Atlantis

iubitule
ce a făcut timpul din noi
priveşte
două statuete de fum adulmecând înfometate
mirosul oceanului negru
două stalagmite de sare cu ochi de sidef
scrutând orizontul cu îndârjirea de pe urmă
a naufragiaţilor condamnaţi la aducere aminte
nu plânge iubitule e bine aici
pe insula aceasta de zgură
unde tălpile noastre sângerânde
scriu pe nisip
un descântec în fiecare noapte
şi o rugăciune în fiecare dimineaţă
nu te teme
hidra văzduhului şi-a luat tributul
a zburat cu inimile noastre în gheare
de acum putem să ne amăgim
că suntem mai liberi decât ne-am dorit vreodată
mai albi decât perla din scoici
mai nevinovaţi decât pescăruşii cu pene de smalţ
mângâie-mi părul iubitule
şi şopteşte-mi că la miezul nopţii
eu voi deveni o sirenă
şi tu un atol
de corali

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Marco, iubitule! Vrei să te culci cu mine?
Olaf: Doamnă! Nu obişnuiesc să mă culc aşa devreme! (Pauză). Dar, dacă insistaţi...
Venera: Propunerea aceasta trebuia să vină din partea ta, iubitule! Dar ne aflăm pe Insula Femeilor. Aici numai femeile au iniţiativă legislativă...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântule, iubitule!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou sub soare

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!

Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult

doar eu
mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!

Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mă

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu rânduri egale şi strânse,
Cu litere mici, mari, legate,
Ca-n viaţă să-mi intri cu totul,
Plin,
Fără pauze,
Fără regrete...
Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu mâinile calde, -n peniţă,
Cu degete curbate în doruri,
Ca-n suflet să-mi cazi pe de-a-ntregul
Vis,
Fără durere,
Fără distanţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu gândul scăldat în emoţii
Cu vocea pierdută-n cuvinte,
Ca-n mine să vindeci speranţa,
Divin,
Fără trecuturi,
Fără umbre...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu inima vie-n bătaie,
Cu buze din focuri aprinse,
Ca-n suflu să-mi cânte iubire,
Etern,
Fără goluri,
Fără suprafeţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă...

poezie de Gabriela Chişcari (28 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare

dimineaţă părul ei negru nu
şamponul îi curge pe faţă
pentru că pă
sărelele gri caută-nfometate
firimituri de imagini alb-negru
în fereastra
dimineţilor noastre mai albe
chiar decât nopţile ce ne tac

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene, iubitule, omul visărilor mele... nu eşti acum decât un biet căţel care aşteaptă să fie jupuit.

citat celebru din piesa de teatru Act veneţian de Camil Petrescu
Adăugat de Theodora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte din nou acest punct. Acesta-i aici. Acesta-i acasă. Acesta suntem noi. Pe acest punct se află toţi cei pe care-i iubeşti, toţi pe care-i cunoşti, toată lumea despre care ai auzit vreodată, fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată... Acest punct este agregatul de bucurie şi suferinţele noastre, pe acest punct există mii de religii încrezătoare, ideologii, doctrine; aici trăieşte fiecare vânător, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, fiecare copil plin de speranţă, fiecare inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt şi păcătos, din istoria speciei noastre; toţi aceştia au trăit aici – pe un firicel de praf, aflat în suspensie într-o rază de soare.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu floare de salcâmi şi de castani

Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriţi toţi irişii,
De ninsoarea asta par surprinşi.
Fluturii de întristare, stau ascunşi.

A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia şi socul
Şi ele şi-au găsit sorocul,
Albinele îşi caută norocul,
În plină lună a lui mai.

Ce primăvară şugubeaţă,
Când totu-i verde
Şi pornit la viaţă,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!

Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Şi de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nţelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi lipseşti

De ce te-ascunzi,
Iubitule,
De mine
În vorbe
Şi-n mesteşugite
Întâmplări?

Nu crezi
Că ar fi
Cu mult mai bine
Să împărtăşim
Iubire
Şi visări?

Eu te-aş ierta
Chiar de-mi greşesti
Doar să rămâi
Alăturea de mine
...

Iubitule,
De-ai şti
Cât îmi lipseşti,
Şi câte daruri am,
Păstrate,
Pentru tine!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

A acţiona din raţiune nu este altceva decât a săvârşi acele acţiuni care rezultă din necesitatea naturii noastre. Dacă suntem conduşi de raţiune, din două bunuri îl vom alege pe cel mai mare, iar din două rele pe cel mai mic. Dacă suntem conduşi de raţiune, vom dori un bine mai mare viitor mai mult decât pe unul mai mic prezent şi un rău mai mic prezent decât pe unul mai mare în viitor.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inimile noastre au zidit o biserică
şi în fiecare dimineaţă
ne vom împleti în aceeaşi rugăciune.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iernii

Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba

Simt vibratia strigatului tau
Simt privirea ta, care atinge vibratia, curband timpul.

Simt aceasta atingere,

Care da sens curbei.

O curba sigmoida....

Cred ca daca aerul s-ar comprima excesiv, ar putea naste acel unic sunet....

Pana cand sclipirea din ochi ar tremura firul ierbii....

Alunecand pe genele curbate...

Tu te-ai inchide in tine, tot mai adanc si mai adanc,

Pana cand ai deveni curba in sine.

Iubirea ar atinge acel echilibru instabil...

Un nor gri s-ar forma in aerul atat de incalzit de soare...
Iar sufletele noastre ar forma o sfera, in care ne-am ascunde gandurile....

Nu as mai putea tine in loc secundele..

Ele mi-ar aluneca printre degete,

Degetele mele curbate in rugaciune...

Corali si scoici
Ar ramane incrustati in orizontul marin...

Cunoasterea
Ar ramane incrustata in orizontul campului visual...

Cunoaşterea ar deveni doar un transfer ideatic de concepte...

Ea ar infiora intregul univers..

Ne-am putea trezi pentru a renaste...

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri nemuritoare

Spre altarul cascadelor spumoase,
Lacrimi de inimi stâncoase,
Ne-am întins braţele lungi şi subţiri
Şi ne-am înfiorat,
De atingerile lor îngheţate.

Iubitule,
Când în braţele tale fierbinţi
mă cuprinzi,
Cu apa botezându-ne
Pe cap şi pe spate,
Sărutările noastre nebune
Încălzesc munţii
Şi apele cascadelor toate.

poezie de Valeria Mahok (26 ianuarie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu poate fi decât

urna în care ne aruncăm cenuşa zvârcolirilor noastre
un şir de idei mototolite
trecute prin sitele nebuniei
la marginea unor vieţi dezlânate
cât e adevăr şi cât e prefacere în noi
nimeni nu poate să măsoare
căci istoria celebrelor zbuciumări
rămâne scrisă în aşternutul cald
unde ne întindem lenea

timpul nu poate fi decât
sabia cu două tăişuri
unde ne privim rănile
şi gustăm umilinţele
cu toată forţa noastră
când pe lama groasă se oglindeşte luna
prin tufişurile minţii se ascunde neputinţa firii
ca o palmă dată orgoliului nemăsurat
unde nu se desluşesc decât zâmbetele aţoase

timpul nu poate fi decât un vierme
care se caţără pe picioarele noastre
şi ne soarbe picăturile de exaz
apoi adoarme sub stratul gros al obişnuinţei
în care ne târâm restul zilelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele nopţii

Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopţii
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălţau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorinţă
unde
cu eşarfe de ceaţă
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...

Nu fugi
oricum urmele paşilor
o să-ţi înflorească în urmă.
opreşte-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alţii pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulţit ei nu s-au înmulţit
sau ei s-au înmulţit sau noi sau ei sau
şi fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara şi dimineaţa tot seară şi dimineaţă

acum în loc de copaci şi fiare, de-ntuneric şi frică
erau copaci şi fiare, întuneric şi frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini şi unii şi alţii am făcut foc
şi cărbune pe urmă
şi pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
şi unde ne aştepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boreal

navigăm neştiuţi printre banchize
aurora ne pictează umbre
pe chipurile mai împietrite
decât oceanul
aici e cu adevărat capătul lumii
şi poate al vieţilor noastre
translucide ca gheaţa
aerul alb ni se lipeşte de pleoape
ne umplem plămânii
cu frig şi tăcere
ce imensă poate fi uitarea
ce deplină tristeţea
ce imaculată vinovăţia
ce desăvârşită plecarea...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi bogăţia lumii.

Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor prin naştere!

Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.

Patinez
şi nu mă satur
de lunecarea spre tine.

Aurora sufletelor noastre mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aceste cărări

pe aceste cărări au trecut
paşii noştri cândva de smarald
paşii noştri cândva atât de uşori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de linişte şi de fum
printre rugii de mure sângerânde şi dulci
ca şi multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul şi ne leagănă
suntem copii şi părinţi deopotrivă
astăzi şi poate mâine
ferigile aspre ne învăluie gleznele
mai rămâi
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare şi brună
din care nimeni nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuinţă
bea din fântâna pe care
ţi-au săpat-o în lut şi în inimă
cei care te-au iubit înainte de a te întâlni
smereşte-te cu faţa spre azimut
şi cu pletele către noapte
înainte ca regretele să-ţi înmugurească
în ochii neştiutori

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!