realiza un circuit:
circuitul sangelui in natura..
Sa stii ca e o forma de continuitate,
o forma de nemurire.
Ma gandesc ca la un moment dat
ne vom schimba sangele intre noi
sau il vom cumpara de la magazine:
'Cat face un litru de sange? Dati-mi, va rog,
doi litri'...
Ne vom face singuri transfuzii,
ne vom deschide pipturile si vom turna
sangele ca intr-un rezervor de kerosen.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis
O umbra de ceata captiva
Intr-o oglinda de vant
Cu moartea in suflet alege
Din mii de stele un mormant.
Un vis printre nori ratacit
O minte pentru ultima oara
Ca va imbratisa un infinit
Ce o s-o invie si ca n-o sa doara.
O zi de cenusa topita o rapeste
O poarta prin noaptea de foc
In care glasul putred se taraste
Spre viata lipsita de rost.
In ultimul ceas, cand moartea prin viata se aprinde
Nefericirea-i stapana si-n brate te frange
Cand din ranile a tot ce din greseala se pierde
Creste o floare uscata hranita cu sange.
poezie de Alexandra Tatiana Ciobanu (aprilie 2008)
Adăugat de Alexandra Tatiana Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugaciune
ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant
poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.De-as fi
de-as fi frunza,
de-as fi floare,
de-as fi apa,
de-as fi ninsoare,
de-as fi un crin, suav si dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o unda,
de-as fi o zare,
de-as fi un tarm,
de-as fi o mare, de-as fi garoafa, molatica, dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce
de-as fi o ploaie,
marunta sau deasa,
de-as fi un nor,
ce toarce zapada,
de-as fi o frunza, uitata-n vant,
te-as veghea mereu iubito, si-n adancul mormant
poezie de Boros Otto (22 februarie 2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
...din mintea-mi sa te scot
Focurile inimii ce plange
Se strang in ochiul drept si varsa dor
Si-n ochiul stang se-aduna numai sange
Si eu ma simt pierdut in dormitor.
Pacatul tau sa-l sterg nu stiu a face
As vrea sa uit dar nici asta nu pot
Mai e ceva ce sincer nu imi place
Un lucru greu... din mintea-mi sa te scot.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)
Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.
Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.
Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?
Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.
poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fiul lunii
Pielea lui cu solzi regresand
Si bucatile de gheata ce-i alearga prin sange
Murmura povestea celui ce este
Mai mult decat zeu,
Mai putin decat om.
Muma lui, tarana sufocata
L-a invatat inutilitatea caldurii si
Fecunditatea eficientei.
L-a trimis apoi sa vaneze oameni.
Caci hrana lui: lumina din ziua I-a
Pentru ochiul crunt;
Suferinta fratilor pentru frigul flamand
Ce salasluieste in haurile fiintei sale.
Cimitire de oameni va gramadi la un loc
Si mistuit de dorul genetic va urca
Spre ma-sa.
poezie de Andu Tugui
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt..
Sunt un strop firav de roua
pe o floare de cires,
sunt o lacrima amara
ce din ochii tai ma versi.
Sunt un licar de lumina
intr-un cimitir pustiu,
sunt petala unei flori
aruncata pe-un sicriu.
Sunt un val pribeag si rece
pe o mare care plange,
sunt tristetea ce-ti apasa
sufletul manjit cu sange...
poezie de Dana Brad (mai 2003)
Adăugat de Dana Brad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda Miorita
Intorcu-se-ntorc,
Iai Domnului Doamne,
Trei cioporti de oi,
Si trei pacurari.
Doi sunt veri primari
Unu-i streinel.
Cei doi veri primari,
Ei se vorovira,
Pe cel streinel,
Ca sa il omoara,
Joi de catre seara.
Iar se vorovira,
Unde sa-l ingroape?
Strunga oilor,
Glasul mieilor
Toporelul lui,
Unde sa il puna?
In mana cea dreapta
Fluierita lui,
Unde sa o puna?
In mana cea stanga
Cand ploai-o ploua,
Toporu-o taia,
Cand neaua o ninge,
Fluierit-a o zice,
Oile s-or strange,
La mormant si-or plange
Cu lacrimi de sange.
-Si te veseleste
Acest streinel
Noi s-o inchinam
D-albai sanatate.
folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de vară
Histerizate fecioare pale
La ferestre deschise palpita...
In amurguri rosii, nuptiale,
Stau pale si nu se mai marita.
Eu trec imbatranit, ca si ele,
Si-asemenea inima mea plange
Din treacat, tuturor, in perdele,
Le pun cate-o roza de sange.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Unuia certat cu dușul
Te rog, cu lacrimi de sange,
pe la duș, sa treci in fiecare seară,
ca nu mai suport sa simt cum iti plange,
la subtioară, glanda sudoripară.
epigramă de Daniel Bobaru (9 octombrie 2009)
Adăugat de Daniel Bobaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa nu ma iubeasca nimeni
ce e iubirea? e un sentiment profund
de care niciodata eu parte n-am avut
nu am imbratisat pe nimeni, si nu am sarutat
oricat de bogat sa fiu am sa mor sarac,
nestiind ce e iubirea, necunoscand dorul,
neiubind femeia, necunoscand amorul,
sunt pierdut in suferinta in nimicnicia mea,
ma simt o persoana rece, ma simt o persoana rea,
multe rele oamenilor, multe am facut
mai bine muream in ziua in care m-am nascut,
caci sunt o fiara rece cu chipul prea urat,
as vrea sa omor pe altul sau sa fiu omorat,
iar cel va avea norocul ca sa ma ucida,
indura-TE Doamne si ai de el mila,
caci imi curma viata pe care n-o mai vreau,
as vrea ca omenirea uitarii sa o dau,
moarte intunecata prea mult te iubesc,
sa nu ma iubeasca nimeni e soarta ce-mi doresc
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada cu timp
Candva, in stanga secolului XX
Cand minutarele curgeau din ceasuri reci
Si timpurile pipaiau cascade
Mutasem oul cu balade
Din lanul orelor culcate
In tara Viselor Prefabricate.
Fluierul vechi din lemn de soc
Il aruncase-n cer Regele Roc
Sa sparga norii si sa curga sange
Din ochii Celui Sus ce plange
Cu lacrimi acre si apoi le strange
In Sine, ca apoi sa le aunce.
Molcomitoare suferinta si calda
In Eden te-ai coborat si prada
Pe-Adam adevarului le-ai dat
Cu muscatura grea din mar rotat
Si-n pom cu unghiile ai incustat
Placerea unui om ratat.
Si-atunci am vrut sa urc in varf
Sa privesc de sus maretul targ
Sa-nving neclaritatea-n ochii seci
Si-n vana mea am vrut sa treci
Sa-mi mangai cardul si sa pleci
Dar asta se-ntampla in dreapta secolului XX.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhie
Sunt disperat
caci liniștea-mi coboară in călcâie
ca plumbul gloanțelor topit dintr-o statuie
ma trage in pământ
inspre furtuna
o prevestire tulbure sub clar de luna
ascult la cer
e liniște ca-n Hiroshima
dar nori-s gri
stelele in sange-si pregătesc cununa
îngerii negrii căzuți in anarhie
își pregătesc apocalipsa
se pregătesc sa vie
ma uit in jur
satana-i șef pe glie
oamenii-s morți, nu put
caci carnea lor e vie, n-au suflete
le-au dat de bunăvoie
armatei celor trei de șase
formată din carcase fara creier
doar din oase
sunt pregătiți
sunt gata de dezordine si anarhie
au educație bazată pe alcool
nihil si pe prostie
cu doctorate luate doar in ateism
harapii negrii mintea le-o înghesuie
in sclavagism
așteaptă un semnal cu doua coarne
prin ochi le urla moartea
le e foame
sunt insetati de lacrimi si de sange...
dar turma mica sta-n genunchi si plânge
se roagă...
plânge...
degeaba, diavolul vrea partea lui
vrea sange
pământu-si rupe balamalele in plângeri
se rupe-n doua
Raiu-i plin de ingeri
se-aud suspine, urlete in neputința
se-aud regrete, încercări târzii de pocăință
din focul gheenei dau sa iasă la lumina
cei cu-o fărâma de credința in inima.
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Toamna se trece
Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!
O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.
Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!