Amintiri dintr-o frunză de mesteacăn

dimineţile în care
cerul era adânc
şi toate în jur fremătau
brazii gărgăriţele
iarba vrăbiile
câinele rex

avioanele zburau înspre mozambic
o ţară îndepărtată cu palmieri
prietenii mă strigau din faţa blocului
să ies la joacă
mâncam îngheţată de vanilie
cea mai bună din lume
tovarăşa învăţătoare mă lăuda
în fiecare zi
ţin minte cum am desenat
un buchet de lăcrămioare
perfect

seara mirosea a liliac şi bujori
pe aleile parcului
stăteam pe bănci admirând apusul
mai frumos decât orice răsărit
ţânţarii ne dădeau târcoale
mama îmi aşeza pe umeri
puloverul cu nasturi de metal
tata culegea o crăiţă
şi-o prindea la butonieră
zâmbind

se lăsa întunericul
orizontul devenea arămiu
iar vieţile noastre
legende.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabiet

seara mă aşez la fereastră şi privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung şi-n lat
tăcute demne şi mici la fel ca vieţile noastre
frunzele negre şi ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecaţi pentru un timp
sau pentru totdeauna
şi plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
şi nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
şi pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trecutului

Bine mai era odată
Când aveam de toate-n vatră.
Venea tata de la coasă,
Noi îl aşteptam la masă.

Mirosea a fân cosit,
Pe masă era puiul fript,
Masa plină de bucate...
Uitam, Doamne, de păcate!

Turta bună coaptă-n vatră,
Cu furculiţa-nţepată,
Era, Doamne, hrana noastră,
De la Dumnezeu lasată.

Toţi mâncam cu voie bună
Mămăligă cu smântână,
Lapte dulce fiert în tuci...
Numai bună s-o mănânci.

În ţăst pâinea rumenită,
Pe masă carnea prăjită,
Ne gătea mama, săraca,
Seara până mulgea vaca.

Seara ne rugam la Domnul
Ca să ne vegheze somnul,
Iar mama în grija ei
Ne mângâia cu temei.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fi-miu am o joacă, în fiecare seară, înainte de culcare - ce a fost cel mai frumos şi cel mai urât azi în vieţile noastre - şi râdem, ne emoţionăm, ne alintăm, dar adormim zâmbind.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa din orzoaică

Mama bătea păstăile cu tata
morţii umblau după preot prin sat
câinele pocnea din aripi
moi de aluat.
Era cald ca-n orice iarnă
unde vacile te pasc
pe carpetă eram răpit
de un evantai.
Mama vorbea o limbă necunoscută
Tata abia mai vorbea
Luna era necrescută
Iar câinele trăia şi se bucura.
Atunci am cântat la beci prima oară
am întins corzile pe casă
am băgat câinele sub masă
şi-am îmbrăţişat soba în loc de vioară...
Câmpul alerga după melci
iar nuferii dădeau în orzoaică.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
şi ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
şi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ţi-l va scrie vreodată
deşi l-ai aşteptat la fiecare răscruce
de drumuri şi de nopţi
când întunericul te ademenea între ape
şi străzile îţi îngropau urmele paşilor în cenuşă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ţi se risipea în ecouri de gheaţă
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinţi
şi în fiecare inimă care părea că mai bate
lipeşte-ţi poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
şi nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

cândva era pace
pe mirişte şi în inimă
dimineţile încă
aveau înţeles

mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
şi lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare

acum aici
am totul

îmi spuneam

niciodată aerul
nu va mai
atât de uşor
niciodată gândul
la fel de candid
niciodată orele
atât de depline

bucură-te
copile

până când

tristeţea
nu va încolţi
triumfătoare şi slută
printre firele
de albăstrele şi caprifoi.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara miresmelor...

E vreme bună şi se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ţi încântă vederea
şi ziua şi noaptea la fel,
pierzându-te în simţiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
şi înălţându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiţi rămân în feerie
şi aştern frumos o scenă de album.

poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara miresmelor...

E vreme bună şi se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ţi încântă vederea
şi ziua şi noaptea la fel,
pierzându-te în simţiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
şi înălţându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiţi rămân în feerie
şi aştern frumos o scenă de album.

poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantis

iubitule
ce a făcut timpul din noi
priveşte
două statuete de fum adulmecând înfometate
mirosul oceanului negru
două stalagmite de sare cu ochi de sidef
scrutând orizontul cu îndârjirea de pe urmă
a naufragiaţilor condamnaţi la aducere aminte
nu plânge iubitule e bine aici
pe insula aceasta de zgură
unde tălpile noastre sângerânde
scriu pe nisip
un descântec în fiecare noapte
şi o rugăciune în fiecare dimineaţă
nu te teme
hidra văzduhului şi-a luat tributul
a zburat cu inimile noastre în gheare
de acum putem să ne amăgim
că suntem mai liberi decât ne-am dorit vreodată
mai albi decât perla din scoici
mai nevinovaţi decât pescăruşii cu pene de smalţ
mângâie-mi părul iubitule
şi şopteşte-mi că la miezul nopţii
eu voi deveni o sirenă
şi tu un atol
de corali

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu faţa la perete

ne scrijelim încheieturile
cu un ciob de vitraliu
de astăzi suntem legaţi prin sânge şi frică
eu voi tresări tot mai des
tu îţi vei tatua pe umăr un daimon
dimineaţa îmi voi pune mănuşile de satin
tu masca de lut
ne vom plimba prin oraş
cu privirile mai tăioase decât pumnalele
seara ne vom adăposti în carafa cu vin
ca într-o catedrală rugându-ne
să uităm

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

poemele de dragoste se scriu numai seara
aşa se cuvine
atunci şi cuvintele au umbre
după care să ne ascundem în timp ce jurăm
că nimic nu ne va despărţi
deşi stăm fiecare pe câte un mal
al singurătăţii
că ne vom iubi până la moarte
deşi moarte este un cuvânt pe care
cei ce iubesc nu ar trebui
să îl rostească niciodată
poemele de dragoste se scriu numai seara
atunci ispitele au contururi estompate
ca şi demonii cei frumos cântători
înlănţuiţi de catargele corăbiilor
plutind în derivă
poemele de dragoste
se scriu numai seara
când razele întunericului usucă
cerneala de pe hârtie
şi lacrimile din călimară
când fiecare îşi poate alege
o stea şi o inimă
cărora să le dea acelaşi nume
pe care îl va uita
până în zori

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac

Buchet imens de liliac, in noapte.
Flori grele, lacrimand tacerea
Lasata, incet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumina verde, mica, langa mine.
E licuriciul care, harnic,
Imi spune "noapte buna"
In fiecare seara, cu drag.

Urarea lui, gandul lui
Ma invaluie in parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb...
Si sufletul e plin de
Dorinta de a-l ocroti
De a-i prelungi trairea.

Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai ramai
In gandul meu,
Mai traieste cu mine un anotimp,
O vara, o toamna...
sau o viata, minunea mea,
Taina mea.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Soarele luceşte-afară
Ca şi mama mea
Şi zâmbind ca o comoară
Bună şi frumoasă-i ea

Nu mai este-n altă lume
Mamă ca şi-a mea
Pentru mine-i foarte-anume
Şi-o iubesc eu mult pe ea

poezie pentru copii de Virginia Baran (29 februarie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, un fluture alb

vine din umbră şi muşcă
din marginea urmelor

aşa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieşise din drepturi
tata mă ţinea strâns de mână
ca şi când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de linişte
dimineaţa
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă şi coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie

de fapt fiecare
are propria linişte
a lui tata arăta ca un cadavru
nu că aş fi vrut să vorbesc urât despre tata
dar motivul cuvântului meu era disperarea...

acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniştea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi...

pielea îi mirosea a fum

stăteam unul lângă altul
şi ne priveam zâmbetul
arcuit între buze
dăruit doar seara la culcare

părea trist şi nu vorbea
niciodată despre nimicuri
trăia într-o lume
numai a lui
până în seara în care
conspirativ îmi trase cu ochiul
(sub care parcă şerpuia un drum)
ascultă, mi-a zis
aşează-ţi capul pe pernă şi
priveşte fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă
până adormi
eu o să arunc o privire
în spatele ferestrei să văd
dacă mai plouă că tare
e-nfundat înspre apus...

şi-am adormit

dimineaţa aerul călduţ
îmi înfăşura trupul
ascuns între palme
simţeam o stare
de sufocare şi teamă
am deschis geamul şi
m-am uitat
dincolo gardul
o femeie întindea o cămaşă
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea

poate neputinţa din mine
nu m-a lăsat să
mă uit prea mult

m-am ghemuit lângă patul lui tata
am închis ochii şi l-am strigat...

undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...

îmi părea cel mai trist lucru
aş fi vrut să strig
dar pentru că acolo
erau prea multe umbre şi
locul devenea tot mai strâmt
fluturele o zbughi înspre lumină

abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui...

de dincolo pătrundea mult frig...

poezie de Teodor Dume din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iaşi
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Martorul nostru în toate,
Cerul negru-n timp de noapte
Presărat cu stele, mii,
Ce menţin legende vii.

Stele-n care ne-am pierdut,
Şi copii, dar şi adulţi,
Toţi ne pierdem cu neştire,
Aruncându-le o privire.

Stele ce-nconjoară Luna,
Luna-i mama, e doar una,
Stelele, copiii ei,
Au fost prietenii mei.

Le priveam sclipind pe boltă,
Când mintea mi-era-n revoltă,
Ele mă tot linişteau,
Cântec dulce îmi cântau.

Cântec dulce în surdină,
Muzică mută, divină,
Înţeleasă doar de mine
Nu de mutrele străine.

Copiliţa lor eram,
Cred că le şi-aminteam
De-alţi prieteni ce avură,
Dar pe care îi pierdură.

Căci stăteam şi le priveam,
Sufletul mi-l linişteam,
De greşeli, uşor, uitam
Şi nu mă mai ruşinam.

Dar crescui ca dintr-o dată,
Nu e timp ca altă dată,
Când stăteam şi le vorbeam,
Griji, nevoi, eu nu aveam.

Iat-acum că şi muncesc,
Nu am timp să m-odihnesc,
C-am crescut şi am de treabă
Cum spunea mama, în grabă.

Şi mi-e dor de mine mică
Care nu ştiam de frică,
Când stăteam cu orele
Şi vorbeam cu stelele.

poezie de Mara-Elena Untea din Copiii din Ţara Dorului, ediţia a IV-a (8 iunie 2024)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac

În crenguţe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit
Şi-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis

Dar aud o ceartă-n frunze
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie
Un buchet de liliac!

Fiecare vrea in faţă
Să fie la singular
Admirată si frumoasă
Floare alba-n liliac!

Hei.. gândi frumosul arbust
Oare cum o să le-mpac?
- Vino soare si sarută
Floare alba-n liliac!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac

În crenguţe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit,
Si-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis.
Dar aud o ceartă-n frunze,
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie,
Un buchet de liliac!

Fiecare vrea in faţă
Să fie la singular,
Admirată si frumoasă
Floare albă-n liliac!
Hei... gândi frumosul arbust,
Oare cum o să le-mpac?
-Vino soare si sărută
Floare albă-n liliac!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara în Vamă

seara în Vamă
greierii mi se plâng
când apusul îşi depune cenuşa
în nisipuri
norii trec neconsolaţi
spălaţi prin apa asta sărată
marea asudă
ca o piatră surdă
obosită de atâta timp nesfârşit
fără orizonturi
plină de cicatrici mişcătoare
răsărituri
ce au rău de mare
pescăruşi ce fac rotocoale
deasupra poeţilor nerăbdători
valuri ce se despletesc
de pe trupurile noastre de cărămidă
gândurile mi se dilată înspre soare
şi dispar
tăcerile noastre vorbesc
mă trezesc cu mâinile cuprinse
între braţele tale
soarele sapă în nisip
trupul tău fierbinte
marea îţi curge pe umeri plete
simt că eşti atât de emoţionată
inima ta scoică
mărturiseşte perfect viaţa
pe această plajă
între două ceruri

poezie de Ionuţ Calotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie (2)

Cerul, Apa şi Pământul,
Cercetând, am demonstrat
Că, întâi, a fost Cuvântul
Şi pe urmă... un lătrat!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicitudine

Mă gândeam, sorbindu-mi berea
Şi gustând un pic din peşte:
Când te-apuci să rupi tăcerea,
Sare altul şi-o lipeşte...

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!