Poem cu faţa la perete

ne scrijelim încheieturile
cu un ciob de vitraliu
de astăzi suntem legaţi prin sânge şi frică
eu voi tresări tot mai des
tu îţi vei tatua pe umăr un daimon
dimineaţa îmi voi pune mănuşile de satin
tu masca de lut
ne vom plimba prin oraş
cu privirile mai tăioase decât pumnalele
seara ne vom adăposti în carafa cu vin
ca într-o catedrală rugându-ne
să uităm

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

America

să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe feţe
cu maioneza din burgeri
şi să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
şi să visăm că vom fi
cumpăraţi-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
şi lăsaţi-mă să-l aştept în gară
pe valiza mea de carton

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem diafan

îmi e dor de tine
băiat cu oase
de vânt

vorbele tale
vindecau
precum frunzele
de leandru

cu un zâmbet
luminai
universul nostru
de porţelan

astăzi
te-aş lua de mâna
să păşim împreună
printre ramurile
înalţilor arbori
unde îţi aveai cuibul
de mătase şi umbră

pe atunci
nu aş fi îndrăznit
dar acum
acum e târziu
şi totul e permis
nu-i aşa
în război
în dragoste
şi în frică.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RObot

Suntem fragili,
Mii şi mii de atomi de frică
Prin molecule, gânduri se înfiripă.
Suntem aici,
Am dat un contur universului infinit,
Ce mai rămâne de definit?
Suntem oameni,
Umanizăm roboţi prin taine ascunse,
Implementăm sentimente de mult apuse.
Suntem aer, apă, carne şi sânge,
Poţi privi un robot cum plânge?

poezie de Caravasile Dragoş
Adăugat de Caravasile Dragoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum

vârful ţigării
desenând arabescuri
prin întunericul
tapetat cu amintiri
aromă de coniac
şi bergamote
pe inelar un ametist
montat în argint
ojă turcoaz
înveşmântată în rotocoalele
străvezii de fum
aştept
marele anotimp al ploilor
când voi deveni
o cantitate simbolică
de cenuşă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trăim într-o lume de oameni răniţi...
Lume cu dureri şi lacrimi ascunse sub farduri şi decoruri strălucitoare fără esenţă...
sub zâmbete plângânde şi chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colţuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Şi din când în când cerşim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranţa că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiţi şi coloraţi frumos, ca şi noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună şi trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reuşim să uităm o vreme de noi...
să nu mai simţim strânsoarea măştilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor şi plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopţii...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infern

E sâmbătă seara la căminul zece şi în oraş
de geam atârnă un cearceaf pe care stela va coborî la noapte
la capătul scării e un păianjen uriaş de care nu putem trece
dar stela ştie să înşele vigilenţa păianjenului
sâmbăta e cea mai periculoasă seară a săptămânii
dacă vrei să pleci acasă ai nevoie de bilet de voie
dacă vrei să ieşi în oraş un bilet de voie nu e suficient
trebuie să-ţi cumperi o învoire treaba ta cu ce şi de la cine
eu stau în pat înconjurată de un gard invizibil de care se lovesc cuvintele celorlalte
şi nu putem pune la cale un plan de evadare
de fapt lor le e frică şi visează că nu le mai este frică
se mulţumesc să traverseze holul de la un capăt la altul
şi să fumeze snagov ori bt in cel mai bun caz
uneori primesc semne pe pervaz se aşază un porumbel voiajor şi eu mă apropii
de el îi desfac inelul şi citesc mesajul
fetelor ar trebui să plec
mă întorc înapoi în pat şi mă fac mică-mică până încap
într-o pagină albă care ca într-o magie se umple apoi de cuvinte

poezie de Maria Postu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinţilor.

Piaţa-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naşte suferinţa
şi o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândeşte prin sânge.

Se furişează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin aşternuturi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cină

seara ne aşezăm
împrejurul meselor
fiinţe blajine şi prăfuite
cu buze palide
împărţind firmiturile zilei
în porţii egale

fiecare farfurfie
trece din mână în mână
ca o pecete a sărăciei
sigilându-ne
renunţarea

cel mai flămând
rămâne ultimul
să-şi savureze în tihnă
dumicaţii
şi prăbuşirea.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicitudine (2)

Merg la băi, cu soacra mea,
S-o ajut cum oi putea:
Când vom fi pe mal, la ghiol,
O acopăr cu nămol...

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie (2)

Cerul, Apa şi Pământul,
Cercetând, am demonstrat
Că, întâi, a fost Cuvântul
Şi pe urmă... un lătrat!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rurală

În trecut, agricultorul
Îşi lucra de zor ogorul;
Azi, lăsând pustiu terenul,
Îşi lucrează... abdomenul.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul liniştit al iubiţilor

Stai lângă mine şi-o să vezi
Că mintea ne-om citi
Iară când inima-ţi va bate
Şi-a mea va tresări.
Căci timpul s-a oprit în loc
Dorinţele-s aprinse
Când noi pe plajă acuma stăm
Purtaţi de-a noastre vise.
Umăr la umăr ascultăm
Cum valurile aleargă
Fiindcă iubirea a intrat
Prin uşa noastră largă...

poezie de Cole Banner, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Afirm un lucru important:
Bătrânul Noe, bun şi sfânt,
A fost întâiul militant
Ecologist de pe Pământ!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalitate

Sunt uimită când constat
Care-i trendul pe Planetă:
Noi făceam copii în pat -
Azi se fac... în eprubetă.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deformaţie profesională (4)

- De felul meu, sunt nevricos,
Se confesează bucătarul:
Când mi se critică un sos,
Îmi sare mintenaş muştarul!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belicoasă (2)

Cu gândirea mea înaltă,
Completez, urmând tiparul:
Unii dau cu bâta-n baltă,
Pe când alţii dau cu... parul.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoc şi groază

Ca să-mi înspăimânt puţin
Soţul, azi, de Halloween,
Am să-i spun cât m-a costat
Rujul proaspăt cumpărat...

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrală (2) (50 de ani de la aselenizare)

Discutând cu-nflăcărare
Despre lume şi popoare,
Zise-un turc cu pielea brună:
-Am şi eu un loc sub lună!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textilistă (2)

Afirm aicea, cu regret:
Destinu-i neîndurător -
Te naşti cu stofă de poet
Şi-ajungi un simplu... croitor.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!