Alb-negru

Cerul a refuzat toate culorile,
A vrut să le facă pe plac
Tuturor discromatilor şi daltoniştilor
Ce nu îl înţelegeau.
Oamenii obişnuiţi cred că
A fi normal înseamnă
Să distingi 50 de tonuri
De culori la oftalmolog,
Să ştii mereu ce culoare
Au butoanele telecomenzii,
Dar să nu observi niciodată
Florile de câmp.
Semaforul are trei culori
Şi două variante de acţiune,
Stai sau treci...
În noaptea neagră,
Îngerii au aripile albe
Şi sfatul lor e
Să-ţi foloseşti inima
Atunci când nu găseşti
Culoarea potrivită!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Albastrul- cerul cel senin, frumusete si credinta,
E... aerul, speranta, viitorul.... visele curate,
Blandetea sufletului, e noblete si... vointa.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Galben- e forta, bogatie, vara plina de lumina,
Sunt holdele de grau, in aur toate imbracate,
E binecuvantarea Lui, peste noi Mana-I Divina.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Rosu- e rasarit de soare stralucind in dimineata,
E sange sfant, Jertfa varsata pentru libertate,
E maretie, e curaj, e Legamant si Dragoste de viata.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Ce flutura si se inalta ca un simbol sfant,
Simbol pe care-l port in pieptul meu cu demnitate,
Si-l voi purta cu drag pan' la mormant.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Si orice-ar fi, in sufletul meu eu la fel o sa raman,
Cu fratii mei de-acelasi neam in unitate,
La orice pas, prin lumea larga, mandru ca-s roman!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile inimii

Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!

De ce să crezi că nu se poate,
Când ştii prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieţii năruind?!

Cerul, atunci, îţi împrumută
Perechi de aripi îngereşti
Şi inima nu mai ascultă
De neputinţe omeneşti.

Colinzi tărâmuri de culori
Ieşite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.

Şi primeniţi în haină nouă,
Se logodesc, fără păcat,
Un El şi-o Ea, la ceas de rouă,
În Răsărit înflăcărat...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre
L-a rupt Hristos din curcubeie
Şi l-a dat românimii noastre.
E cald sub el ca sub o rană
Ce-a chinuit Mântuitorul,
E cald în Ţara cea Ştefană,
Ne încălzeşte Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori si-o singura vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred...

Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăboveşti un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaş al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ţi scalzi ochii în roua dimineţilor de toamnă.
Şi mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferinţa lor...
Cred că ai vrut să-ţi încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
şi de acolo, încărcată de frumuseţea sufletului tău,
să-i poţi dărui etern Cuvântul
Veşniciei.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

poezie celebră de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Treime

În trei culori mi-e sufletul pictat
Şi vă spun asta tocmai să se ştie,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Şi-n suflet, port întreaga Românie!

Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Şi martor sunt: înseamnă nemurirea,
În româneşte, cu strămoşii mei!

Destinul meu e şi destinul ţării
Şi oriunde m-aş duce, sunt român!
Şi de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!

Pe trei culori, îmi juruiesc credinţa:
Aşa să mă ajute Dumnezeu!
Şi sfântă-mi e trăirea, ca dorinţa
De pace şi belşug n jurul meu!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă veşnică culoare

E cercul meu pătrat la colţuri
Ca viaţa veşnic curgătoare
Şi am înscris în el cu timpul
O altă veşnică culoare.

Şi-am colorat în unghiuri zile
În albul negrului din ele
M-au rechemat în anii sorţii
Culori în tainice condeie.

De n-au culoarea potrivită
Mă-ntorc la tot ce e iubire
Şi umplu cercul cu poeme
Înscrise-n gând pe unghi de fire.

Nu pot sări de rima albă
De libertatea poeziei
O viaţă-ntreagă fără ele
Ce unghiuri drepte spun hartiei.

Aşa ca să-mi găsesc ursita
Învârt în cerc culori cu sacul
Să te găsesc în colţ de lume
Şi-n unghi obtuz... din nou păcatul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârşit şi la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanţe şi tonuri, cu fiecare moment care trece. O singură oră poate consta în mii de culori diferite.

citat din romanul Hoţul de cărţi de Markus Zusak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
te apropii tiptil
să-mi săruţi cuvintele
cu toate culorile curcubeului.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura sufletului tău

Pictez şi-aş vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar ştiu că-mi este-n fire destul de greu
şi-am potrivit o nuanţă ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanţe ce-mi fac sufletul mereu în apogeu.
Aplic nuanţe ce-ţi colorează gândul precum florile de măr,
ce vrei s-atingi uşor cu palma, visând gânditoare,
să-ţi dau parfumul clasic, sau modern şi să-l pun în păr
şi cred că ţi-ar place şi vrei să ştii, cum e oare!
Îţi trimit apoi fluturi să-ţi zboare-n pântec şi-n stern,
o frământare ce-o simţi când mi-ntâlneşti privirea,
ce face nisipul din clepsidră să-ţi cern,
ca apoi să-ţi pun aripi să văd însuşirea.
O parte din mine vrea să-ţi facă daruri,
că vreau să fie şi-n răvaş la acel apel
şi-aş vrea să am în tablou atâtea haruri,
ca să mă-închin mereu la chipul tău rebel.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate în roz

Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate

Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuţeală colorate

Încerc să sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei

Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viaţa tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat

Si rosul este din anii tinereţii
Când sângele mi pulsa iubire
Verde speranţă la jumătatea vieţii
Calbenul o rază de fir subtire

Mă asez tăcută între culori
Nu are rost să le mai asez
Pe toate le iubesc si sunt comori
Si le transform pe toate în roz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
şi mai catifelată, asemeni unei petale roşii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.

Niciodată până atunci
nu mai simţisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..

Ştii?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
şoptindu-ţi numele...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele meu...

O floare se usucă-n vânt,
uşor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arşiţa venind din Soare.
Aşteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viaţă, culoare,
că altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieţii sunt chiar eu
şi tu devii Soarele meu
că-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori să mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
şi toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
Iar la apus, către-nserat,
când intră toate în păcat
că ruga nu le-a ascultat,
pe mâine iar le-a amânat,
încep să facă temenele,
se ofilesc de dor şi jele,
că vine noaptea pe furiş,
iar vreun flăcău, pitiş-pitiş,
s-o tăvăli cu mândra lui
când dau frâu liber dorului
şi pân' la roua dimineţii
au ostoit tot rostul vieţii.
Eu, tandră şi încrezătoare,
rămân cea mai fidelă floare,
cultiv speranţa ce nu moare,
respectuoasă, răbdătoare,
aştept un răsărit de Soare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg antic

Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Şi stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în care pictorul s-a întors în pânzele albe

văd frica în ochiul tău nins
de parcă mâna îngheţată într-un atac hibernal
a tras cerul de zăpadă peste clipa asta caldă
încleştată între dinţi ca şi cum ar fi
ultima muşcătură din frigul ieşit din minţi
ultimul os din liniştea înfăşată în memoria de vată prin care răzbate primul cuvânt
doar groparul îl mai ştie şi-l îngână când face încă o incizie în pământ

în noaptea aceea toţi oamenii mergeau în sens opus şi foarte grăbit
în noaptea aceea toate culorile erau albe
în noaptea aceea fără sfârşit

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis nocturn

Stau... privesc şi te ador,
Sunt pictor... penelul meu simt cum vibrează,
Mii de culori pe un tablou de amor,
Iar tu stai... goală... trează!

Privesc la păruţi despletit...
Ce lin ţi -alunecă pe umeri...
Un sân ascuns, e pedepsit,
Nu încerca să-l numeri.

A tresărit... e doar un sfârc...
Nu ii găseam culoarea,
Am obosit, sau ochiul stâng
Nu-mi înţelegea chemarea.

Amestecam, culori nebune
Ba roşu... grii, verde, grena...
Unde doamne le voi pune
Eşti goală, cum te voi picta?

Şi-am coborât, pe burtă în jos,
Şirag de perle albe, aurii...
Pielea... un galben catifelat, sfios,
Iar eu... vroiam tu să nu ştii.

Un negru... egoist... vopsea
Striga... am locul meu, pictează -mă
odată!
Şi am răspuns, munte grăbi... e rea,
Ea... nu-şi întoarce faţa... niciodată.

Doar trupul ei prindea contur,
Tablou pictat în miez de noapte
Culori de un albastru pur...
În jur... le-aş presăra pe toate.

Şi... m-ai privit... pe-ascuns bag seamă...
Că trupul tot l-ai dezvelit,
Mantia albă, te înconjoară
Doar pubisul ţi l-ai acoperit.

Pictam ca un nebun... culori fatale,
Sudoarea de pe frunte îmi cădea.
Şi îmi spuneam în gând, sunt lacrimile tale,
Căzute dintr-un chip, ce abia acuma îl pictam, durea!

Am desenat în jurul tău... pădurea, cerul,
Şi... patul pe care tu stăteai.
Şi nu-mi găseam doamne penelul
Cu care trupul gol pe pânză îl pictam.!

Atunci... cu măna înmuiată în vopsele,
Repar tabloul nu prea reuşit.
Te-am mângâiat vopsindu- ţi părul,
Şi sânul drept ascuns,... cel alintat.

Tabloul meu... prinsese viaţă,
Şi gura... mea ai sărutat.
Un trup pictat, pictat pe ceaţă
Dintr-un sărut, a înviat...!

Am adormit... cu şevaletul lăngă mine,
Când m-am trezit m-am speriat.
Erai în pat, aevia... ce minune?
N-a fost un vis... tabloul ce-am pictat.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu şi niciodată sunt două cuvinte pe care trebuie să-ţi aminteşti să nu le foloseşti niciodată.

citat din Wendell Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!